Oana-Popescu Zamfir, despre ce s-ar putea întâmpla într-o Românie trumpistă: „Au dat afară oameni, au scăpat de incomozi, au fost populate instituțiile cu loialiști”

Mihnea Lazăr

O eventuală transformare a României într-un stat ostil Ucrainei după alegerile prezidențiale ar însemna și un pericol de securitate, avertizează la PressOne Oana Popescu Zamfir, expertă în politici internaționale.

Care e riscul apariției unei axe Bratislava-Budapesta-București? George Simion a anunțat deja că va stopa orice ajutor și finanțare pentru Ucraina. Ce ar însemna pentru evoluția războiului din Ucraina transformarea României într-un stat ostil Kievului și oprirea ajutoarelor militare pentru ucraineni?

Oana Popescu-Zamfir: România a dat niște lucruri importante Ucrainei – a dat sistemul antiaerian Patriot, care a fost extrem de important pentru Ucraina. Dincolo de asta, avem baza de la Borcea, unde sunt pregătiți pe F-16 piloții ucraineni. Mai avem faptul că suntem cooperanți, spre deosebire de alte state, în materie de tranzit cu cereale. România ar putea să înceteze să mai furnizeze toate sau o bună parte dintre acestea. Adică nu doar muniție, de exemplu, motorina e furnizată Ucrainei de România în mare măsură de firme private. Nu e o decizie pe care să o ia, neapărat, statul.

Putem, de asemenea, să nu mai permitem, decât în condiții foarte protecționiste și restrictive, tranzitul de cereale. Mă îndoiesc că nu mai putem antrena piloți ucraineni la Borcea. Baza am pus-o la dispoziția NATO. În esență, am translatat baza din SUA în România, ca să putem să pregătim orice fel de pilot de F-16 din țările NATO și partenere. N-ar avea nicio noimă, pentru că noi nu avem atât nevoie internă încât să fie doar pentru România, acea bază.

O parte din toate acestea nu ar avea sens să fie oprite și este foarte posibil să fie declarații electorale. Însă, o bună parte pot fi oprite și România se poate alătura Slovaciei și Ungariei în a fi, pur și simplu necooperantă. De exemplu: când vor trebui reînoite sancțiunile (împotriva Rusiei n.red.). Putem să începem și noi, ca Ungaria, să zicem că nu susținem întregul pachet de sancțiuni, doar cu unele.  

La cum evoluează discuțiile între SUA și Rusia, între Ucraina și Rusia și la cum se conturează o perspectivă de pace, dacă se adună mai multe state care vor merge pe o linie MAGA, dispusă la un compromis care să implice concesii teritoriale pentru Ucraina, atunci va fi din ce în ce mai greu pentru Ucraina să se mențină pe o linie avantajoasă în negocieri, dacă din ce în ce mai puțini o vor sprijini. Pentru Ucraina, va fi mai greu să tranziteze prin România orice – de la transporturi de echipamente și muniții, la cereale – având în vedere că avem graniță cu Ucraina și suntem hub logistic. Va fi dificil (pentru Kiev) dacă nu se mai face masă critică în NATO și UE.

Dar ce am avea de câștigat noi dintr-o asemenea atitudine?

Primii care ar avea de suferit am fi noi. În momentul de față, se promovează – și Simion promovează această idee – „avem de ales între SUA și Europa: pe mâna cui mergem?” - ceea ce este o prostie, pentru că absolut toată lumea din Europa încearcă în clipa de față să nu aibă „de ales”. Se încearcă să păstrăm pe cât se poate relația transatlantică, așa cum e ea, cât se poate. În același timp, ne dezvoltăm o componentă proprie de apărare și îi arătăm partenerului american că luăm în serios tema apărării, vino și tu cu partea ta și fii cooperant.

Dacă România își reduce contribuția față de Ucraina, ar submina eforturile europene de apărare, care nu sunt menite să scurtcircuiteze SUA: toți ne dăm seama că, pe termen scurt, SUA sunt absolut indispensabile apărării Europei.

În același timp, europenii încearcă să vină cu propriile propuneri în ceea ce privește Ucraina, tocmai ca să împiedicăm un eventual dialog direct între Washington și Moscova, peste capul Kievului.

România ar avea de suferit, pentru că am pierde și din punctul de vedere al apărării și securității proprii. În momentul de față, dacă Rusia are un câștig de cauză măcar parțial în Ucraina, în niciun caz nu se va opri acolo. Nu o să dea buzna cu tancuri peste noi dar deja suntem cu toții sub diverse forme de presiune rusească cu mijloace hibride, iar aceste lupte se vor intensifica.

Dacă România semnalează că e dispusă să cedeze ușor, în secunda doi Rusia va încerca să câștige cât mai mult teren. Am avea de pierdut din punct de vedere al securității și credibilității. Vom avea de pierdut credibilitate în fața aliaților europeni. Pe lângă americani avem aliați europeni, francezi, belgieni, britanici: vom deveni din ce în ce mai puțin credibili, iar angajamentul lor va fi cu mai puțină convingere.

Și așa, economia se va duce în cap, va fi prima care va reacționa la alegerea lui Simion, pentru că acolo piețele reacționează fără să mai aștepte să vadă ce măsuri ia Simion. Reacționează la potențialul pe care l-ar putea face Simion.

Context.ro: Frățiile legionare din jurul lui George Simion. „Să vă fie frică, naziştii se ridică!”

Redacția Context.ro a identificat o parte din neolegionarii care fac parte din cercul fostului lider de galerie, care are prima șansă după rezultatele din turul I să devină președintele României.

Interviu. „Interesul lui Simion este ca într-un timp foarte scurt să modifice Constituția. A devenit un fascist”

Direcția democratică a României este amenințată de o schimbare de regim, spune la PressOne politologul Cristian Pîrvulescu, în eventualitatea în care candidatul AUR George Simion ar câștiga alegerile prezidențiale.

Concret, ne puteți da un exemplu în care am pierde în materie de securitate?

În momentul în care ne facem acum calculele legate de ce bani putem să accesăm și noi (planul ReArm Europe), liniile de credie pentru apărare de 150 de miliarde de euro. Toate calculele noastre sunt ca să avem și noi o piață. Industria de apărare trebuie să aibă garanția că are pentru ce să producă. Pe lângă echipare internă, unde nu putem fi performanți, trebuie să facem achiziții. 

Tot ce putem produce sunt, de pildă chestiuni de muniție.

Care se produc însă în prezent cu pulberi importate de la sârbi și slovaci.

Exact. Teoretic, putem. Există varianta să dezvoltăm câteva fabrici. Alea sunt pentru Ucraina. Dacă ne dezangajăm pentru Ucraina, nu mai avem piață. Ucraina nu o să cumpere de la noi, după ce ne retragem sprijinul pentru ei. Vor lua de la parteneri de încredere. Ăsta e un element.

Al doilea element important: în momentul în care România își retrage sprijinul față de Ucraina, și partenerii externi își vor retrage, într-o oarecare măsură, sprijinul față de România. Să nu ne așteptăm că nu va exista reciprocitate. Dacă cei care fac parte din coaliția de sprijin pentru Ucraina, vor constata că noi ne retragem de acolo, nici ei nu vor mai investi în securitatea României.

George Simion participă la un prorest AUR la București. Foto Lucian Muntean

Ați menționat că o atitudine slabă față de Rusia ar determina Moscova să încerce să obțină maximul posibil. Care ar fi acest „maxim posibil” în cazul României?

După experiența cu Călin Georgescu, este limpede: influența rusească se normalizează. Până nu demult, era tabu să faci explicit propagandă pro-rusă în România. Puteai să faci propagandă antioccidentală, propagandă naționalistă, extremistă. Dar să vii cu propagandă pro-rusă, cum a făcut de exemplu Șoșoacă, nu-ți aducea decât câteva puncte procentuale, după cum s-a și văzut, în cazul SOS România. Majoritatea populației rămânea anti-rusă.

Cu Georgescu s-a vorbit atât de mult despre interferența rusească, încât reacția a fost ambivalentă. Oamenii au conștientizat mai mult existența acestei influențe și, pe de altă parte, oricum tendința noastră dintotdeauna a fost să considerăm Rusia o amenințare inevitabilă: mai devreme, sau mai târziu, ea se va manifesta agresiv, sub o formă sau alta.

Noi, spre deosebire de polonezi, care și ei credeau la fel, în loc să reacționăm zicând „dacă tot ne așteptăm ca Rusia să se manifeste agresiv, hai să ne pregătim”, am încercat să fim sub radar, pe ideea „dacă ne facem mici, uită de noi”.

Care credeți că ar putea fi modul de operare al „suveraniștilor”, în raport cu instituțiile democratice din România? 

În momentul de față, oamenii tind să aibă același tip de răspuns: Dacă tot vedem că există influență rusească în România, la toate nivelele sistemului, vedem că este și în jur, vedem că și americanii negociază cu rușii, că soarta Ucrainei depinde foarte mult de Rusia, atunci înseamnă că asta e – nu te poți opune influenței rusești. Și oamenii ajung să o accepte.

Vedem, după primul tur, mult mai multe conturi cu identitate explicit rusească, vedem mult mai multe mesaje explicit pro-ruse, care sunt favorabile lui Putin sau Rusiei.

Părerea mea e că deja vom avea, pe termen mai lung, cu o normalizare a influenței rusești, care va fi din ce în ce mai vizibilă și mai explicită și care își va fixa ca scopuri nu doar destabilizarea României și a legăturilor cu aliații occidentali, ci și creșterea simpatiei față de Rusia. Dacă (Rusia) va vedea că Simion și linia lui pro-MAGA și deloc favorabilă Rusiei, va fi încurajată să-și intensifice eforturile pentru că evident că are un public potențial.

Plus chestiunile de slăbire a sistemului: în momentul în care ne-am imaginat un președinte Simion, asta înseamnă popularea instituțiilor cu oameni de-ai lui. Sigur că nu va colapsa sistemul de azi pe mâine, sigur că vor rămâne niște profesioniști, pentru că AUR nu are atâția oameni și dacă vor intra la guvernare și vor primi pe algoritm un număr de poziții în instituțiile statului, nu vor fi în stare să le umple. 

Dar Simion va dori să-și pună oameni în poziții de influență: în MAE, MapN, DNSC, ANCOM, toate instituțiile care au de-a face cu combaterea amenințărilor hibride. Va vrea să-și pună oameni loiali, cu convingeri similare. Se găsesc o grămadă de naționaliști și radicali care până acum au stat ascunși.

Asta ar slăbi foarte tare sistemul. Instituțiile ar fi mult mai permeabile la influență rusească.

Să înțelegem că influența rusească va tura în continuare și că răul e deja făcut, indiferent dacă vine sau nu Simion la președinție?

O bună parte din rău e deja făcut. S-a văzut, există o bună parte din societate care e dispusă să subscrie la valori de tip autocrat, care e dispusă să tolereze așa ceva. S-a văzut deja, mai ales la susținătorii lui Georgescu, că e o competiție acerbă în interiorul instituțiilor de stat și a partidelor politice între tabăra euroatlantică și tabăra care ar fi mult mai fericită cu România pe model Slovacia, cu mai mult control centralizat intern, mai multă corupție, mai puțină transparență, mai puțin accountabilty, mai puțin check and balances democratice.

Asta s-a întâmplat deja și va continua să erodeze. Problema este că exact ca și cu venirea lui Trump în SUA. Toate lucrurile astea musteau și sub administrația Biden. În momentul în care a venit Trump, ele au explodat, pentru că au primit legitimitate, pentru că instituțiile au eliminat orice fel de opoziție internă. Au dat afară oameni, au scăpat de incomozi, au fost populate instituțiile cu loialiști.

Exact așa ceva îmi pot imagina în România. Va fi o periere a instituțiilor în care, încet, încet, vom vedea că toate nivelurile de decizie vor fi populate doar cu loialiști. Faptul că va exista control asupra multor instituții din stat, inclusiv faptul că Simion va fi în poziția să numească doi judecători, plus șeful CCR, șefii serviciilor, șefii Înaltei Curți de Casație și Justiție – toate astea înseamnă o acaparare a puterii masivă care deschide larg, larg, ușile influenței rusești.

Oana Popescu-Zamfir este analist politic, expertă în politici internaționale și consultantă de afaceri, comentatoare media, comunicatoare și influencer. E directoare a GlobalFocus Center, cercetătoare asociată la Consiliul European pentru Relații Externe, colaboratoare a Carnegie Europe și Senior Fellow al programului "Viitorul Europei", la Institut für die Wissenschaften vom Menschen.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€