Declarațiile de avere ale parlamentarilor și funcționarilor publici: cum reglementează țările europene această problemă

Adrian Mihălțianu

Publisher

Curtea Constituțională a României a decis, joi, că funcționarii publici și demnitarii nu mai sunt obligați să menționeze în declarațiile de avere și interese bunurile sau veniturile soților și soțiilor.

Totodată, judecătorii constituționali au declarat neconstituțional articolul de lege care impunea publicarea acestor declarații pe site-ul Agenției Naționale de Integritate.

Decizia CCR are implicații majore asupra transparenței în administrația publică, într-un context în care declarațiile de avere constituiau un instrument esențial pentru verificarea incompatibilităților și conflictelor de interese.

S-a menționat și dreptul european, așadar am făcut o rapidă trecere în revistă a situației în principalele țări europene. Rezultatele diferă de la țară la țară și depind, în general, de încrederea generală a publicului în instituțiile care sunt menite să controleze activitatea parlamentarilor și înalților funcționari.

În general, cu cât o țară are probleme mai mari cu corupția politică și cu funcționarea slabă a instituțiilor de control, cu cât s-a obținut o transparență mai mare pentru jurnaliști și pentru publicul larg. Cu cât instituțiile de control și-au făcut treaba mai bine, cu atât s-a acordat mai multă grijă ocrotirii vieții private a reprezentanților publici.

Declarațiile de avere ale parlamentarilor și înalților funcționari publici: niveluri diferite de transparență, în funcție de țară

În Franța, parlamentarii și înalții funcționari publici trebuie să depună declarații de avere și de interese la Haute Autorité pour la Transparence de la Vie Publique (HATVP).

Aceste declarații includ bunurile comune ale cuplului, în cazul căsătoriilor sau parteneriatelor civile (PACS) în regim de comunitate, activitatea profesională a soțului/soției sau partenerului, inclusiv angajatorul și funcțiile exercitate, chiar dacă nu sunt remunerate. De menționat că, deși aceste informații sunt declarate, numele soțului/soției sau partenerului nu este făcut public în versiunile publice ale declarațiilor.

Aceste declarații includ: activități profesionale remunerate din ultimii doi ani (inclusiv ale partenerului), funcții și mandate electorale, activități de consultanță (în ultimii cinci ani), participări la organe de conducere (în ultimii cinci ani), participări financiare directe în capitalul unei societăți la data numirii, funcții binevoitoare care pot genera conflicte de interese. Declarațiile de avere nu sunt niciodată publicate online integral: accesul se face doar la cerere, la prefectură. Declarațiile de interese sunt publicate pe site-ul HATVP și pot fi consultate de jurnaliști și de publicul larg pe site-ul Haute Autorité pour la Transparence de la Vie Publique (HATVP). Chiar și așa, ele nu se publică imediat, ci după ce sunt analizate de către HATVP.

În Germania, membrii Bundestagului sunt obligați să declare ultima lor activitate profesională înainte de a deveni deputat, activități remunerate în afara mandatului, funcții în companii, organizații publice, asociații și fundații, precum și participări la societăți comerciale sau acorduri privitoare la activități viitoare sau avantaje patrimoniale. Donațiile și beneficiile primite în legătură cu activitatea parlamentară trebuie declarate dacă depășesc anumite praguri.

Cu toate acestea, nu există o obligație legală explicită de a declara veniturile sau averea soțului/soției. Totuși, în anumite situații, informațiile despre activitățile sau interesele financiare ale partenerului pot fi solicitate pentru a preveni conflictele de interese. Jurnaliștii pot accesa informațiile publice disponibile pe pagina fiecărui deputat, pe site-ul Bundestagului. Pentru informații suplimentare sau detalii mai specifice, pot fi necesare cereri oficiale sau investigații jurnalistice aprofundate.

În Italia, parlamentarii sunt obligați să declare toate bunurile și sursele de venit, de la imobile - case, terenuri - până la active financiare precum conturi bancare, acțiuni, obligațiuni sau fonduri de investiții. La acestea se adaugă bunurile mobile de valoare, datoriile și toate veniturile raportate în ultima declarație fiscală. Scopul este o imagine completă asupra situației patrimoniale a aleșilor.

Transparența se extinde și asupra intereselor private - participarea în firme, funcțiile de conducere deținute și orice altă activitate economică ce poate ridica semne de întrebare privind un posibil conflict de interese. De asemenea, sunt declarate și cheltuielile ori contribuțiile primite în campaniile electorale, dacă acestea depășesc un anumit prag legal. Fiecare parlamentar are o pagină personală pe site-ul parlamentului unde, în secțiunea „Documentazione patrimoniale”, sunt publicate declarațiile de avere, venituri și interese.

În Marea Britanie, membrii Parlamentului britanic trebuie să înregistreze interesele financiare personale, inclusiv cele ale soțului/soției sau partenerului, dacă acestea pot genera conflicte de interese.

Totuși, nu există o obligație generală de a declara veniturile sau averea soțului/soției. Declarațiile se concentrează pe interesele personale ale parlamentarilor și pe cele ale membrilor familiei care ar putea influența activitatea parlamentară.

La aproape un an de la lansare, „Planul Simion” a fost înlocuit de „Turul 2 înapoi”. Ce s-a întâmplat cu promisiunea AUR de a construi case ieftine pentru toți românii

În vara anului trecut, George Simion le promitea românilor că, dacă va fi ales pentru funcția de șef al statului, va construi 1 milion de apartamente noi. Aproape un an mai târziu, promisiunea caselor ieftine a dispărut aproape complet din mesajele politice transmise de liderii AUR.

Ucraina tocmai a schimbat războiul pentru totdeauna

Așa cum ucrainenii nu au cerut voie de la stăpânire ca să distrugă o treime din flota rusească de la Marea Neagră și o treime din flota de bombardiere strategice rusești, nici România nu trebuie să-și propună să rămână dependentă de aprobări pentru a-și dezvolta rapid o forță de descurajare inteligentă și mult mai puțin costisitoare decât crearea unei armate tradiționale, care deja se dovedește clar a fi insuficientă.

Registrul intereselor financiare ale membrilor Parlamentului este disponibil public pe site-ul Parlamentului Regatului Unit. Orice persoană poate consulta aceste informații online, fără restricții, și poate utiliza API-ul disponibil pentru analize detaliate.

În Norvegia, nu există o obligație generală pentru parlamentari sau funcționarii publici de a depune declarații de avere. Cu toate acestea, membrii Parlamentului norvegian (Storting) sunt obligați să declare anumite interese financiare și legături externe, dar nu sunt obligați să declare detalii despre averea personală sau a soților. Aceste declarații sunt publice și pot fi consultate de cetățeni.

Elveția, fiind un stat federal, are o abordare descentralizată în ceea ce privește reglementările privind declarațiile de avere. La nivel federal, membrii Parlamentului elvețian sunt obligați să declare interesele financiare, dar nu există o cerință generală pentru funcționarii publici de a depune declarații de avere. La nivel cantonal, reglementările pot varia, iar unele cantoane pot impune cerințe suplimentare privind transparența averii funcționarilor publici.

Parlamentarii nu sunt obligați să declare veniturile sau averea soțului/soției. Cu toate acestea, în sistemul fiscal elvețian, cuplurile căsătorite sunt impozitate împreună, ceea ce implică declararea veniturilor ambilor soți în scopuri fiscale.

În Spania, membrii Parlamentului sunt obligați să depună și să publice online declarațiile de avere, venituri și interese la începutul și la finalul mandatului. De asemenea, în scopuri fiscale, soții pot fi impozitați împreună sau separat, în funcție de regimul matrimonial ales. Cu toate acestea, nu există o obligație specifică pentru parlamentari de a declara veniturile sau averea soțului/soției în declarațiile de avere publice.

Declarațiile de avere ale parlamentarilor sunt publicate pe pagina fiecărui deputat și pot fi consultate doar pe durata mandatului acestora. După mandat, accesul la declarații necesită o solicitare personală la registrul corespunzător.

În Austria, parlamentarii (membrii Nationalrat și Bundesrat) sunt obligați să declare anumite activități și interese financiare conform legii „Unvereinbarkeits- und Transparenz-Gesetz” (Legea privind incompatibilitatea și transparența). Aceste declarații includ funcții de conducere în companii, activități salariale sau independente, funcții politice suplimentare (cu excepția celor legate direct de mandat), funcții de conducere în organizații de reprezentare a intereselor și alte activități din care rezultă avantaje financiare.

Orice solicitare de acces la aceste informații este adresată direct Parlamentului Austriei, însă publicarea acestor documente rămâne la latitudinea acestuia și nu este garantată. Nu există o publicare centralizată și completă a declarațiilor de avere, ci doar a activităților și veniturilor suplimentare, iar acestea sunt prezentate în intervale, nu cu sume exacte sau detalii despre averea propriu-zisă (imobile, acțiuni etc.)

În Țările de Jos (Olanda), parlamentarii sunt obligați să declare toate activitățile suplimentare pe care le desfășoară, indiferent dacă acestea sunt remunerate sau nu. De asemenea, trebuie să raporteze veniturile obținute din aceste activități, inclusiv salarii, dividende, profituri din afaceri și orice altă formă de câștig financiar. Orice călătorie în străinătate care este plătită de o terță parte, inclusiv transportul și cazarea, intră de asemenea în sfera obligațiilor de declarare.

Pe lângă aceste aspecte, parlamentarii trebuie să declare toate cadourile și avantajele primite, dacă valoarea acestora depășește 50 de euro. În plus, orice interes - chiar dacă nu este de natură financiară - care ar putea influența comportamentul unui parlamentar în dezbateri, luări de poziție sau voturi trebuie raportat. Scopul acestor cerințe este prevenirea conflictelor de interese și asigurarea transparenței în exercitarea funcției publice.

Toate aceste informații sunt publicate în registre publice, accesibile online. În cazul Camerei Reprezentanților (Tweede Kamer), declarațiile pot fi consultate în „Nevenactiviteitenregister” – registrul activităților suplimentare – disponibil pe site-ul oficial al camerei, ceea ce permite jurnaliștilor și cetățenilor să monitorizeze transparența și integritatea aleșilor.

În Polonia, declarațiile de avere ale parlamentarilor includ informații detaliate despre banii lichizi și economiile deținute, fie în conturi bancare, fie sub formă de numerar în diferite monede. Sunt menționate și bunurile imobile precum casele, apartamentele și terenurile, însă fără a se preciza adresa sau localizarea exactă a acestora. De asemenea, trebuie declarate participările în societăți comerciale - inclusiv acțiuni, părți sociale și funcțiile de conducere exercitate - precum și veniturile obținute din activități economice independente sau din salarii.

Parlamentarii sunt obligați să declare și bunurile mobile de valoare mai mare de 10.000 zł (circa 2350 de euro), cum ar fi autovehicule, arme sau alte obiecte de preț. Creditele, împrumuturile și alte datorii financiare care depășesc pragul de 10.000 zł trebuie și ele raportate, în scopul transparenței și al prevenirii potențialelor conflicte de interese. Aceste prevederi asigură o imagine completă asupra situației patrimoniale a aleșilor.

Declarațiile se depun în trei momente cheie: la începutul mandatului, înainte de depunerea jurământului; anual, până la 30 aprilie, pentru anul precedent (cu referință la situația de la 31 decembrie); și la finalul mandatului, în termen de o lună de la anunțarea noilor alegeri. Toate aceste declarații sunt publice și pot fi consultate pe site-ul Sejm-ului.

În Portugalia, parlamentarii și alți demnitari publici sunt obligați prin lege să depună declarații de avere și interese, dar acestea nu sunt publicate online într-un mod centralizat și ușor accesibil publicului larg.

Conform Legii nr. 4/83, anumiți funcționari publici, inclusiv membrii Parlamentului, trebuie să prezinte Tribunalului Constituțional o declarație a veniturilor și bunurilor deținute. Aceste declarații includ toate activele și pasivele, inclusiv cele din străinătate, precum portofolii de valori, conturi bancare la termen, investiții financiare, iar pentru conturile curente bancare și drepturile de credit, doar dacă valoarea depășește echivalentul a 50 de salarii minime. Declarațiile se depun la începutul mandatului, la orice modificare semnificativă a patrimoniului și la încetarea funcției.

Deși există un registru public de interese în Parlament (creat prin Legea 64/93), acesta cuprinde mai ales activitățile publice și private ale parlamentarilor care ar putea genera conflicte de interese, dar nu constituie o publicare detaliată a averii propriu-zise. Declarațiile de avere nu sunt disponibile online, dar orice persoană poate să le consulte la Tribunalul Constituțional, unde sunt stocate în format fizic.

Ce are de învățat România, de fapt, din exemplul țărilor europene în privința transparenței declarațiilor de avere ale parlamentarilor și înalților funcționari publici

Concluzia este că nu avem un drept european unitar în privința transparenței declarațiilor de avere. Acestea se dau întotdeauna, însă ele sunt sau nu disponibile publicului larg sau jurnaliștilor, în funcție de țară.

Nu există o singură modalitate de a lupta contra corupției, iar transparența este pusă mereu în balanță cu protejarea vieții private. Acele țări care au instituții puternice anticorupție obișnuiesc să creeze un sistem în trepte prin care informația despre averile aleșilor să ajungă la publicul larg.

România are nevoie urgentă de modificări legislative care să contrabalanseze decizia CCR, în contextul unei corupții larg răspândite și deseori detectate doar datorită investigațiilor jurnalistice bazate pe neconcordanțele dintre declarațiile de avere publicate de aleși și de funcționarii publici.

O țară precum România nu-și poate permite ca, în numele protejării vieții private a celor care au decis să intre în politică sau să ocupe funcții publice, să lase investigațiile doar pe mâna instituțiilor precum Agenția Națională de Integritate, care în mod clar nu și-au făcut treaba de-a lungul anilor. Orice referire la dreptul european este parțial falsă, atât timp cât acesta nu este unitar - ar însemna doar că se aleg elementele juridice care convin sistemului, în detrimentul celor care-l pot face mai deschis și mai transparent.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€