Adrian Mihălțianu

Zilele astea iei parte, cu adevărat, la un vot istoric. Orice votezi, asumă-ți consecințele: dacă România prosperă sau intră în colaps, e inclusiv răspunderea ta.

Elitele noastre nu au neapărat o problemă - în afara faptului că provin dintr-o cultură mică și recentă. Cunosc zeci de români din eșaloanele doi ale guvernării și politicii care țin, de fapt, țara asta în spate, reparând disperați tâmpeniile comise de eșalonul unu. Ci problema stă mai ales la modul în care ne raportăm noi la ele, fapt care descurajează teribil orice oameni decenți să-și asume responsabilitatea civică și politică și să facă pasul înainte.

Revoluția poate fi rezumată foarte simplu: foarte curând, vom avea la dispoziție de pe telefoanele noastre mobile și PC-urile noastre o inteligență artificială capabilă să facă orice, oricând, oricât, oriunde.

Orașele speciale chineze, orașul de 15 minute, Noul Bauhaus și Orașele Libertății fac parte dintr-un filon continuu de filosofie a locuirii care pe scurt poate fi rezumată foarte simplu: din cele mai vechi timpuri, orașul este matrița care creează societatea. Dar matrița greșită poate colapsa societatea.

Știu că statul român nu are deloc obiceiul de a pune laolaltă cele mai inteligente companii din România, dar acest lucru este vital să se întâmple astăzi, nu mâine. Iar dacă statul nu este în stare, atunci este datoria CEO-ilor români din companiile care pot clădi un astfel de sistem în România să-și pună măcar problema, să se întâlnească și să-l pornească, pentru că acesta ar fi apoi integrat extrem de profitabil în sistemul european de apărare.

Ținta ideologilor MAGA este fix democrația așa cum o cunoaștem noi. Iar ce vor să pună în loc este foarte simplu: o dictatură tehnologică în care miliardarii devin și mai bogați, în care oricine îndrăznește să protesteze sau să investigheze corupția fenomenală a acestora este desemnat drept dușman al poporului, în care inteligența artificială este folosită în locul instituțiilor distruse, iar echilibrul între puteri este doar o amintire înfierată proletar la ședințele de autocritică.

Cei care încă mai speră într-o Românie modernă, puternică, liberă și europeană - cu adevărat suverană - nu au niciun motiv de bucurie de pe urma reținerii lui Georgescu. Suntem într-un plin asalt asupra unui stat român debil, în care facțiuni care au susținut corupția la toate nivelurile acum sunt brusc chemate să împiedice disoluția statului însuși.

Sunt oare susținătorii suveraniștilor care pretind că sunt conservatori singurii capabili de dublugândire? Sunt oare singurii care trec liniștiți peste faptul că ceea ce fac oamenii pe care îi susțin contravine, de fapt, preceptelor de libertate a gândirii și expresiei, de respect al drepturilor omului și de respect al propriului popor?

Iohannis iese din istorie ca probabil cel mai slab președinte de după 1990 și cu siguranță cel mai dezamăgitor. În urma lui rămâne o Românie mult mai puternică din punct de vedere economic, dar cu picioare de lut, din cauza guvernelor pe care le-a patronat. O Românie chiar mai puțin democratică decât cea din 2014 și în risc de colaps înapoi spre o autocrație filo-rusă.

Cele câteva zeci de mii de euro date de organizații precum USAID nu pot ține piept, în mod realist, zecilor de milioane de euro date de politicieni pentru a controla și manipula după voia lor societatea civilă din România. Dar le pot ajuta să învețe să stea pe propriile picioare.

Dacă America vrea să învingă în cursa contra Chinei, are nevoie să-și inspire aliații. Deocamdată, reușește doar să-i amenințe, să-i submineze și să-i sperie. Asta nu e calea spre victorie. Este calea spre înfrângere. Una auto-administrată.

Tuturor celor care ne rămân alături, în special într-o perioadă în care norii negri adunați de ani de zile asupra democrației și libertății noastre s-au dezlănțuit într-o furtună devastatoare, le promitem că vom rămâne în continuare independenți și cu o voce tot mai puternică. Cu atât mai puternică, cu cât e susținută de tot mai mulți dintre voi.

În plină revenire a discursului naționalist, în care statul român ar trebui să redevină proprietarul marilor companii industriale, istoria Dacia ne poate ajuta să înțelegem cât de mult s-a schimbat, de fapt, industria României în ultimii 30 de ani.

Economia furiei este benefică pentru proprietarii de mari rețele - s-a văzut asta în pandemie, iar ei nu au niciun interes să o reducă. Dimpotrivă, astăzi cad ultimele redute care încă mai rezistau, iar la final de an ei își vor număra liniștiți banii.

În Europa se discută planuri concrete de stăvilire a amenințării rusești asupra continentului. Discuții din care România lipsește, cel puțin la nivelurile cele mai înalte, pentru că între timp, politicienii noștri se înghesuie să se gudure pe lângă votanții loviți brusc de suveranism pacifist. Dar din care ar putea face parte.