Adrian Mihălțianu

În plină revenire a discursului naționalist, în care statul român ar trebui să redevină proprietarul marilor companii industriale, istoria Dacia ne poate ajuta să înțelegem cât de mult s-a schimbat, de fapt, industria României în ultimii 30 de ani.

Economia furiei este benefică pentru proprietarii de mari rețele - s-a văzut asta în pandemie, iar ei nu au niciun interes să o reducă. Dimpotrivă, astăzi cad ultimele redute care încă mai rezistau, iar la final de an ei își vor număra liniștiți banii.

În Europa se discută planuri concrete de stăvilire a amenințării rusești asupra continentului. Discuții din care România lipsește, cel puțin la nivelurile cele mai înalte, pentru că între timp, politicienii noștri se înghesuie să se gudure pe lângă votanții loviți brusc de suveranism pacifist. Dar din care ar putea face parte.

Avans uriaș în domeniul inteligenței artificiale, cu roboți tot mai „umani”, medicină personalizată și de înaltă precizie, energie electrică tot mai verde, noi misiuni pe Lună, mașinile hibride preiau conducerea - doar câteva dintre tendințele tehnologice ale lui 2025

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Pe scurt, te identifici cu un anume partid în funcție de cât de mult se potrivește cu propriile tale interese. Numai că în realitate, lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai rar, sau cel puțin asta este percepția publică, în special într-o epocă în care ne-am obișnuit cu gratificarea instantanee - adică să primim foarte rapid un răspuns pe măsura așteptărilor noastre.

Apoi, persoana pe care trebuie să o împingă în cursa pentru Cotroceni trebuie să vină din afara lumii politice, dar să aibă în spate o lungă listă de realizări pentru binele societății. Fie un spital, fie mii de copii ajutați, fie relații extrem de bune în toată societatea civilă din România. Și să știe să vorbească pe limba oamenilor obișnuiți. Și, evident, toate țiglele pe casă. Avem așa ceva? Eu cred că avem. Totul e să aibă curajul să se bage în malaxor.

Pentru că ținta acestui val revoluționar din toată lumea vestică (evident că el nu are loc în est, pentru că acolo nu se pune problema libertăților individuale) nu este nici România, nici doar America, ci însăși fundamentul pe care se bazează lumea liberă: distrugerea instituțiilor care au făcut posibilă lumea modernă și înlocuirea lor cu o „democrație” tiktokizată, în care partidele sunt ceva de domeniul trecutului, democrația reprezentativă este înlocuită de conducerea prin „sondaj”, iar oamenii votează cu inima, nu cu mintea.

Date de pe rețelele sociale X (fosta Twitter), Telegram și Facebook arată o serie de conturi legate de Rusia cu sute de mii de urmăritori și cu vădite simpatii pro-ruse, anti-occidentale și conspiraționiste care îl promovează constant pe Călin Georgescu.

Călin Georgescu reușește, în 2024, un scor apropiat de cel al lui Vadim Tudor în 2000: aproape 23% dintre românii care s-au dus la vot au votat cu el, un outsider al politicii românești care promite o Românie suverană, nealiniată, întoarsă către sufletul românesc și inima aia care cântă doine pe un picior de rai, pe care el însuși vine călare pe un cal alb. Nu glumesc, fix așa arată un clip de promovare al acestui candidat.

„Suveranismul este o alegere politică legitimă. Nu vreau să mă pronunț pe cât este de benefică pentru România." Asta declara Nicușor Dan într-un interviu pentru Hotnews ieri, în care se declara deranjat nu de tema suveranismului împinsă în arena politică românească de către partidul AUR, cât de derapajele antidemocratice și măsurile populiste ale acestuia.

Pentru că niciunul dintre candidați nu se va retrage, noi vom fi nevoiți încă o dată să înghițim gălușca și să votăm răul mai mic. Așteptăm apoi ca tot cei mai competenți oameni de la vârful marilor partide din Români să se mire că mișcările extremiste cresc ca pâinea-n cuptor.

Relația transatlantică dintre Uniunea Europeană și Statele Unite a fost mult timp o piatră de temelie a diplomației occidentale și a securității globale. Totuși, după alegerile prezidențiale din 2024 din SUA, această alianță ar putea întâmpina schimbări majore, în funcție de rezultatul acestora.

Cu cât vom înțelege mai repede că viitorul României se joacă simultan atât în instituțiile europene, cât și în țară, cu cât vom trimite tot mai mulți oameni pregătiți în posturi-cheie la Bruxelles și Strasbourg, cu cât vom alege mai des politicieni care interiorizează valorile europene, oricâte alte bube ar avea în cap, cu atât mai ușor ne va fi să ajungem la o Românie deschisă, pro-europeană, modernă, inovatoare.

Unul dintre planurile principale ale oricărui partid care vrea să reformeze cu adevărat România e să pornească de la reformarea propriilor structuri, astfel încât să atragă exact acești tineri, dar și să-i ajute să fie cu adevărat pregătiți pentru guvernare. Este vital, de altfel.