Daniel Iftene

Pictată peste decorul șters al tranziției est-europene, silueta Velyei urlă. Paltonul roșu, pulovărul galben, fularul albastru, asortat cu culoarea de pe pleoape și peruca pe care-o poartă când mixează muzică house într-un club din Minsk îți intră în ochi. „Ce ești tu, clovn?”, o iau la mișto doi tipi în autobuz. Așa e Belarusul anilor 1990. Pare fără scăpare și se agață de cei care vor să-l părăsească precum cârligul ascuțit de buza peștelui.

Reîntâlnirea dintre doi membri ai legendarei trupe Beastie Boys („You gotta fight for your right to paaaaaaarty!”) și fratele lor de cruce, Spike Jonze, îți dă bătăi de cap serioase legate de ce se (mai) poate numi, acum, film documentar.

Ema (Mariana di Girolamo) și Gastón (Gael Garcia Bernál), coregraful cu care e căsătorită, nu pot avea copii, din cauza infertilității lui.

„Scandal în educație”, al doilea lungmetraj al regizorului și dramaturgului american Cory Finley, joacă și cartea atât de reconfortantă a jurnalismului/jurnalistului bun, a nevoii de investigație, fără de care ne-am trezi, mai devreme sau mai târziu, locuitori ai unui corp bolnav și slăbit.

Cumva, săptămâna asta, câteva filme au alunecat spre același numitor comun, al războaielor mici sau mari, dar fără legătură cu cel de dincolo de camerele noastre de frumoasă izolare.

Povestea unui comediant și a unei familii „bune”, toți afectați de ancheta accidentării mortale a unui biciclist, și alte recomandări de film pentru încă o săptămână de izolare.

Cu sălile închise, cu lacătul pe mediateci și cu tasta F5 apăsată pe paginile cu programele de vizionare în ritmul unui Noe care își așteaptă porumbelul potopit, ne-am pus să platformăm mai abitir decât o făceam acum câteva săptămâni.

Două seriale și un documentar care merită atenția ta în acest weekend, din domenii foarte diferite: Fosse/Verdon, Star Trek: Picard și Talking About Trees

Cu un film construit genetic așa încât să fie și thriller, și științifico-fantastic, și de groază, și totuși să nu-și piardă poleiala de film de autor, austriaca Jessica Hausner, selectată anul trecut în competiția mare de la Cannes, riscă să pice printre așteptările atât de diferite pe care le creează cu „Micul Joe”.

„Tipografic Majuscul” e continuarea admirabilă a regizorului de a re-privi critic istoria României, chestionând continuu mecanismele creării ei.

"Ne uitam la televizor non-stop și nu ne venea să credem că acei oameni... politicieni... care fuseseră toți, cu scurt timp înainte, în tot felul de scandaluri de corupție și de incompetență, apar și se dau a fi niște profesioniști care știu despre ce vorbesc. Ne uitam îngroziți și nu ne venea să credem cât teatru pot face niște oameni care nu sunt abilitați în nimic și se auto-înscenează în niște mari profesioniști care știu despre ce vorbesc. "

Pentru cei nefascinați de scriitura sau influența scriitoarei americane Louisa May Alcott, ultima adaptare a romanului său „Fiicele doctorului March” (sau „Micuțele doamne”) aduce cu o râșniță pe care ai luat-o de la talcioc, ai curățat-o de punctele de rugină, și acum oferă acel „je ne sais quoi” în bucătăria renovată luna trecută.

La fel ca filmele lor anterioare, „Diamante neșlefuite” nu e ușor de înghițit, cu toată aura de comedian ușurel și popular pe care și-a creat-o Adam Sandler, pentru care cei doi au scris rolul principal. E un maelstrom care conduce spre o mare tragedie, după ce te-a târât prin violență, speranță, ridicol, politică și kitsch.

„1917”-le lui Sam Mendes, marele favorit la Oscarurile din acest an, după victoria de la Globurile de Aur, chiar reușește să te țină două ore, ca la dentist.

Gândit ca o cădere aproape totală dintr-un paradis îndepărtat, „Mizerabilii” francezului Ladj Ly nu e nici simpla radiografie a lipsei de libertate, egalitate și fraternitate din Franța de azi, nici doar un alt manifest al defavorizaților sau o demascare a autorității opresive.