Barbu Mateescu

Nimeni nu e mai votat în țara asta decât președintele. Și nimeni nu e mai disprețuit ca el atunci când i se termină mandatul sau mandatele. Barbu Mateescu ne explică de ce.

Migrația a milioane de români în ultimul deceniu și jumătate a avut efecte neașteptate, puțin discutate și puțin vizibile. Încă comparând anii 2008, 2014 și 2020 – intervale de șase ani, pentru care datele sunt disponibile într-o măsură satisfăcătoare – am avut câteva surprize autentice și plăcute.

Cum va fi sfârșitul lui Putin? În contextul Primăverii Arabe, trei profesori americani de științe politice și-au pus întrebarea: există deja informații istorice privind ce se întâmplă după o schimbare de regim autoritar? Ei s-au apucat în consecință să măsoare soarta a 280 de astfel de regimuri ce au existat între 1946 și 2010.

O victorie a lui Macron nu e neapărat o veste bună pentru Ucraina, negarantând nimic. O victorie a lui Le Pen este însă o injecție de bucurie pentru Rusia.

Ediția cea mai recentă a World Values Survey, efectuată înainte de pandemie, explică unii din pașii bizari de discurs ai Kremlinului, dar și dificultățile cu care se confruntă liderul Rusiei în plan intern, în încercarea de a mobiliza populația într-un moment dificil.

Există deja multe apeluri și declarații din partea unor cetățeni ai Federației Ruse ce-și manifestă opoziția față de război. În același timp, protestele propriu-zise din interiorul țării sunt limitate. Cel mai probabil, în acest moment situația ar putea fi descrisă astfel: în afara unei pelicule de artiști, sportivi și oameni din alte categorii ce, prin definiție, intră în contact constant cu restul lumii, marea parte a populației ruse este mai degrabă inertă.

Să fie Vladimir Putin pe o traiectorie comună cu mulți alți lideri longevivi ai Rusiei care, de la un punct încolo, și-au petrecut atât de mult timp la putere încât n-au mai fost în stare să discearnă realitatea de propria propagandă?

Conform INSCOP, ponderea românilor care au încredere mare sau foarte mare în Putin oscilează, de un deceniu, între 19% și 23%. Susținătorii liderului de la Kremlin sunt o minoritate semnificativă, ce trebuie înțeleasă.

Cum interpretăm rezultatele unei cercetări foarte recente a INSCOP, conform căreia 66% din românii aflați în țară ar fi dispuși să voteze un partid “naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională”?

Ce ne va spune despre România recensământul din 2021, ținut în 2022?

Va reuși Nicușor Dan să redea speranța bucureștenilor? Vom avea un cutremur? Ce altceva ne-ar putea aduce 2022? Barbu Mateescu se întreabă.

Cum a petrecut România anul doi de pandemie?

Această coaliție poate fi văzută și drept “ultima comandă” a unor partide gârbovite, în mod măsurabil din ce în ce mai puțin conectate la realitățile unei țări în profundă schimbare. Odată cu scăderea forței cumulate a partidelor vechi, PDL a fost prins sub șenile și a trebuit să înghită PNL, cu această ocazie luându-i și sigla – dar degeaba, marșul istoriei n-a putut fi oprit. King Kong și Godzilla sunt la putere dar au artrită socială.

Ca să înțelegem unde suntem ca țară în ceea ce privește (non)vaccinarea și motivațiile populației vizavi de subiect, am pornit de la premisa că România e o țară diversă și la fel este și lumea non-vaccinaților. Fiecare din informațiile următoare explică câte ceva. Unele se leagă între ele și produc efecte explozive odată puse împreună.

Ce urmează pentru România după congresul PNL de săptămâna trecută?