În 2020 Hristos a-nviat la distanță

Din curțile unde locuiesc la un loc mai multe generații se aud râsete și clinchete de pahare. Din blocurile mamut ale cartierelor bucureștene nu se aude nimic – dar în spatele fiecărui pătrățel luminat de fereastră se poate intui un întreg univers.

Universurile bucureștenilor izolați de peste o lună în propriile case sunt legate, în noaptea asta, doar prin ritualurile de Înviere. Credincioșii își amintesc cu tristețe de ritualul slujbei la care n-or să poată merge. Ceilalți își amintesc de ritualurile din familiile pe care n-or să le poată vedea: de ciocnit ouă, de cozonacul bunicilor, de noaptea aia în care, din motive greu de înțeles pe vremea copilăriei, părinții te lăsau să stai până târziu.

Anul ăsta, ritualurile au lipsit. Lumina a fost împărțită, în fiecare parohie, de un preot însoțit de cinci voluntari, iar slujbele s-au oficiat fără public. Bunicii au rămas singuri cu cozonacii lor.

“Hristos a-nviat!”, strigă preotul în fața unui bloc cu zece etaje dintr-un cartier bucureștean. “Adevărat a-nviat!” îi răspund oamenii de la geamuri. Nu-s toți în același loc fizic. Dar, cumva, sunt împreună.

“Ne aflăm din nou într-una din perioadele de sărbătoare, în care fericirea este pe buzele tuturor. În restul timpului însă, ne urăm doar sănătate, ca şi cum fericirea ar fi rezervată sărbătorilor”, spunea Vintilă Mihăilescu acum câțiva ani, tot în perioada Paștelui.

În 2020, ne urăm din nou sănătate. Fericirea mai poate aștepta.