Cine ține lumina aprinsă. Mai mult de 60 de zile de izolare la Centrala Nucleară de la Cernavodă

Antoaneta Constantin este inginer operare la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Are 44 de ani, lucrează de 17 ani în companie, iar cu exact două luni în urmă a devenit unul dintre cei 840 de angajați izolați preventiv în campusul din Cernavodă, pentru evitarea răspândirii coronavirusului în centrala care asigură 20% din producția de energie electrică a țării.

România doar ce intrase în stare de urgență, ordonanțele militare nu ajunseseră încă în vocabularul de zi cu zi al oamenilor, declarația pe proprie răspundere era doar o hârtie care se cerea din când în când la ANAF, iar în România erau doar 123 de cazuri de infectare cu noul virus care dăduse deja peste cap Italia.

„Izolarea a presupus despărțirea temporară a fiului meu de tatăl lui, angajat al I.S.U. – Constanța, care a trebuit să fie prezent la locul de muncă. Despărțirea o gestionez, zic eu, foarte bine, i-am permis accesul fiului meu la telefon cu cameră și internet – are 8 ani și acest moment l-aș fi amânat în condiții normale. Se poate auzi și vedea cu tatăl lui ori de câte ori dorește și, explicându-i situația în care ne aflăm (nu numai noi, ci întreaga lume), a înțeles și a acceptat condițiile restrictive”, spune Antoaneta.

Ca mulți alți români, și ea și-a petrecut sărbătorile în izolare.

„A fost un Paște atipic, eu cu copilul meu și atât, fără soț, fără părinți și fără sora mea, oameni de care mă simt foarte atașată și a căror lipsă am simțit-o intens”, adaugă ea. „Dar pandemia mi-a oferit prilejul de a afla că sunt mult mai rezistentă decât credeam, că pot învăța să accept ce nu pot controla, că după săptămâni de stat în izolare, traiul într-o comunitate restrânsă are și beneficii și, nu în ultimul rând, m-a ajutat să mă ancorez mai mult în realitate”.

De ce a fost necesară măsura izolării personalului

Centrala Nucleară este unul dintre obiectivele strategice ale țării. Instalațiile acesteia au nevoie de supraveghere continuă, chiar și în situația nedorită în care s-ar afla în stare oprită, iar personalul de acolo nu poate fi nici înlocuit și nici nu se poate lucra la jumătate de normă.

Cele două reactoare acoperă aproape o cincime din producția de energie electrică a țării. Un focar de coronavirus în sistemul energetic național ar fi însemnat, cel mai probabil, curent electric cu program pentru români.

Motiv pentru care Ordonanța Militară 4, din 29 martie, a impus oricum măsuri de izolare preventivă la locul de muncă sau în zone special dedicate pentru personalul care ocupă funcții esențiale în Sistemului Energetic Național.

Însă măsura izolării personalului esențial pentru menținerea producției și a funcțiilor de securitate nucleară la CNE Cernavodă a fost inclusă în planul propriu de asigurare a continuității activității încă de la începutul stării de pandemie, cu două săptămâni înainte de emiterea ordonanțelor militare care vizau izolarea personalului din diferite ramuri industriale.

La urma urmei, în situații de urgență sau de criză, una dintre prioritățile oricărui stat este asigurarea producției de energie electrică și a celorlalte utilități strict necesare pentru populație și economie.

Măsura izolării personalului centralei a fost adoptată în cadrul Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență pe 14 martie 2020, iar izolarea efectivă a început cu data de 15 martie. Trei zile mai târziu, tot personalul esențial era separat de restul lumii într-un spațiu special amenajat din campusul CNE Cernavodă.

Ce înseamă izolarea pentru oamenii care n-au mai ieșit de două luni din campus

Campusul centralei nucleare de la Cernavodă e un orășel în sine. Construit în anii ‘90, pe vremea în care încă se lucra la construcția reactorului 1, în parteneriat cu Atomic Energy of Canada Limited, cu un aer de suburbie canadiană de film și apartamente în clădiri scunde, înșirate pe străduțe aerisite, acesta a devenit în primăvara pandemiei locul unde peste 800 de persoane au intrat în izolare: personal angajat al centralei, o parte din personalul contractant și jandarmi, pentru asigurarea securității.

Iar izolarea în campus înseamnă în primul rând eliminarea oricărui contact cu familia și cu mediul exterior. Compania s-a ocupat de asigurarea integrală a hranei oamenilor, consilierea lor psihologică, de servicii medicale, transport și delimitarea foarte clară a zonelor din centrală, în așa fel încât personalul esențial să nu intre în contact cu ceilalți colegi.

Cei aflați în izolare nu ies sub nicio formă din spațiul alocat, sunt transportați cu autobuze din campus, unde locuiesc, până la centrală și nu au niciun fel de contact cu lumea din afara zonei de izolare. Singurele mijloace de comunicare cu exteriorul sunt cele electronice.

Și nu doar cu exteriorul: la fel ca restul românilor, și ei între ei trebuie să mențină distanța socială.

„Pentru mine au fost cele mai triste Sărbători Pascale, deoarece sunt primele pe care le-am petrecut departe de familia mea, în cei aproape 33 de ani de existență a acesteia”, povestește Vasilică Simionescu, de 51 de ani, inginer operare în cadrul Serviciului Tehnic Radioprotecție. „Pe de altă parte, nicio persoană de la CNE Cernavodă nu a fost infectată cu coronavirus. Nu se mai pune problema efortului depus”, adaugă el.

Marius Radu are 47 de ani si e de 21 de ani angajat al CNE Cernavodă. E unul din inginerii operare care are în responsabilitate coordonarea formației civile de pompieri și a echipei medicale pentru răspunsul la urgențe. E unul din norocoși: locuia deja în campus împreună cu familia lui, soția și cei trei copii, așa că nu au fost separați. Dar viața s-a schimbat și pentru el.

„Lucruri care altădată erau simple (aprovizionarea, organizarea sarcinilor casnice de zi cu zi, gestionarea activităților copiilor) acum au devenit adevărate provocări, ținând cont de restricțiile privind activitățile din afara locuinței”, povestește Marius. „Am acceptat situația și am încercat să ne păstrăm aceleași obiceiuri de Paște, am pregătit mâncarea specifică, ne-am jucat și am urmărit împreună filme propuse în fiecare seară de câte unul dintre noi. Uneori simt ca mă apasă anumite constrângeri, dar suportul moral îl găsesc în familie și mai ales alături de colegi”.

Cineva trebuie să țină lumina aprinsă pentru români

„În industria nucleară, a fi tot timpul pregătit și a avea planuri de siguranță este un imperativ”, spune și Cosmin Ghiță, Director General SNN. „În această perioadă, am urmărit să asigurăm funcționarea CNE Cernavodă în condiții de siguranță și să menținem același nivel de producție, dar aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără protejarea personalului și limitarea expunerii la pericolul răspândirii COVID-19.”

Izolarea la muncă a fost o experiență prin care au trecut nenumărate categorii profesionale din România în ultimele două luni. De la doctori, la personal din industrie, mulți oameni au trebuit să se rupă de case și familii pentru a asigura continuitatea unor servicii esențiale pentru populație. Însă în general ea s-a aplicat pe perioade mai scurte, în general rotații de câte două săptămâni, și doar unui grup restrâns de angajați. Măsura izolării pe o perioadă atât de îndelungată a unui număr atât de mare de oameni pe amplasamentul centralei este extrem de rară chiar și în industria nucleară la nivel global, fiindcă sunt puține centrale care au soluții de cazare a personalului în imediata apropiere.

Până în prezent, centrala nu înregistrează niciun caz de îmbolnăvire și funcționează la parametri normali. Iar măsura izolării personalului esențial va fi menținută atâta timp cât va fi necesar.

Dar oamenii sunt motivați să rămână în continuare pe baricade. La urma urmei, așa cum adaugă Vasilică Simionescu:

„În spitalele din România era obligatoriu să se aprindă lumina și ventilatoarele din secțiile ATI trebuiau sa fie alimentate cu energie electrică.”