Mai poate rezista democrația în epoca falsurilor AI?

Adrian Mihălțianu

Publisher

Un „influencer” primește de la un binevoitor anonim un video în care se vede cum ies, dintr-o casă conspirativă, câțiva politicieni cunoscuți. Alături de ei, câțiva mafioți condamnați pentru pedofilie. Camera de filmat nu lasă nicio îndoială: fețele respectivilor sunt vizibile clar, toți se mișcă natural, filmul pare cât se poate de real. E clar, candidatul cu care poate ai fi votat este, de fapt, un pedofil nenorocit.

O vedetă cunoscută vorbește într-un alt clip video despre cât de bine este să investești bani într-o anumită afacere. Dacă te grăbești în următoarele minute, ai chiar o reducere extraordinară, cu care nu te vei mai întâlni. Vedeta arată impecabil, este imposibil chiar și pentru un ochi versat să-și dea seama dacă videoul este fals sau nu. În plus, o auzi vorbind chiar cu vocea ei! În special pentru cineva mai în vârstă, care poate crede că tocmai a prins un chilipir, e un îndemn la încredere și acțiune.

Un reporter celebru relatează de la locul unei intervenții în forță a poliției asupra unei familii sărmane. Ia chiar și interviuri scurte victimelor și este împins cu violență de un jandarm. Te umpli de furie pentru acest abuz și-l dai mai departe, pentru că nimic nu-ți indică faptul că ai de-a face cu un reportaj complet fictiv.

Totuși, toate cele de mai sus sunt 100% inventate. Tot la fel cum sunt inventate clipurile de mai jos, cu persoane care nu există, interviuri care nu au avut loc sau actori care n-au jucat niciodată decât într-o lume imaginară.

Puterea inteligenței artificiale (AI) folosite pentru a genera clipuri video (acum și cu audio) a făcut un salt exponențial față de anul trecut, când era foarte ușor să-ți dai seama care clip este fals și care nu. Azi, la mijloc de 2025, deja este semnificativ mai greu. Anul viitor, la mijloc de 2026, va fi deja aproape imposibil să-ți mai dai seama, prin simpla privire a unui clip video, dacă ceea ce vezi e real sau inventat.

Adio fotografii blurate date „pe surse”, adio contrafaceri ușor demontabile, adio plastografii greu de crezut și adio filmări făcute cu un cartof în loc de cameră. Bine ai venit în lumea falsurilor 4K!

Iar dacă miile de trucaje proaste, unele de-a dreptul amatoricești, au reușit deja să convingă o parte importantă a populației că albul e negru și că negrul este alb, ce mai putem spune de ceea ce urmează: falși doctori care dau false sfaturi medicale, falși reporteri care fac reportaje complet false, false declarații ale unor politicieni care te umplu de furie, false imagini din război pe care e imposibil să le mai deosebești de realitate - și așa mai departe?

Deja avem milioane de oameni (!) care sunt convinși că războiul din Ucraina nu există și că miile de clipuri video care arată măcelul rusesc în toată mizeria lui sunt, de fapt, niște falsuri. Deja avem milioane de oameni care sunt în stare să creadă (și să voteze corespunzător) în orice mesia care le apare din apele aburinde ale Alpilor și le promite că va curge lapte de cal și miere în piciorul de rai dintre Carpați, deja avem milioane de oameni care nici măcar nu mai au nevoie de un fals bine făcut ca să li se întărească convingerea că ei au dreptate, chiar și când 99.9% dintre experții dintr-un domeniu îi contrazic. Unii dintre ei au ajuns chiar președinți.

Intrăm însă acum într-o lume în care nici cei mai versați oameni nu vor mai putea distinge, pe cont propriu, între un clip video real și unul fals. Poate nu în 2026, dar în 2027 cu siguranță. Iar de atunci încolo, fiecare an care trece va cere examinări din ce în ce mai complexe ale oricărui conținut, imposibil de făcut de oameni. De exemplu, absolut tot ce vezi în clipul de mai jos e creat cu AI azi!

În cel mai ironic mod cu putință, va fi nevoie tot de un AI pentru a detecta dacă un clip video este sau nu real, dacă o fotografie a fost sau nu făcută sau dacă o știre este sau nu falsă. Pentru că noi vom fi înclinați să decidem pe baza convingerilor și prejudecăților noastre, indiferent de care parte a baricadei ne aflăm.

Riscul cel mai mare nu e să credem ce vedem, ci să nu mai credem nimic. Iar de aici până la pasivitate în fața celor mai agresivi care vor să pună gheara pe putere, e doar un pas.

În plus, cine controlează acel AI? Ce se întâmplă cu el atunci când agenți rău-intenționați îi distorsionează sau deturnează abilitățile sau - în statele autocratice - chiar autoritățile îl forțează să prezinte ca fiind autentice niște imagini cât se poate de false, dar care se potrivesc narațiunii și ideologiei celor de la putere?

Cum vom mai putea distinge adevărul într-o lume inventată

„Butoiul cu pulbere”. O conversație cu Marie-Janine Calic despre ambiția și dificultatea unei istorii a Europei de Sud-Est.

O conversație cu Marie-Janine Calic, autoarea cărții „Butoiul cu pulbere”, despre ambiția și dificultatea unei istorii a Europei de Sud-Est.

BOOKFEST 2025 - Recomandările noastre pentru raftul tău de istorie

BOOKFEST 2025 - Recomandările noastre pentru raftul tău de istorie

Platformele de social media se vor concentra tot mai mult pe video în următorii ani. Ieșim din epoca scrisului și cititului și revenim în epoca povestitului, cu toate consecințele care decurg de aici: mai puțină informație și mai multă emoție, mai puțină rigurozitate și mai multă interactivitate, mai puțină profunzime și mai multă rapiditate, mai puține nuanțe și mai multă manipulare.

Cu toată tehnologia extrem de avansată, riscăm să intrăm într-o epocă a inteligenței artificiale exponențiale și a prostiei naturale galopante, amestecate în cea mai toxică combinație posibilă. Și să nu ne credem imuni - într-o lume în care nu mai poți crede în ceea ce-ți văd ochii și în care AI-ul devine arbitrul suprem, libertatea de expresie și adevărul se retrag extrem de repede din spațiul public.

De exemplu, ți-ai putea da seama câte dintre clipurile de mai jos sunt create cu AI? Răspunsul este 100%! Dar ți-ai putea da seama că 100% sunt false? Nu cred. Ai putea crede că unele dintre ele sunt adevărate? Cu siguranță.

Cine controlează rețelele sociale și AI-ul, controlează adevărul. Asta au înțeles multimiliardarii din tech și de-aia s-au repezit să pună gheara pe rețelele sociale și pe AI. Cursa e abia la început.

Pentru politicieni și persoanele publice, asta înseamnă că trebuie să plătească platformele ca să certifice faptul că ceea ce s-a postat pe canalele lor este autentic. Dar nu vor putea controla niciodată ce se publică pe alte canale, de multe ori obscure, dar cu mare capacitate de viralizare. Aici, presiunea asupra platformelor sociale trebuie să fie clară: orice fel de conținut trebuie scanat apriori împotriva folosirii AI și marcat ca atare. Altă cale nu există.

Pe de altă parte, dacă autoritățile de orice fel încep să aibă canale oficiale și să ne îndemne să ne luăm informația doar de la ele, ce impact mai poate avea o investigație jurnalistică independentă, în măsura în care aceasta va fi atacată ca fiind falsă, încă de la început? Cine va mai crede imaginile reale cu cârdășia dintre un politician și mafioți, cât timp nu le poate distinge de unele false?

O să ajungem în situația în care din ce în ce mai mulți vor crede că anumite persoane publice nici măcar nu există. Încearcă să-i explici cuiva că exiști și că nu ești o invenție a social media, cât timp nu te întâlnești cu persoana respectivă pe stradă!

Există și remedii. Unul - universal valabil - este reîntoarcerea comunicatorilor publici (indiferent că sunt politicieni, autorități publice, lideri ai societății civile, jurnaliști, profesori, experți, influenceri de orice fel) în lumea fizică.

Sigur, vor „atinge” mai puțină lume și nu se pot împărți în șapte zări. Dar orice interacțiune fizică cu oamenii va deveni din ce în ce mai importantă - de la președinte la reporteri, de la parlamentari la experți în orice domeniu, prezența în mijlocul oamenilor va rămâne cea mai eficientă armă împotriva știrilor false.

Alt remediu este crearea unui cadru foarte strict în privința folosirii AI pe platformele sociale. Fără el - și fără ca fiecare dintre noi să înțelegem că e vital - vom ajunge în doar doi ani într-un haos informațional care va face ca actuala criză să pară la fel de inocentă pe cum ne uităm acum înapoi spre pandemia care a ucis 5 milioane de oameni. Eram fericiți și nu știam!

Cel mai important remediu este, însă, ceea ce decidem noi înșine să facem: să ne autoeducăm reacțiile la ce vedem online. De ori de câte ori un politician apelează la emoțiile noastre, să ne întrebăm de ce face asta, ce gol de idei vrea să umple cu ele. De ori de câte ori vedem ceva care ne scoate din sărite sau ne emoționează peste măsură, să nu-l dăm mai departe imediat, ci să așteptăm câteva ore, poate aflăm mai multe - s-ar putea să nu fie așa cum credeam noi. De fiecare dată când ceva ne confirmă prejudecățile, să tragem aer în piept și să așteptăm puțin: poate că realitatea e un pic mai nuanțată decât atât.

Dar, mai presus de toate, poate e timpul să ne reevaluăm complet relația noastră cu platformele de social media și să ne reorientăm spre relațiile autentice, cu amicii și prietenii noștri, cu oameni pe care-i putem vedea și auzi în toate nuanțele lor, cu dialoguri purtate la o bere chiar și cu cei cu care nu suntem întrutotul de acord, iar nu într-un schimb nervos de mesaje.

Și să aplicăm același lucru și cu privire la cei care ne reprezintă: începând cu primarii și consilierii locali și terminând cu parlamentarii - toți aceștia trebuie chemați înapoi în comunitate și încurajați să creeze împreună cu noi un sistem în care redeschidem dialogul, nu ne mai sărim unii altora cu mâinile în gât și căutăm împreună soluții ca vecini, ca cetățeni, ca oameni.

Trebuie să înțeleagă în primul rând ei că, dacă nu vor face acest pas și nu-și vor dedica măcar jumătate din săptămâna de lucru pentru a fi printre oameni, data viitoare glonțul nu ne va trece pe la urechi, ci printre ele. Democrația se duce în birou nu ca să prospere, ci ca să moară.

Vine peste noi un tsunami față de care actualul val de dezinformări va părea precum ușoara încrețire a apei unei bălți stătute, când adie vântul. Dacă vrem să mai rămână ceva din democrația și libertatea noastră, e cazul să luăm măsurile încă de pe acum. Cât timp ne mai putem crede ochilor. După, va fi prea târziu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€