Realitatea din spatele sondajelor: sunt românii antieuropeni și anti-NATO? Greșeala politicienilor care se iau după valurile de comentarii de pe social media

Adrian Mihălțianu

Publisher

De câteva ori pe lună, locuitorii din Tulcea, dar și din alte localități aflate în nordul Deltei Dunării, se trezesc în zgomote de drone urmate de bubuieli și explozii uriașe pe care le pot vedea și filma chiar din curtea proprie. Mesajele RO-Alert vin cu puțin timp înainte, iar realitatea războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei e mai aproape decât ar putea dori cineva.

Totuși, cele mai puternice lupte de pe frontul deschis de ruși în Ucraina se dau la circa 650 de kilometri distanță de granița României. Aparent destul de departe ca un cor din ce în ce mai vocal de români să spună că „nu e războiul nostru” și că mai bine lăsăm slavii să se bată între ei, noi trebuie să fim neutri.

Aceștia ignoră faptul că cele mai apropiate trupe de invazie de pe frontul ucrainean se află la mai puțin de 220 de kilometri de noi, iar bombele și dronele rusești cad săptămânal la doar câteva sute de metri distanță, pe malul celălalt al Dunării, atunci când nu eșuează chiar pe teritoriul României.

Spre deosebire de cei care cred că Putin se va opri la Ucraina, realitatea ne arată că dimpotrivă, Rusia va dori să înainteze cât mai adânc în Europa, sub o formă sau alta, iar neutralitatea nu înseamnă altceva decât transformarea țării noastre într-un nou Belarus, cu un tătuc înconjurat de clanuri mafiote care ar transforma România într-un stat eșuat, departe de orice fel de libertate și șansă de prosperitate.

O examinare a rețelelor sociale poate duce la concluzia că o importantă parte a românilor își doresc ca Rusia să câștige în Ucraina, România să iasă din NATO și să devină „neutră”, iar banii pentru dotarea armatei să fie folosiți la alte lucruri.

Totuși, ar fi o capcană să credem că valurile cu sute de comentarii pro-Putin de pe internetul românesc sunt revelatoare pentru starea de spirit reală a românilor. Toate sondajele arată că, dimpotrivă, încrederea în NATO și UE este la cote record, sensibil mai mari decât înainte de începerea invaziei rusești în Ucraina.

Departe de rețelele sociale: ce spun de fapt românii despre NATO și Uniunea Europeană

Vor românii să iasă din NATO și din UE, așa cum ai putea crede când intri pe rețelele sociale? Nicidecum. Un sondaj INSCOP din 2025 arăta că o majoritate covârșitoare, de 89.7%, consideră că e în interesul țării ca România să rămână în NATO și UE.

Când 90% din populația țării indică în mod clar direcția care trebuie urmată, faptul de a merge în răspăr arată mai degrabă alte interese - iar aici avem toți așa-zișii jurnaliști care toacă subiectul seară de seară la televiziunile unor infractori condamnați penal, precum și politicienii care bat monedă pe acest subiect de luni de zile, tot mai vehemenți, încercând să lărgească cu orice preț minoritatea românilor care ar vrea s-o apucăm spre Est.

Dau rezultate campaniile lor extrem de agresive, susținute de mii de boți și troli așa cum arată investigațiile independente? Conform unui sondaj INSCOP, dacă la 1 ianuarie 2022 un sfert din români credeau că România ar trebui să iasă din UE, în decembrie 2024, doar 9.4% mai credeau același lucru.

Deci nu, nu dau roade, iar avalanșa de conturi care comentează agresiv la orice postare pe acest subiect este, în realitate, o foarte groasă perdea de fum.

Mai mult, conform unui alt sondaj INSCOP, 59.8% dintre români declară că, în contextul conflictului din Ucraina, sunt de acord ca România să aloce mai mulți bani pentru Armată, în timp ce 36.6% își exprimă dezacordul. Iar asta chiar în condițiile în care se discutau deja măsuri de austeritate. Vom vedea dacă românii își vor păstra aceeași părere și anul viitor, după ce aceste măsuri vor intra în vigoare.

Însă dacă privim dincolo de răspunsurile simple și clare și majoritățile covârșitoare cu privire la interesul de integrare occidentală a României, vedem că realitatea este un pic mai nuanțată.

Deși sunt de părere că e bine ca România să rămână în NATO și UE, doar 70,5% dintre români declară că au încredere „foarte multă” sau „destul de multă” în NATO (41,3% spun că au „foarte multă” încredere, iar 29,2% „destul de multă”), și 27,9% au o încredere scăzută (10,2% „destul de puțină”, 17,7% „foarte puțină” sau „deloc”).

Pe de altă parte, 77% dintre români consideră că retragerea trupelor NATO din Estul Europei ar afecta securitatea națională a României.

De ce apostolii urii asmut astăzi românii împotriva unor oameni care vor doar să muncească așa cum o fac milioane de români în afara țării

În loc să le fie frică de primarii care-i jefuiesc la drumul mare, în loc să le fie scârbă față de șefii de județene care au devenit adevărați baroni feudali, în loc să urască corupția care hrănește zeci de firme mufate la contracte pe bani publici, românii sunt invitați să se urască între ei, iar dacă nu le reușește nici asta, să-i urască pe cei refugiați aici din calea războiului sau sărăciei lucii.

Muncitori, livratori, invadatori și butoanele fricii nedefinite

De fapt, extrema dreaptă din România instrumentalizează nu ura - la urma urmei, România n-are un trecut colonial, relațiile noastre cu asiatici sau africani apar mai mult la nivel anecdotic în amintirile din facultate ale părinților noștri. Ci frica: migranții nu ne vor invada, dar dacă ar putea, ar face-o.

Deci chiar și cei care nu au încredere în NATO își dau seama că, fără această alianță, România ar fi în pericol și că este în interesul nostru să rămânem atât în NATO, cât și în UE. Asta nu înseamnă că acordă acestor instituții o încredere absolută, dar nici că se numără printre militanții anti-occidentali pe care-i întâlnim la tot pasul pe internet. Deși nu avem neapărat o încredere de nezdruncinat în NATO, mergem alături de ea pentru că știm că aici avem un viitor, nu într-o presupusă poziție neutră.

Însă chiar și așa, avem de-a face cu o minoritate restrânsă, nicidecum cu o aparentă majoritate, așa cum vor să ne facă să credem trimișii lui Putin în România. Din acest motiv, orice decizii care se bazează pe gălăgia din rețelele social media ar fi fundamental greșite.

România rămâne foarte puternic pro-NATO, pro-UE și pentru o armată puternică și modernă, chiar și în condițiile în care banii pentru modernizarea ei s-ar putea să lipsească.

De ce atitudinea pro-occidentală a românilor riscă să dea înapoi

Dar asta nu poate fi ceva de la sine înțeles. În special în condiții de austeritate, orice măsuri luate pentru înarmare trebuie explicate pe îndelete, altminteri vom vedea cu minoritatea agresivă de pe rețelele sociale începe să facă pui.

Nu de alta, dar tot românii au și alte păreri. 66% dintre ei consideră că Nicolae Ceaușescu, cel care a ordonat împușcarea cu muniție de război a sute de oameni în Timișoara și în restul țării, cel care a trimis spre moarte mii de femei prin interzicerea avortului și cel care a ținut țara în foame timp de peste un deceniu, a fost un lider mai degrabă bun.

Cutremurător este și faptul că 77% dintre ei cred că România ceaușistă a fost o țară mai bogată decât este acum, în ciuda faptului că PIB-ul pe cap de locuitor a crescut între timp de peste zece ori în termeni nominali și de peste 5 ori la paritatea puterii de cumpărare!

Atât de persistentă este propaganda nostalgiei de pe internet, coroborată cu incapacitatea autorităților și patronatelor de a comunica pe limba oamenilor, încât 68.5% dintre participanții la sondaj sunt de părere că se produceau mai multe decât în prezent înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent, deși PIB-ul a crescut, la rândul lui, de peste 5 ori.

Deși România produce astăzi modele de mașini care ocupă de repetate ori primele locuri în țările occidentale, deși industria noastră este vitală pentru zeci de companii occidentale - ceea ce industria comunistă nu putea nici măcar să viseze, românii au rămas în continuare blocați în informațiile anilor 90-2000, în care industria era în colaps.

Nu doar că producția în sine este mult mai mare ca valoare, dar și complexitatea exporturilor românești a crescut enorm. Însă românul de rând nu știe acest lucru, pentru că el trăiește în orașele mici și mijlocii și la sat, acolo unde binefacerile economiei de piață nu au ajuns.

România se află astăzi pe locul 46 în 145 de țări în privința bogăției sale, loc imposibil de atins sub comunism. Mai mult, e pe locul 26 în lume în privința complexității economiei sale, un semn extrem de important cu privire la reziliența acesteia, cât și la adaptarea ei pentru viitor. Deși industria nu mai are aceeași pondere în economie, serviciile cu valoare adăugată mare mai mult decât compensează pierderea.

Spuneam că un contabil nu poate inspira o națiune. Simpla enumerare contabilă a datelor economice nu-i va convinge pe cei care au încă de suferit de pe urma capitalismului sălbatic din zonele sărace ale României.

Dar în lipsa unei povești care să ne spună unde am ajuns deja de fapt, riscăm să rămânem cu impresia că UE și NATO nu ne-au adus nicăieri, când de fapt realitatea e cu totul alta: oricât au furat PSD, PNL și UDMR din bogăția produsă de români în ultimele 3 decenii, țara asta a reușit să avanseze enorm față de 1989.

Dacă vrem să mai avem un viitor, trebuie să înțelegem că există o diferență uriașă între scandalurile de corupție ale unor politicieni și ceea ce fac, de fapt, românii în fiecare zi. Economia creată de ei, chiar și căpușată de politicieni și aparținătorii lor, este astăzi una vibrantă, capabilă să ducă țara asta mult mai departe decât era în stare economia planificată, anchilozată și energofagă creată de Ceaușescu pe împrumuturi externe costisitoare.

Însă cea mai mare problemă e că 71.3% dintre români au sentimentul că România și-a pierdut identitatea culturală în ultimele decenii. Iar acest lucru e cât se poate de real - identitatea naționalist-comunistă creată de minionii regimului Ceaușescu - cu Sergiu Nicolaescu și ceilalți în frunte - nu a fost înlocuită în mentalul colectiv cu ceva de care românii să fie mândri.

Tocmai din această căutare disperată de regăsire a identității s-au născut aceste partide mutante, conectate fix la naționalismul gros și primitiv al epocii Ceaușescu, dar ele au reușit pentru că niciunul dintre partidele „democrate” nu s-a preocupat de această problemă.

Și mă tem că - de la președinte la prim-ministru și la liderii acestor partide - ei încă nu au priceput cât de periculoasă e această poziționare disonantă în mentalul românesc: vrem să fim parte a Europei, dar nu simțim că avem vreo identitate în ea, și atunci ne retragem speriați și nervoși în ce ni s-a dat în copilărie de un regim scelerat de a cărui simplitate ne e dor.

Dacă vrem să evităm o astfel de catastrofă, poate începem să adresăm exact această criză identitară a românilor. Să-i facem să fie mândri nu doar că sunt români, dar români liberi într-o Europă liberă, parte a unei culturi euro-atlantice care domină copios lumea actuală și în care ai infinit mai multe șanse de a prospera pe cont propriu decât în oricare dintre așa-zișii competitori care otrăvesc mentalul colectiv prin rețelele de social media și minionii lor de aici.

Altminteri, tot eșafodajul de încredere și speranță în Europa și instituțiile ei se va prăbuși rapid, iar în capul statului român vor ajunge cei care vor să transforme visul european al României într-un coșmar putinist. Iar atunci chiar nu va mai conta dacă la granița noastră mai cad sau nu bombe.

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€