Foto: Remus Rigo | Dreamstime.com
16/01/2022
Cu sinceritate despre recensământ
Barbu Mateescu
Redactor
Din când în când sunt întrebat: „câți români sunt pe lume, în total?” și un lucru fascinant, mai ales pentru mediul privat, politicieni, dar și pentru orice amic cu poftă de vorbă: „câți români (mai) sunt în țară?”
Recensământul ce va avea loc în următoarele luni va da un răspuns aproximativ la a doua întrebare și va evita să atingă primul subiect.
Se va măsura populația stabilă a României – cei care se află pe termen lung în țară, plus cei care sunt plecați pentru o perioadă mai scurtă de un an. Nu e un recensământ al poporului român sau al națiunii române. Un buzoian care e plecat de șapte ani în SUA nu ar fi luat în calcul – cetățenia îi rămâne, la fel și dreptul de vot de exemplu, dar nu va fi cuantificat în vreun fel.
În același sens nu vor fi numărați istroromânii, vlahii din Balcani sau oamenii cu cetățenie română ce se află în nordul Bucovinei sau Republica Moldova și care trăiesc acolo zi de zi. În oglindă, imaginează-ți un cetățean al Germaniei care s-a căsătorit cu o femeie din Liban. Împreună au decis acum cinci ani să se stabilească în Brașov, unde au rămas de atunci și până acum. Chiar dacă nu au obținut cetățenia română, ambii vor fi printre cei recenzați și reprezintă o parte din „populația stabilă a României”.
Doar românii din țară vor fi incluși în recensământ. Foto: Lucian Muntean
Recensământul este deja în trecutul nostru
Momentul critic, cel măsurat de fapt, e 1 decembrie 2021.
Întrebările pe care le vei vedea au de-a face cu acea zi. Dacă în familia ta s-a născut un copil pe 2 decembrie 2021 iar bunica a murit zece zile mai târziu, copilul nu este numărat, dar bunica da.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Aceste mici paradoxuri sunt necesare pentru că o țară e în constantă mișcare, demografică sau la propriu. Există un moment bine definit față de care trebuie să se facă raportarea, întrucât o componentă importantă a recensământului constă faptul că statul român caută prin propria debara cu acte, fără a ne implica în mod direct. Iar toate actele trebuie să fie „la același numitor”.
Despre ce debara cu acte e vorba? 5% din populația măsurată la recensământul anterior – adică 1,1 milioane persoane - n-au răspuns de fel. Sunt oamenii care nu erau acasă când recenzorul a bătut la ușă, care erau plecați temporar din țară sau care au refuzat să fie recenzați. Existența lor a fost dedusă din imensa dâră de acte pe care o lăsăm cu toții.
Două treimi din acest milion au fost „găsiți” de pe urma declarației 112, gestionate de ANAF, pentru restul folosindu-se alte acte, evidențe contabile, registre naționale (ex. al beneficiarilor alocațiilor pentru copii) etc. În mod interesant, o zecime din populația Bucureștiului a fost identificată pe baza uneia sau mai multora din aceste categorii, nefiind – de fapt – recenzați. Aceeași procedură va fi folosită și acum.
Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”
Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.
Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică
România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.
O certitudine: suntem din ce în ce mai puțini
Vizavi de acest aspect s-ar putea să existe un mic șoc psihic. Între cele mai recente recensăminte populația României a scăzut cu 1,13 milioane (între 1992 și 2002) iar apoi cu încă 1,56 milioane (între 2002 și 2011). Dacă facem abstracție de pandemie și considerăm că scăderea între 2011 și 1 decembrie 2021 e asemănătoare cu cea dintre 2002 și 2011, am ajunge la o populație stabilă de 18 milioane și un pic.
Foto: Adrian Mihălțianu
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
E o probabilitate mică să vedem chiar că suntem 17 milioane și multe, multe sute de mii. Dar... la recensământul anterior eram 20 de milioane și ceva. Schimbarea primelor două cifre poate fi amețitoare. De la 20 la 18, sau chiar 17, e un drum lung.
Pentru mulți rezultatele nu vor avea nicio logică. Prietenii mei din Cluj sau București sau Timișoara sau Iași vor ridica mâinile șocați: “Dar e o înghesuială imensă, mult mai mare ca acum un deceniu!”
Da, orașele mari duduie, dar infinit mai rapid se golesc satele, terenuri fertile devenind pârloage, întrucât proprietarii au murit sau au plecat. Pentru fiecare bulevard ce sclipește cu mașini există un oraș micuț de provincie unde blocuri întregi de patru, cinci, șase etaje au rămas, în ultimul deceniu, fără locatari. România e plină ochi cu localități unde nimeni, niciodată, nu s-ar gândi să închirieze un apartament sau să pornească o afacere. Suma, per total, dă cu minus.
Iarna în Apuseni. Foto: Voicu Bojan
Dar scopul fundamental al recensământului nu este, de fapt, să identifice numărul total al locuitorilor. Deja știm în linii mari cum stau lucrurile din acest punct de vedere. În fiecare lună, Institutul Național de Statistică – pornind de la datele de la recensământul anterior, din 2011 – adaugă nașterile, scade decesele și deține astfel o estimare oarecum bună a populației stabile. (Cea mai recentă este de acum un an și jumătate: 19,2 milioane).
Mai important este unde și cum sunt acești oameni. Ca să ai un reper, între 1948 și 2011 populația României crește cu o treime, dar unele județe își dublează populația sau aproape că și-o dublează, căpătând o „greutate” relativă mult mai mare: Constanța, Brașov, Ilfov, în timp ce altele – deși numărul locuitorilor României se mărește – pierd din populație: unele sudice, cu natalitate redusă, aflate sub imperiul atractivității capitalei (Giurgiu, Mehedinți, Olt, Teleorman) și altele ardelene, în special furnizoare de forță de muncă rurală pentru metropolele industriale ce se formează în apropiere (Alba, Arad, Caraș-Severin și Sălaj).
O noutate plăcută
Vei putea să te auto-recenzezi online. Conform modelului adoptat de ani buni de ANAF și de ceva vreme și de firme de curierat care livrează pachete în locuri fixe, în loc să vină oameni să-ți țârâie la sonerie poți completa recensământul când ai chef.
Mai mult, dacă ai loc de muncă, vei avea o zi liberă cadou. Cum recensăminte au loc practic simultan în toată Uniunea Europeană, se va face mult tam-tam apropo de ponderea celor care au ales să se recenzeze online într-o țară sau alta. O importanță disproporționată în România vor avea campania de comunicare aferentă și ușurința în a folosi respectivul soft/fișier.
Ce vei fi întrebată sau întrebat?
Modelul de chestionar pus în dezbatere publică de Institutul Național de Statistică conține lucruri care te fac să oftezi (o opțiune selectabilă pentru materialul de construcție al clădirii în care te afli este „paiantă sau chirpici”), elemente cu care ți se bate obrazul (ai panouri fotovoltaice pe casă?), aspecte mai moderne (ai aer condiționat?) sau de care era nevoie (dacă limba ta maternă e aromâna, poți s-o selectezi) ori FOMO (te afli acum în casa de vacanță a familiei tale?).
O întrebare nouă va permite să aflăm exact câte din gospodăriile rurale din România produc în principal pentru consum propriu („agricultura de subzistență”) și câte sunt orientate mai degrabă spre comercializare.
Se va verifica, de asemenea, cât de mult te-a afectat pandemia – un pic surprinzător pentru un recensământ, dar într-o lume ideală guvernele ar putea elabora în anii imediat următori programe țintite către categoriile sau zonele geografice unde impactul a fost disproporționat de grav.
Având în vedere că datele vor fi online și într-o oarecare măsură analizabile în profunzime, va fi foarte distractiv să corelăm duritatea impactului pandemiei cu unele opțiuni de vot în 2024, când – ca să folosesc o sintagmă din engleza americană – vom avea așa de multe scrutine că nu vom putea agita un băț către toate.
Agârbiceanu și Liviu Rebreanu, secolul XXI vă salută!
Un aparent arhaism pe care-l vei regăsi în chestionar este „capul gospodăriei”. Terminologia depășită acoperă o problemă reală: trebuie identificată o persoană prin comparație cu care să se stabilească relațiile din interiorul locuinței. „Dă-mi un punct de referință și voi putea mișca lumea”, zicea Arhimede – iar aici întâlnim o situație similară.
Foto: Lucian Muntean
Doi oameni de 28, respectiv 47 de ani, care trăiesc în aceeași casă și sunt de sexe diferite pot fi frate și soră. Sau soție și soț. Sau fiu și mamă. Sau verișori. Sau pur și simplu colegi de apartament. Mai adaugă un copil (al lor? al unuia din ei? al căruia? sau e unul din cei doi mătușa ori unchiul acelui copil?) și matricea posibilităților se mărește exponențial.
De aceea e necesară identificarea unei persoane și relaționarea tuturor la el sau ea. O parte din impactul formulei „capul gospodăriei” e redus de faptul că nu există constrângeri de gen, soția putându-se autoidentifica drept „capul gospodăriei” iar soțul drept... soțul capului gospodăriei.
Noi vs. americanii
Uitându-mă pe recensământul utilizat în SUA în 2020, în afară de diferențele evidente („OK, ești hispanic, dar ce fel de hispanic?”), observ câteva lucruri interesante:
- în SUA există o rubrică specială pentru oamenii care nu se află în gospodărie întrucât sunt la închisoare. 0,6% din populația SUA e în această situație, o pondere de cam 7 ori mai mare ca în România;
- cuplurile de același sex trebuie să se identifice ca atare, în mod explicit, în SUA, nu și în România;
- copiii adoptați trebuie identificați ca atare în SUA, nu și în România;
- în România și, de altfel, în Uniunea Europeană, există o droaie de întrebări, de la nivelul educațional și dotările locuinței până la religie și adresa ta “din acte” (dacă nu ești acasă, ci student sau chiriaș) care în SUA sunt absente. Unui om care locuiește singur i-ar lua probabil zece minute să facă mini-CV-ul pe care-l reprezintă recensământul românesc; un american solo rezolvă totul în 20 de secunde.
Să ne pregătim de rezultate: aspecte cu capcane, care atrag atenția dar, în realitate, nu vor fi foarte relevante
Scăderea populației. Vai! Dar, ce să vezi, Slovenia are 2 milioane de locuitori, Pakistan-ul 221 de milioane însă viața în Pakistan nu e de 100 de ori mai bună decât în Slovenia, ba chiar poți argumenta că invers.
Creșterea populației rurale, de fapt „așa-zis rurale” datorită suburbiilor – pentru care în 2032 va trebui să existe o categorie specială.
Mici disonanțe hazlii în județe precum Iași sau Vaslui, în care sute de mii de cetățeni ai Republicii Moldova au obținut adrese ca să obțină cetățenia română pentru a munci în Vest (nu poți obține cetățenia română fără a avea o adresă în România).
Nu mi-e clar cum și dacă ar fi integrat în recensământ un imaginar Ivan Ivanovici Rușkin din Bălți, care eventual a văzut România din autocar în drum spre Germania, dar care în acte e locuitor al Iași-ului și cetățean al României. În mod normal el n-ar fi parte din „populația stabilă”, dar totul depinde de ce undă de acte a produs el în țara noastră.
Să ne pregătim de rezultate: aspecte ce merită atenție
Foto: Lucian Muntean
Mai precis:
- ponderea celor care se declară atei/fără religie;
- ponderea cultelor neo-protestante/evanghelice;
- stratificarea populației pe accesul de la tehnologie – de la cei care au locuințe super-dotate și se auto-recenzează online înspre România rămasă, din nefericire, la intersecția secolelor 17 și 18.
Aceste lucruri ne vor spune un pic mai mult despre România deceniului viitor decât ai crede la prima vedere.
Dacă nu-ți place ceva sau dimpotrivă, vrei să adaugi ceva, scrie statului
Acest link conține atât varianta pusă în discuție pentru chestionar (dă click pe HG_instrumentar_final_17dec2021), cât și un formular prin care să adresezi sugestii. Nu te aștepta la schimbări mirobolante. România este în Uniunea Europeană nu numai politic ci și în plan statistic, datele urmând a fi integrate.
Cu alte cuvinte, noi ca țară nu am construit chestionarul de capul nostru, termenii, definițiile și multe din întrebări fiind identice la nivel european.
Surse:
Populația încarcerată în România
Chestionarul recensământului american
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this