Problema celor trei propagande sau cum Vestul este subminat din interior de exagerarea unor frustrări reale

Adrian Mihălțianu

Publisher

Când scriitorul SF chinez Liu Cixin descria în Problema celor trei corpuri modul în care o civilizație extraterestră avansată - trisolarienii - ar putea limita dezvoltarea tehnologică de pe Terra, puțini s-ar fi gândit că același principiu poate fi - și chiar este aplicat de către Partidul Comunist Chinez și falangele sale în lupta cu civilizația occidentală.

În cărțile lui Cixin, oamenii de știință de elită se sinucid pe capete din cauza unor imagini care le apar pe retină și de care nu pot scăpa - o numărătoare inversă cu rolul de a-i descuraja să cerceteze mai departe în domeniul avansat al fizicii. Efectul este devastator: omenirea este forțată să bată pasul pe loc timp de patru secole, cât ar fi urmat să dureze drumul flotei extraterestre trisolariene până la Terra.

Șocul imprimat civilizației umane de trisolarieni ține nu doar de diferența colosală de tehnologie dintre cele două specii, cât mai ales de subminarea din interior a civilizației umane: distrugerea elitelor și crearea unei mișcări de idioți utili și fanatici, care îi ridică pe trisolarieni la rangul de Stăpân și de dumnezeu, fiind dispuși să facă orice ca umanitatea să fie distrusă.

Motivele acestora le sunt diferite - unii urăsc pur și simplu rasa umană din cauza durerii pe care a adus-o pe Terra, alții sunt chiar mai cinici și au un câștig propriu, însă esența e că frustrarea și nemulțumirea profundă pe care o resimt față de sistemul uman îi transformă în arme deosebit de letale, care amenință să submineze tot ce încearcă să facă omenirea pentru propria salvare.

În definitiv, ceea ce descrie Liu Cixin nu e câtuși de puțin ceva nou sub soare. Doar ca să mă refer la istoria relativ recentă, când Germania a vrut să submineze din interior Imperiul rus, l-a trimis pachet în Rusia pe Lenin, iar ideologia sa criminală a aprins imediat imaginația a milioane de ruși călcați efectiv în picioare de regimul țarist.

Efectul a fost devastator - colapsul Imperiului și cel puțin 2 decenii de pace din partea acestui competitor care amenința visul unei Germanii unite și puternice. Sigur, infecția comunistă a fost cât pe ce să dărâme Germania însăși, iar germanii n-au scăpat de propriul lor virus ideologic care i-a adus în niște abisuri inimaginabile pentru generația anului 1925. Dar, pe moment, măsura a părut a fi una isteață.

Americanii au făcut același lucru în timpul Războiului Rece - deși Vestul însuși a avut mari probleme economice și sociale, inclusiv uriașe probleme de echitate, ideea libertății și prosperității era atât de puternică încât orice lucru care aducea aminte de ea era imediat interzis în lagărul sovietic.

Lagărul socialist n-a căzut în urma operațiunilor militare, ba nici măcar din cauza propagandei, ci pur și simplu pentru că oamenii din estul ținut sub bocancii Rusiei și a lacheilor săi reușeau să vadă - prin filme, seriale și imagini venite din afară, ce diferență uriașă se căsca între nivelul de trai din Vest și cel de la ei acasă.

În continuare, cu toate limitările sale, sistemul capitalist bazat pe democrație reușește să domine lumea, pentru că oferă cea mai bună aproximare de libertate și de bunăstare personală celor care trăiesc ca parte a acestui sistem. Dar, tot așa cum sistemul dictatorial etatist (indiferent de forma de socialism sau comunism încercată) a fost subminat din interior de ideea că prosperitatea e legată de libertate, și sistemul democratic capitalist este astăzi subminat din interior de propaganda că prosperitatea este, de fapt, ținută pe loc de libertate.

Libertatea de mișcare, libertatea de gândire, libertatea de exprimare - toate sunt sub asaltul celor care se ofensează imediat ce părerea altuia e 5-10% de părerea lor, indiferent că ne ducem la stânga sau la dreapta. Asta e primul și cel mai periculos tip de propagandă asmuțit contra lumii libere- polarizarea care pornește, de multe ori, de la nimicuri.

Apoi, astăzi nu apare nicio numărătoare inversă pe retina oamenilor de știință din Vest, dar opinia lor bazată pe știință și cercetare contează din ce în ce mai puțin în fața unor politicieni care s-au prins că pot manevra mase uriașe de oameni prin minciună sfruntată și prin manipularea sentimentului general de neîncredere în autoritate.

Și contează din ce în ce mai puțin pentru că rețelele de socializare au dat glas unei uriașe mase de oameni ai căror ochi sunt mișcați în sus și în jos de mii de ori pe zi, prin clipuri complet imbecilizante, amestecate cu propagandă care sapă încet-încet la însăși temelia bunăstării și libertății lumii vestice.

În așa măsură încât astăzi avem procente absolut uriașe de oameni care sunt ușor convinși de un necunoscut de pe internet, dar resping vehement orice vine din partea autorităților din orice domeniu. Dacă civilizația trisolariană se folosea de niște supercomputere microscopice numite sofoni pentru a răspândi frica și a manipula mințile, astăzi sunt suficiente câteva platforme de socializare controlate de chinezi sau de multimiliardari ca să se picure zi de zi neîncredere și frustrare în fundamentele civilizației vestice. Acesta e al doilea tip de propagandă letală: neîncrederea care înlocuiește liantul unei societăți bazate, de fapt, tocmai pe încredere.

Nu în ultimul rând, ca în cazul milioanelor de ruși asupriți de regimul țarist, întotdeauna se pornește de la frustrări reale - atât cu privire la oamenii de știință, cât și cu privire la autorități în general.

Dar aceste frustrări sunt amplificate până la un nivel la care oamenii deja aplaudă fericiți când cel mai puternic om al lumii „libere” postează clipuri mizerabile în care deșartă fecale în capul sutelor de mii de oameni ieșiți să-l conteste, sau - la polul opus - când propaganda marxistă își găsește culcuș în mințile unei generații tinere care n-a experimentat pe pielea ei „binefacerile” sistemului în care statul decide cum se împart resursele. Acesta este al treilea tip de propagandă și e cel care reușește să infiltreze chiar și oamenii bine intenționați.

Când un Avocat al Poporului cu mandat expirat apără interesele statului, iar nu ale cetățeanului, cine ne mai apără de Avocatul Poporului?

În condițiile în care singura opoziție din Parlament este deja reprezentată de politicieni cu vederi extremiste și mari apropieri de Rusia, iar CCR apără cu consecvență interesele de grup și castă ale magistraților, pe cetățeanul de rând cine-l mai apără de personaje care cred că proprietatea privată aparține, „în mod normal”, statului?

Mesajul unui extraterestru care a vizitat România pe 17 octombrie 2025

În București, care este cea mai mare așezare umană din țara numită „România”, a explodat un bloc. Blocul este un tip de clădire ce poate adăposti sute, uneori chiar mii de ființe umane. 

De exemplu, dacă instinctele tinerilor sunt bune cu privire la recrudescența fascismului, lor le lipsesc anticorpii față de comunism și etatism tocmai pentru că acesta nu a fost condamnat la fel de puternic precum fascismul, deși a dus la zeci de milioane de oameni omorâți sistematic în numele colectivului. Reacția viscerală pe care o avem noi, cei care am trăit în acel regim, nu le spune absolut nimic, decât poate că suntem niște bătrâni lipsiți de relevanță. Iar asta e fix parte din propaganda unui regim în care statul decide ce și cum alocă, iar femeile și categoriile vulnerabile sunt la mila colectivului, nicidecum ferite de abuzuri.

Rămâi șocat când vezi cum se aliniază oameni în spatele unor manipulări care se văd din avion, în care tineri care vor egalitate și libertate devin susținătorii unor fanatici care violează și ucid civili nevinovați - și care i-ar ucide chiar pe ei în minutul doi dacă ar călca pe la ei prin țară, sau oameni în toată firea îl urmează înlăcrimați pe câte un mesia de carton presat incapabil să bolborosească trei cuvinte legate cum se cuvine.

Te cutremuri când vezi cum oameni sofisticați scuză masacrul copiilor făcut de o armată care ține declarativ de cultura vestică, dar și când vezi cum oameni simpli încep să-și urască aproapele care are nevoie de ajutor, deși se duc apoi îmbrăcați frumos la biserică, convinși că sunt buni creștini.

Sigur, nu toată polarizarea și imbecilizarea asta extremă este cauzată de chinezi sau ruși. Ei doar folosesc platformele cele mai simple pentru a scoate tot ce e mai rău aflat deja în interiorul nostru - pentru că și civilizația vestică are, din păcate, doar o poleială de umanism care îmbracă un miez mult mai putred și mai violent decât ne-ar plăcea să acceptăm.

Cum putem câștiga lupta cu polarizarea, neîncrederea și frustrarea extremă?

Urmează un deceniu în care asaltul se va înteți, pentru simplul fapt că modelul dictatorial nu a fost niciodată, dar absolut niciodată capabil să reziste pe termen lung și să ofere o prosperitate reală oamenilor lipsiți de libertate. Dacă Vestul își pune realist problema unui echilibru între stat și inițiativa privată, între respectarea legilor și respectarea libertății individuale, Estul propune doar o eternă dictatură în care individul contează doar atunci când deranjează autoritatea - și e pus rapid la locul lui sau eliminat fizic.

Cum reușim să scăpăm de acest val ideologic în care ambele extreme sunt injectate cu un curent colosal de mare, capabil să atragă precum un magnet din ce în ce mai mulți oameni aflați până acum la centru?

În cărțile lui Liu Cixin, soluția a venit din abilitatea oamenilor de a minți, dar și de a spune povești. De a-și ascunde intențiile. Dar ei luptau cu o civilizație incapabilă să mintă, complet transparentă. Aici, paralelele se inversează: noi, Vestul, suntem civilizația transparentă, ușor de păcălit de un sistem care-și ascunde mereu adevăratele intenții și care ne invadează cu povești otrăvite, în care binele e rău și albul e negru.

În realitatea noastră, Vestul nu va avea de ales decât să controleze cu putere excesele platformelor prin care este scursă această propagandă infectă în mințile milioanelor de oameni care îl compun și să limiteze drastic puterea multimiliardarilor care au deformat complet așa-zisa piață liberă în ultimele două decenii. În plus, să le răpească cu forța platformele de socializare pe care le controlează și prin care-și asigură acapararea completă a mentalului colectiv.

Apoi, să adreseze sursa frustrărilor exploatate masiv de propagandă: inechitatea extremă, abuzurile puternicilor din sistem, monopolurile, lipsa acută a investițiilor sociale, lipsa de orizont și de speranță a populației care nu trăiește în marile orașe vibrante ale secolului XXI, ci în zonele provinciale și rurale rămase undeva la mijloc de secol XX, indiferent de ce țară vestică vorbim.

Mă tem însă că generația de politicieni de vârsta mea, aflată la putere, se arată incapabilă să găsească arma cea mai puternică, fix cea cu care umanitatea a făcut față crizei trisolariene: poveștile. Poveștile sunt formatul fundamental al educației, iar educația care reușește să combată tsunamiul masiv de prostie aruncat asupra societății noastre e cea care știe să spună poveștile care ne aduc pe toți împreună, nu cele care ne dezbină.

Am scris deja de repetate ori pe tema dată și voi continua să o fac cât timp voi mai spera că cineva va înțelege acest lucru fundamental: fără imaginarea unei societăți la care să visăm, fără speranța unui viitor mai bun, încrederea din societate se fărâmă. Fără un dialog intensiv cu oamenii care votează, riscăm să colapsăm și să fim eviscerați ca societate de către regimuri totalitare aflate ele însele la un pas de colaps, dar care câștigă lupta pentru că-și păstrează coeziunea internă prin forța brută. Fără educație, ceilalți câștigă.

Cât timp politicienii vor fi obsedați de a câștiga extremele și vor ignora centrul, această luptă va fi pierdută din start. Din momentul în care cineva va găsi curajul să injecteze un curent puternic - de bani, energie și imaginație în centrul politic - adică acolo unde, de bine, de rău, se regăsește încă majoritatea populației de cultură vestică - vom putea să curmăm și apoi chiar să întoarcem acest val de dejecții aruncat asupra mentalului colectiv din lumea liberă.

Întrebarea este: se găsește cineva capabil să facă asta?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€