Oamenii faini

Căuăcia

Căuăcia

Așa i se mai zice legendarei Fierării a lui Simion a Florii, om vrednic din satul Măguri. Căuăcia lui e locul unde n-ai cum să te plictisești. Când se adună laolaltă cai, câini și oameni interesanți printre foale, jar, baroase, potcoave și chef de povești e rost de stat și căscat larg ochii și urechile. Când l-am întrebat odată ce mai face mi-a răspuns: “Heavy Metal, păi ce altceva?” Cum să nu-ți placă așa om? De când îl știu mă testează la istorie și geografie. “Care-i capitala Cambogiei? Da’ de khmerii roșii știi? Da’ Insulele Bahamas, alea cu uraganul, în ce ocean or fi?” Nenea Simion e un one man show. Nu-i e rușine cu meseria lui de o viață. În fierăria lui, lucrurile se mișcă după cum dictează el. Om mândru și simpatic, adoră ca printre ciocane și copite să dezbată politică, să povestească întâmplări din vechime, să glumească cu oamenii și să le dea copiilor bomboane. E genul de țăran luminat și înțelept, care și azi citește cărți, fiindcă ține musai să priceapă lumea cu mintea lui.

02/10/2019


Femeia Înger

Femeia Înger

Camera lui tanti Ica, nu mai mare de câţiva metri pătraţi, părea decupată dintr-o proză suprarealistă, cu accente sudamericane. Peste tot în jur regăseai niște desene ciudate cu îngeri, sfinţi şi hristoşi toţi semănând leit cu autoarea lor. În clipa în care am trecut pragul acelei camere, am ştiut că mă voi întoarce acolo până voi înţelege totul.

30/09/2019


Învățător la 19 ani

Învățător la 19 ani

Proaspăt absolvent de liceu, Șerban Ungureanu, de 19 ani, este învățător la clasa a II-a B de la Școala Nr. 25 din Colentina. Șerban povestește pentru PressOne despre cât de grea e tranziția de la cel notat la cel care pune notele. (Reporter: Ioana Epure, imagine: Lucian Muntean, Maria Bălănean, montaj: Maria Bălănean)

25/09/2019


Ambulanța bărboșilor

Ambulanța bărboșilor

O idee născută în urmă cu șase ani, la bere, între prieteni, s-a transformat într-o mișcare care adună, în prezent, peste 600 de oameni. ONG-ul clujean Beard Brothers - Frăția Bărboșilor și-a încheiat campania cu numărul 12. Au strâns 165.000 de euro într-un an și jumătate cu care au cumpărat două ambulanțe pentru SMURD. Pe a doua au predat-o vinerea trecută, de Ziua Pompierilor, în uralele voluntarilor. Va înlocui o ambulanță care la ultima intervenție n-a mai pornit decât împinsă. Cornel Hoza, unul dintre inițiatorii Beard Brothers, spune că voluntariatul poate fi cool, dar e și o chestiune de responsabilitate. ”Treaba asta cu făcutul de lucruri pentru comunitate ar trebui să fie o atitudine normală. Nu e nimic wow! Uite, un exercițiu simplu: dacă fiecare dintre noi ar ridica un gunoi de pe jos, cu siguranță mâine orașul sau țara ar fi mult mai curate. În loc să ne plângem zilnic, am ales să ne implicăm”.


Recooperativizarea

Recooperativizarea

Cooperativele și asociațiile de producători au existat cu mult timp înainte ca regimul comunist să facă din ideea lucrului la comun un mijloc de deposedare a micilor fermieri de pământ, animale și mijloace de producție. O idee veche și bună a fost transformată de ideologii comuniști într-un eșesc răsunător. Am omis datele statistice despre ce a însemnat colectivizarea în timpul comunismului, în România, ce beneficii fiscale au în prezent cooperativele nou înființate, câte și cum sunt distribuite, în schimb am stat de vorbă cu oamenii implicați în acest proces: fie că vorbim de un director de CAP, care nu s-a deființat după '89, ci s-a transformat într-un combinat agro-industrial, fie că ascultăm povestea unui preot pensionar, care a trait ”live” procesul de colectivizare din '49, sau a unui tânăr întreprinzător care vede în asocierea de tip cooperativă o modalitate de a-și face munca de promovare și vînzare mai ușoară și mai eficientă. (Reporteri: Mircea Gherase, Matei M. Bărbulescu, imagine: Lucian Muntean, Mircea Gherase, montaj: Mircea Gherase)

19/09/2019


Koogir, Supraviețuitorul

Koogir, Supraviețuitorul

Oare cum e să te întorci din moarte? De două ori? Cum e să fii încercat la limită și, prin ceva miracole nebănuite, să supraviețuiești? Cum e atunci când deschizi deodată ochii după săptămâni întregi de comă și tot ce vezi e un tavan cu un neon?

05/09/2019


SuperHoria și prietenii săi

SuperHoria și prietenii săi

Alpinistul Horia Colibășanu este protagonistul documentarului Superhombre.

16/07/2019


Cineva suntem noi

Cineva suntem noi

Dacă pe o stradă, cea mai prăpădită casă devine frumoasă, automat ordinea de pe strada respectivă se schimbă. E logica îmbrățișată de echipa asociației "Acasă în Banat", care au conceput un eveniment menit să demonstreze cine-i "fruncea" satelor. "Color the village" e o inițiativă pusă la cale de orășeni pur-sânge, dintre cei care au stat toată viața lor numai la oraș, dar care s-au trezit brusc cu o nostalgie vis-a-vis de viața la sat. Cu grave probleme de dezvoltare și infrastructură, programe de modernizare eșuate lamentabil, comunități depopulate și case într-o avansată stare de degradare, satele românești par să se surpe sub propria pasivitate. Și totuși, cineva a avut o idee, care funcționează. Cineva le-a întins o mână. Cineva s-a oprit să-i întrebe ce mai fac și cum pot fi ajutați.

10/07/2019


Traian Bogan, minerul care a trecut de la PRM la UDMR: ”În țara asta, în minoritate sunt adevărul și cinstea"

Traian Bogan, minerul care a trecut de la PRM la UDMR: ”În țara asta, în minoritate sunt adevărul și cinstea"

Povestea ascensiunii politice a românului care e consilier local din partea UDMR într-un sat fără niciun cetățean de etnie maghiară


Bravo, Mircea și Cristian!

Bravo, Mircea și Cristian!

Dacă ați mers la vot și pentru că „Așa a zis bunica!”, vi-i prezentăm pe Mircea și Cristian, echipa de bază din spatele producțiilor video care apar pe canalul de YouTube Mircea Bravo. Într-un dialog cu PressOne, Mircea și Cristian au vorbit despre ce înseamnă să produci conținut video online în România, cine sunt oamenii care îi inspiră și ce îi motivează în fiecare zi. (Reporter: Codruța Simina, imagine: Voicu Bojan, Mircea Gherase, montaj: Mircea Gherase, Valentin Șchiopu)

02/07/2019


Trenul Pelerinilor

Trenul Pelerinilor

Au fost mai multe garnituri de tren plecând din Gara Cluj spre Blaj. Primul, chiar înainte de 5 dimineața. Lumea pleca încărcată de emoție spre o întâlnire istorică, genul ‘O dată-n viață’. Tocmai pe Câmpia Libertății, acolo unde Papa Francisc urma să țină slujba de beatificare a celor 7 episcopi martiri greco-catolici. După săptămâni întregi de cer apăsător era, în sfârșit, o dimineață senină. După săptămâni complicate înainte de alegeri, aerul era proaspăt limpezit, plin de nădejdi noi, parcă uitate. Lumea vibra de o nerăbdare copilărească. În vagoane oamenii povesteau, meditau, citeau, se rugau, cântau și aplaudau. Era o atmosferă cum eu n-am văzut și nu cred că voi mai prinde vreodată într-un tren. Fiindcă doar ‘O dată-n viață’ ți-e dat să te amesteci cu pelerini plecați într-o călătorie totală, parcă spre Cetatea Cerească. (Voicu Bojan) (filmare: Voicu Bojan, sunet: Vali Șchiopu, montaj: Maria Bălănean)


Bianca uită pentru noi

Bianca uită pentru noi

A scăpat Bianca de pistol, de ștreang, a scăpat de foame, era un schelet, când zâmbea părea că o doare ceva.

25/06/2019


O poveste de pe graniță

O poveste de pe graniță

O dată pe an, la Beba Veche, autoritățile române deschid Triplex Confinium, un punct temporar de trecere a frontierei, unde se unesc granițele României, Ungariei și Serbiei. În luna mai, o dată pe an, se demolează zidul nevăzut dintre trei țări. Așa se sărbătorește Ziua Cooperării Euroregionale Dunăre – Criş – Mureş – Tisa (D.K.M.T.). PressOne a însoțit o familie din Sânicolau Mare (România), care își vizitează, cu această ocazie, rudele din Kübekháza (Ungaria).

21/06/2019


Lela și Cămașa cu ciupag

Lela și Cămașa cu ciupag

Aurelia Matei (Lela) e o femeie foarte liniștită și credincioasă. Își iubește gospodăria, familia, tradițiile și icoanele, care stau agățate pe pereții unde coase și lucrează la războiul de țesut celebrele cămăși cu ciupag. Lela crede nu doar în Dumnezeu, ci crede și în instinctele ei, în visuri și în sfaturile duhovnicului ei. Într-o bună zi a avut o revelație. Să învețe copiii să țeasă și să coase. Deși nu are pregătire pedagogică, are talent, vorba blândă și o căldură aparte. De două ori pe săptămână trece muntele pe jos la Școala din Ghețari. Am însoțit-o într-o zi timidă de primăvară. A fost o imersiune interesantă într-o lume parcă pe nedrept uitată, cea a artei tradiționale și a inocenței. Uimitor cât bun simț și răbdare aveau acei copii.


Martin, polițistul român din München: ”Am plâns de furie și frustrare”

Martin, polițistul român din München: ”Am plâns de furie și frustrare”

Povestea românului angajat la Trupele Speciale Bavareze care a oferit cea mai emoționantă imagine a votului de duminică