Daniel Iftene

Filmul palestinianului Elia Suleiman, „Paradisul, probabil” / „It Must Be Heaven”, premiat anul trecut la Cannes, e creat din fragmente disparate, în care singurul lucru care-ți indică faptul că nu ai amestecat piesele cu cele din alte puzzle-uri e prezența lui Suleiman însuși, ca figură parcă aterizată direct din cinemaul mut.

În aceste zile, când "A fost sau n-a fost?" a devenit disponibil și pe Netflix, poate că (re)vizitarea lui, împreună cu "Videograme dintr-o revoluție" (1992, regia Andrei Ujică și Harun Farocki) și "Hârtia va fi albastră" (2006, regia Radu Muntean), e cea mai bună cale de a încetini ritmul în care decembrie 1989 va fi redus la date, fapte și numere.

„Poveste despre căsnicie” rămâne cu destule trepte în urma strămoșului său american direct, „Kramer contra Kramer”, pe care nu-l poate concura decât actoricește.

Într-un colț, Benni, 9 ani, mult sub categoria semimuscă, începătoare. În cel opus, tu, adultul sau sistemul, categorie grea, bine pregătit să rezolvi problema rapid.

E prematur să spui că, după cincizeci de ani de cinema și peste douăzeci de lungmetraje de ficțiune, Martin Scorsese, una dintre legendele Micii Italii, se desparte, cu „Irlandezul: asasinul mafiei”, de (o) lume.

Filmul "Doctor Sleep" lansat zilele acestea și în România, e deja al cincilea lungmetraj după un text de King, din ultimii doi ani, dintre care cele mai vândute au fost „It: Capitolul 2” și „Cimitirul animalelor”.

Petrunija, personajul principal al recentei drame cu accente satirice a regizoarei macedonene Teona Strugar Mitevska, e o femeie frumoasă și deșteaptă, dar nu ai de unde ști dacă îi plac Mozart, Bach și Beatles.

De ce să nu încercați o serie de filme cehoslovace disponibile acum pe Netflix?

În cel mai recent film al său, Almodóvar joacă o carte cu două tăișuri, într-o poveste care e și nu e despre el, bătrânețea, copilăria și mama sa.

În „Parazit”, groaza se dezlănțuie ca un fulger ironic, în timp ce cocteilul de naivitate și cruzime atinge proporții pe care, grație scenariului foarte bine calibrat, nu ai cum să le anticipezi.

Faptul că, în aceste zile, au fost lansate două producții documentare diametral opuse despre fenomenul migrației trece de limitele simplei coincidențe și reamintește că situația celor care sunt forțați sau aleg să-și proiecteze viitorul dincolo de granițele propriilor țări își caută în continuare răspunsuri.

Unii oameni vor doar să vadă lumea-n flăcări, iar, în Gotham, Jokerul e regele lor. Un clovn deraiat, individualist, cu haosul în agendă, golit de rațiunea și amabilitatea care-l strâng pe plicticosul său adversar, Batman, ca ultimul nasture al unei cămăși cu un număr mai mic.

Recenzia unui film de debut despre o relație de cuplu ajunsă într-un punct fără ieșire.

Saga bărbaților care urăsc femeile se transformă într-o poveste mereu la limita realității.