Mihnea Lazăr

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Romania’s donation of a Patriot anti-aircraft system to Ukraine was finalized in September 2024 after initial hesitations. The move, supported by emergency legislation, also authorized Romania to reconstitute its air defense capabilities, reinforcing both national and allied security.

Romania's energy grid, designed 80-90 years ago, faces vulnerabilities from outdated infrastructure and reliance on key facilities like Cernavodă.

Vestea bună e că România dispune, „din oficiu” de un mix energetic variat (hidrocentrale, termocentrale, centrală nucleară etc.) dar care se bazează – și aici vine vestea rea – pe o rețea în mare parte extrem de veche și rudimentară, a cărei modernizare ne va lua mulți ani și mulți bani. Fără a mai pune la socoteală miliardele de euro care vor trebui cheltuiți, separat, pentru modernizarea sistemelor antiaeriene ale țării.

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Scandalul cu buldozere, țipete, garduri și îmbrânceli de la Piața Unirii din Capitală a readus în atenție starea actuală a Poliției Locale din România, devenită în ultimii ani o instituție pe care unii primari au ajuns să o folosească pe post de veritabilă structură personală de forță.

 E o dimineață plăcută de septembrie, iar soarele începe deja să încălzească oasele amorțite de viață și necăjeli ale bărbaților de 40-50 de ani, pe care Ministerul Apărării i-a chemat sub arme pentru o zi, în cadrul unui exercițiu de mobilizare organizat la poligonul Coada Izvorului, din Prahova.

După doi ani și jumătate de tăceri strategice consumate în jurul mantrei devenită politică de stat „Noi ajutăm Ucraina, dar nu spunem cât și cum, că e secret”, România intră (împinsă amical la spate de SUA) în clubul marilor donatori de armament militar pentru Ucraina.

Explore the outdated state of Romania's defense industry, its reliance on imports, and the urgent need for modernization.

Exploring the impact of Ukraine's surprise attack in Kursk: Is it a military incursion or a full-scale offensive against Russia?

Romania's military capabilities analyzed against a potential Russian invasion, exploring defense strategies without NATO support.

Cu 10 zile în urmă, trupele ucrainene au declanșat un atac-surpriză în regiunea Kursk din Rusia. Nu e deloc exclus ca printre cei surprinși să se numere chiar și strategii armatei ucrainene: ceea ce până acum câteva zile era numită timid drept „o incursiune” a prins un elan neașteptat și începe să se prefigureze într-o mișcare ofensivă în toată regula. 

La 20 de ani de la integrarea în NATO, soldații români încă mai defilează cu arme de tip Kalașnikov care folosesc calibre sovietice, realizate de „industria națională de apărare” la standardele de producție ale anilor ‘60 din secolul trecut.

Potrivit estimărilor experților militari, pe lângă armatele de ocupație prezente pe teritoriul Ucrainei, Rusia ar putea desfășura cel puțin trei armate, compuse din 6 divizii mecanizate, la granițele cu România, Polonia, Slovacia și Ungaria.

Războiul din Ucraina durează de mai bine de doi ani, iar ceea ce începe să se întrezărească în viitorul apropiat nu arată grozav pentru țările NATO, în special pentru cele care împărtășesc, alături de România, vecinătatea așa-numitului „Flanc Estic” - un fel de Vest Sălbatic, dar pe dos, cu ruși pe post de coloniști însetați de spațiu vital.