Ioana Epure

840 de oameni sunt izolați de mai bine de 60 de zile în campusul centralei nucleare de la Cernavodă. Personalul nu iese sub nicio formă din spațiul alocat și nu are niciun fel de contact cu lumea din afara zonei de izolare. Fără această măsură, care să prevină un focar de coronavirus în sistemul energetic național, românii ar fi avut, cel mai probabil, curent electric cu program în ultimele două luni.

Oficial, sunt peste 70 de mii de români care suferă de afecțiuni psihice - aici intră doar cei care au cerut și au primit certificat de handicap. În realitate, se estimează că România este pe locul al treilea în topul țărilor europene în ceea ce privește numărul celor care suferă de o afecțiune psihică. După alte estimări, vorbim chiar de unul din patru români. Am vrut să vedem cum trec ei prin criza provocată de pandemia de Covid-19.

Universurile bucureștenilor izolați de peste o lună în propriile case sunt legate, în noaptea asta, doar prin ritualurile de Înviere. Credincioșii își amintesc cu tristețe de ritualul slujbei la care n-or să poată merge. Ceilalți își amintesc de ritualurile din familiile pe n-or să le poată vedea: de ciocnit ouă, de cozonacul bunicilor, de noaptea aia în care, din motive greu de înțeles pe vremea copilăriei, părinții te lăsau să stai până târziu.

Mulți dintre noi nu și-au imaginat niciodată o lume în care avioanele să nu mai decoleze și granițele să fie închise. Pentru românii blocați în diverse colțuri ale lumii, coronavirusul a tăiat, pentru moment, orice posibilă cale de întoarcere în România.

Am vorbit cu câțiva dintre românii care au rămas fără serviciu în ultima lună. Niciunul nu se încadrează în criteriile enunțate de statul român pentru a primi ajutor.

În situații de criză, comunicarea între stat și cetățeni este esențială pentru ca cetățenii să aibă încredere în deciziile statului, mai ales atunci când drepturile lor fundamentale sunt restricționate atât de profund cum se întâmplă zilele astea. Am vrut să înțelegem ce fac și ce nu fac bine autoritățile, așa că am stat de vorbă cu Dumitru Borțun, profesor universitar doctor la SNSPA.

Pandemia de coronavirus a pustiit străzile Bucureștiului. Pentru mulți dintre bucureșteni, viața se desfășoară momentan între patru pereți. Pentru alții, care sunt nevoiți să meargă la muncă, ea se desfășoară, mai mult sau mai puțin, la fel ca înainte. Bucureștiul e straniu, dar nu e gol, așa cum tindem să ne imaginăm, uitându-ne pe geam, nostlagici după primăvara care n-a mai fost.

Opt medici din opt spitale mari ale Bucureștiului vorbesc despre condițiile în care lucrează în ultimele zile, în așteptarea valului de bolnavi cu Covid-19.

În mijlocul pandemiei de coronavirus, mai multe familii care locuiesc în zona Băii Grivița cară apă în case cu bidonul de 5 litri, de la o cișmea din cartier.

Printre cele mai comune sfaturi date de psihologi în această perioadă este acela de a ne protejeza de avalanșa de informații - corecte sau mai puțin corecte - care curge fără oprire înspre noi din toate direcțiile. Dar dacă nu ai această opțiune? Atât despre asta, cât și despre pericolele dezinformării, povestesc pentru PressOne jurnaliști din mai multe redacții din România.

Psihologul Ștefan Feldmann ne spune ce strategii putem folosi pentru a ne adapta mai ușor la schimbările uriașe din jurul nostru.

Am încercat să înțelegem mecanismele panicii, să vedem cum o putem evita dar și cât de raționale pot fi, de fapt, deciziile noastre bazate pe frică într-un context în care credem că ne este amenințat stilul de viață sau chiar viața.

Am întrebat nouă femei care muncesc în Parlament cum se simt alături de colegii lor și dacă misoginismul dispare dincolo de ușile legislativului.

“colectiv” este povestea primului an de după incendiul din club, a scandalului Hexi Pharma, a morții lui Dan Condrea, a scandalurilor din Ministerul Sănătății - atât înainte, cât și din timpul guvernului tehnocrat - și a luptei jurnaliștilor cu sistemul, în special a echipei lui Cătălin Tolontan.

Atunci am început să cercetez cu adevărat problema și am constatat că, de fapt, mulți din oamenii ăia nu fuseseră diagnosticați corect de la bun început. Erau tratați cu antibiotice la care organismul lor avea rezistență.