Cum a devenit Kendo (Calea sabiei) o cale spre lumină

Voicu Bojan

Reporter

Oamenii au căutat mereu forme de evaziune din cotidian, au căutat sens dincolo de munca de zi cu zi, corvoada care plătește ratele și coșul zilnic. Unii se regăsesc în artă, iar alții în muzică, sport, călătorii, gastronomie sau grădinărit.

Seria aceasta de filme mici urmărește destinele unor semeni care ziua fac un job normal dar, în restul timpului, se hrănesc din pasiuni compensatorii, generatoare de satisfacții înțelese doar de ei. Subiecții acestor filmulețe caută căi salvatoare de ieșire din banal, trăiesc în realități paralele, care pot lua cele mai neașteptate forme. Altfel spus, folosesc căi alternative de supraviețuire. Poveștile lor de viață emană energie și speranță.

Dragoș Ezaru, de exemplu, stă mai toată ziua locului și desenează atent pieile oamenilor cu te miri ce fantasme. Seara însă, devine un altfel de animal, greu de recunoscut. Alături de o mână de prieteni, toți în armuri și înarmați cu săbii de bambus, se antrenează și luptă într-un dojo de kendo, practicând versiunea sportivizată a vechii tradiții a samurailor japonezi.

Kendo este o artă marțială pe cât de intensă și dificilă, pe atât de subtil de frumoasă.