Adrian Mihălțianu

Călin Georgescu reușește, în 2024, un scor apropiat de cel al lui Vadim Tudor în 2000: aproape 23% dintre românii care s-au dus la vot au votat cu el, un outsider al politicii românești care promite o Românie suverană, nealiniată, întoarsă către sufletul românesc și inima aia care cântă doine pe un picior de rai, pe care el însuși vine călare pe un cal alb. Nu glumesc, fix așa arată un clip de promovare al acestui candidat.

„Suveranismul este o alegere politică legitimă. Nu vreau să mă pronunț pe cât este de benefică pentru România." Asta declara Nicușor Dan într-un interviu pentru Hotnews ieri, în care se declara deranjat nu de tema suveranismului împinsă în arena politică românească de către partidul AUR, cât de derapajele antidemocratice și măsurile populiste ale acestuia.

Pentru că niciunul dintre candidați nu se va retrage, noi vom fi nevoiți încă o dată să înghițim gălușca și să votăm răul mai mic. Așteptăm apoi ca tot cei mai competenți oameni de la vârful marilor partide din Români să se mire că mișcările extremiste cresc ca pâinea-n cuptor.

Relația transatlantică dintre Uniunea Europeană și Statele Unite a fost mult timp o piatră de temelie a diplomației occidentale și a securității globale. Totuși, după alegerile prezidențiale din 2024 din SUA, această alianță ar putea întâmpina schimbări majore, în funcție de rezultatul acestora.

Cu cât vom înțelege mai repede că viitorul României se joacă simultan atât în instituțiile europene, cât și în țară, cu cât vom trimite tot mai mulți oameni pregătiți în posturi-cheie la Bruxelles și Strasbourg, cu cât vom alege mai des politicieni care interiorizează valorile europene, oricâte alte bube ar avea în cap, cu atât mai ușor ne va fi să ajungem la o Românie deschisă, pro-europeană, modernă, inovatoare.

Unul dintre planurile principale ale oricărui partid care vrea să reformeze cu adevărat România e să pornească de la reformarea propriilor structuri, astfel încât să atragă exact acești tineri, dar și să-i ajute să fie cu adevărat pregătiți pentru guvernare. Este vital, de altfel.

Pentru că democrația se apără doar la vot și prin argumente, nu prin violență, iar numai tirania se dă jos prin gloanțe. Inversarea celor două acțiuni, chiar și când te temi că un candidat politic poate institui o tiranie, duce exact la efectul contrar celui dorit.

PressOne va împlini în câteva luni 9 ani de existență. Deși publicația a pornit la Cluj, fiind finanțată inițial de un singur donator, în ultimii 4 ani am efectuat - cu ajutorul vostru, al cititorilor - tranziția la un model de publicație independentă națională, finanțată exclusiv din banii cititorilor, granturi și contracte comerciale.

Sâmbătă, în Congresul american, prin votul privind ajutorul pentru Ucraina, Israel și aliații SUA din regiunea Indo-Pacific se va decide, în același timp, și rămânerea SUA în poziția de lider al lumii democratice sau abdicarea de la acest statut.

Durerile debilitante de spate sunt una dintre cauzele principale pentru care oamenii din întreaga lume își iau concediu medical, conform OMS. Informația nu-l interesează deloc pe premierul României, Marcel Ciolacu, care a decretat că astea sunt, printre altele, „boli obișnuite”, care merită să fie taxate cu 10%.

Un primar realmente independent sau lipsit de sprijin guvernamental ar condamna Bucureștiul la încă 4 ani de subdezvoltare, pentru că orașul are nevoie nu doar de un Consiliu care să sprijine direcțiile alese de Primar, ci și de fonduri guvernamentale care să-i permită să repare ce nu s-a făcut timp de mai bine de trei decenii.

Datorită finanțării UE - între 2007 și 2022, țara a primit un total net de 56 de miliarde de euro, care au fost investite în noi drumuri, căi ferate, școli, infrastructură de apă și gaze, automatizare. Paradoxul este că românii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de Uniunea Europeană.

O investigație colaborativă Voxeurop arată luptele din culisele votului asupra normelor Euro 7, care ar urma să definească cât de mult sau de puțin vor polua ultimele vehicule cu motoare cu combustie internă (ICE) până în 2050.

Cu cât ne vom lăsa dezumanizați mai mult, cu atât și calitatea democrației pe care zicem că o iubim atâta se va deteriora și va face loc celor foarte abili în a stârni ura și a-i recolta roadele. E ușor să arăți vinovații. E ușor să te sperii. E ușor să te aprinzi imediat ce mai vezi o atrocitate, apoi încă una și încă una. E ușor să votezi rapid cu cei care promit soluții simple la situații complexe. Apoi să te miri că lumea îți ia foc sub picioare.

Până la urmă, avem presa pe care o merităm. Fie că plătim sau nu pentru ea, fie că o susținem lunar, din când în când sau niciodată, fie că avem încredere în experiența unor oameni care scriu de ani buni pe un subiect sau știm noi mai bine decât ei, rămâne un fapt extrem de simplu: dacă nu sprijinim acum, chiar azi, presa care se mai zbate să rămână cu capul sus, să nu ne mirăm când însăși democrația noastră se va duce odată cu ea.