Europa nu mai are răbdare cu noi: După 18 ani în UE, România își dă examenul de maturitate. Din 2028, va trebui să ne gestionăm singuri banii europeni

Mihnea Lazăr

Noul proiect de buget al Uniunii Europene pe următorii șapte ani se prezintă ca un veritabil test de maturitate pentru România care, întâmplător sau nu, „a împlinit” în 2025 fix 18 ani de la aderarea în UE. Bugetul propus de Comisia Europeană însumează aproape 2 trilioane de euro care urmează a fi cheltuiți în perioada 2028 – 2034.

„Veștile proaste” pentru România sunt că noua filozofie bugetară a Uniunii nu mai acordă aceeași importanță fondurilor europene pentru agricultură și programelor de coeziune, prin care se încearcă aducerea zonelor sărace din UE la standarde similare zonelor sau regiunilor europene deja dezvoltate. Or, fondurile pentru agricultură și de coeziune s-au dovedit, până acum, vitale pentru dezvoltarea României și ridicarea nivelului de trai.

În prezentarea sa de buget multianual, Comisia Europeană a propus includerea fondurilor de coeziune şi agricultură într-un plan naţional unic pentru fiecare stat membru. Prin această propunere, există riscul ca finanţările pentru coeziune şi agricultură să intre în competiţie cu alte fonduri şi să nu mai existe o abordare europeană unitară pentru ele.

Noua viziune a Ursulei von der Leyen: mai mulți bani pe apărare, mai puțini pe agricultură. Mai mulți bani pentru „concurență” și „inovație”, mai puțin pentru „zonele defavorizate”.

Intitulat „un buget pentru o Europă mai puternică”, proiectul fix asta cere membrilor UE: mai multă „putere”. În cazul României, e un test de maturitate care ne pune în fața unei capcane binecunoscute: în cei 18 ani de exerciții financiare cu fonduri europene, autoritățile române nu au demonstrat deloc pricepere în gestionarea „de la centru” a acestora.

„Ne îngrijorează capacitatea țării noastre de a face reforme sistemice”

Acum, o recentralizare a fondurilor europene agricole și de coeziune seamănă cu „o șaorma cu de toate”, dar care nu pare a fi deloc pe gustul viitorilor beneficiari de fonduri pentru coeziune, după cum aflăm de la vicepreședinta Federației pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri (FICSIMM), Ana-Maria Icătoiu.

Pressone: Noul draft al bugetului UE pe 2028-2034 se observă că s-a schimbat modul de acordare a fondurilor de coeziune. Ce efect direct are o astfel de decizie asupra României?

Ana-Maria Icătoiu: Era de așteptat ca reprezentanții Comisiei Europene să meargă, cel puțin în acest prim draft, către o abordare mult mai asemănătoarea cu planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR). Adică: vrei bani pentru investiții, trebuie să dai, în schimb, reforme. Ca simplu cetățean al României și UE, mi se pare o abordare excelentă. Și eu îmi doresc să existe reforme, la schimb cu investițiile. Numai că, ne lovim de realitățile noastre, de aici, din România și vedem ce eșec s-a dovedit a fi, până la urmă PNRR-ul de la noi, care a mers exact pe această abordare: îți asumi niște reforme, îndeplinești niște jaloane, primești în schimb niște bani.

Șantierul Șoselei de Centură București-Sud (A0 SUD), lotul 2, din București. Foto: Inquam Photos / George Călin

Din perspectiva IMM-urilor, sigur că ne bucură această concentrare a Comisiei Europene pe reforme sistemice, de care antreprenorii știu clar că România are nevoie. Ne îngrijorează însă capacitatea țării noastre de a face cu adevărat reforme sistemice reale, de care e nevoie, contra banilor europeni.

Vrem cadrul financiar multianual 2028-2034 să fie mai mare? România își dorește o sumă mai mare? Dacă da, care e abordarea României? Din ce anume trebuie să vină finanțarea suplimentară? Cum aducem bani în plus la bugetul UE? La această masă virtuală a negocierilor, România nu are, oficial, cel puțin, răspunsuri la aceste întrebări.

Riscul ca fondurile europene să se transforme într-un PNDL 2, în care un „pix suprem” decide unde merg banii

Pressone: Ce puncte ale noului proiect de buget al UE ar trebui negociate de România cu oficialii Comisiei Europene?

Ana-Maria Icătoiu: De pildă, comasarea aceasta între politica de coeziune și politica agricolă comună: pentru România, coeziunea este esențial să rămână un pilon de sine stătător în viitorul buget.

41 de grade și un metru de lanț: câinii care trăiesc și mor prizonieri, în tăcere

Pe cod roșu de caniculă, câini legați în lanț, în soare, fără apă, nu pot striga după ajutor. De multe ori, ei sunt tratați fără milă de stăpâni și drept „bunuri mobile“ de către lege.

Copacii din Parcul Codrii Neamțului, rași de pe fața Pământului. Proprietarul terenului, patronul Auto Cobălcescu, spune că i-a tăiat pentru a preveni o nenorocire: „Eu bănuiesc că am făcut un lucru bun pentru copiii care sunt la școală”

Parcul Codrii Neamțului din Sectorul 3 a fost distrus în întregime de un afacerist abonat la contracte publice cu instituțiile statului - același stat care ar fi trebuit și ar fi putut putut să prevină dezastrul.

Fondurile europene din ultimii 18 ani au ajutat foarte mult România. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut enorm față de valoarea pe care o avea în 2006, înainte de aderare.

Cu toate acestea, în interiorul regiunilor, decalajul dintre județele care oricum erau mai dezvoltate economic și cele care erau mai puțin dezvoltate economic, a crescut, în loc să se micșoreze. Exemplu, în Regiunii Sud Muntenia avem două județe foarte puternice – Prahova și Argeș – și avem alte județe, precum Teleorman, Dâmbovița, Călărași care au rămas în urmă.

E nevoie să păstrăm Coeziunea la nivel național ca un pilon de bază pe viitorul buget și să fim atenți să nu ajungem la o luptă pe bani europeni între fermieri și firmele care lucrează în agricultură, pe de o parte, și IMM-urile cu activitate neagricolă și autoritățile publice care vor finanțări pentru sănătate, educație, ori servicii sociale, pe de altă parte.

A pune acești doi piloni - politica agricolă coeziunea - în același plic, la cum arată lucrurile, nu va avea efecte pozitive.

Altă îngrijorare foarte mare e legată de aceste planuri naționale și regionale de parteneriat. Putem avea în vedere că Comisia Europeană își dorește ca decizia să fie descentralizată, să fie lăsată la latitudinea statelor membre, care știu cel mai bine care sunt nevoile comunităților proprii.

Îngrijorarea noastră vine însă din ce am pățit, ca țară, în anii trecut. Ne temem că, dacă în regulamentul final nu se va clarifica în detaliu cum anume vor funcționa aceste planuri naționale și regionale de parteneriat, vom ajunge ca banii europeni să se transforme într-un fel de PNDL european: să rămână în pixul cuiva din București, ignorând nevoile regionale.

Orașele din România s-ar fi putut dezvolta masiv cu fonduri europene. Foto: Lucian Muntean

Pressone: De ce nu e bine să ai un „pix suprem” la guvern, care să decidă asupra modului în care vor fi alocate aceste fonduri?

Cel mai bun lucru care s-a întâmplat României după aderarea la UE este descentralizarea programului regional, care are loc în actual cadru financiar 2021 – 2027.

Din partea mediului privat, avem numai lucruri de bine. Pe programul 2014 - 2020, au fost apeluri de proiecte unde, între momentul depunerii cererii de finanțare de către firmă și momentul semnării contractului, au trecut 18 luni.

Acum, pe programele actuale 2021-2027, dau un exemplu concret la ADR Muntenia: de la momentul depunerii și încărcării aplicației, până la momentul primirii notificării că ai fost acceptat la finanțare, au trecut, în medie, trei luni și jumătate.

Descentralizarea asta a făcut: aducerea fondurilor cât mai aproape de comunități.

Ceea ce susținem noi este ca regulamentul european pe care se va baza viitorului buget să menționeze foarte clar cum se vor derula aceste planuri naționale și regionale. Care să arate obligațiile și drepturile tuturor celor implicați. Din perspectiva noastră, decizia trebuie sa rămână  la nivel regional, cât mai aproape de beneficiarii finali, nu la centru.

De ce politicile de mediu rămân în continuare esențiale pentru România

De ce a decis atunci Comisia Europeană „centralizarea” acestor fonduri? Ar putea România să negocieze separat o „descentralizare” a acestora, în cazul nostru, particular?

Ana-Maria Icătoiu: Comisia Europeană încearcă să facă o combinație între actuala politică de coeziune și PNRR. La nivel european, e o abordare bună, deoarece Comisia Europeană se gândește că statele membre au ajuns la un nivel suficient de maturitate, încât să fie capabile să-și gestioneze singure fondurile europene.

E o abordare corectă, dar ne izbim de realitățile noastre, românești.

Trebuie ca instituțiile europene să integreze în regulament instrumente prin care Comisia Europeană să poată verifica modul în care vor fi aplicate aceste principii. Vrei bani de investiții, trebuie să faci reforme. Mediul privat strigă după reforme de ani de zile și ne dorim aceste reforme, ne dorim să existe debirocratizzre, simplificare a accesului la bani europeni.

Vă dau următorul exemplu: pe cadrul financiar 2021-2027 nu depășim 10% absorbție, deși bugetul e disponibil din 2021.

Parcul Natural Văcărești. Foto Lucian Muntean

Pressone: Cum sunt reflectate politicile de mediu în noul proiect de buget al Uniunii și cât de importante rămân ele, în continuare, pentru România? 

Ana-Maria Icătoiu: Din perspectiva IMM-urilor de la noi, care fac producție și consumul energetic e mai mare, decarbonizarea, creșterea independenței energetice și a eficienței energetice nu mai sunt demult un moft. Țin de supraviețuire, nici măcar de creșterea competivității.

Degeaba inundăm piața cu bani europeni nerambursabili, fie PNRR, fie prin fonduri pentru modernizare, pentru a ajuta IMM-urile să-și acopere consumul propriu de energie electrică cu panouri voltaice, dacă în interiorul halei de producție, ai echipamente vechi de 15-20 de ani care consumă de două ori mai multă electricitate decât ar trebui să consume.

România e singurul stat membru care în ultimii 30 de ani nu a avut pentru mediul privat niciun program de retehnologizare și înlocuire a liniilor vechi (de fabricație) cu unele noi, cu consum energetic optimizat.

O mare parte a problemei de competivitate a IMM-urilor românești, mai ales a celor care fac export și se bat cu concurenți din țările Europei Centrale și de Est  e exact asta: lipsa de eficiență energetică.

Ce se schimbă din 2028. Bonus: pe turnanta fondurilor vine deja Republica Moldova

Pressone: Concret, ce anume se va schimba din 2028 încolo pentru România? Se vor schimba prioritățile de acordare a fondurilor europene, odată cu începerea negocierilor de aderare la UE în cazul Republici Moldova?

Ana-maria Icătoiu: Nu vor mai fi oferite granturi clasice pe nimic. Deja România va fi avut, în 2028, trei exerciții financiare în spate, în care mediul privat a beneficiat de granturi nerambursabile. Din spate vor veni alte state care vor adera la UE și e normal să beneficia de granturile clasice.

Antreprenorii din România s-au obișnuit cu ideea că după 2028 nu vor mai fi granturi nerambursabile clasice, ci instrumente financiare, sub formă de credite, cu anumite garanții din partea statului membru sau a Comisiei Europene.

Deja de anul acesta încep să curgă spre Republica Moldova fondurile de preaderare.

Din perspecitva României, aderarea Republicii Moldovei și - sperăm - aderarea Ucrainei la UE nu reprezintă decît o mare oportunitate, de dezvoltare economică. Există firme în România care cu siguranță vor merge să investească în Republica Modova când aceasta va fi un stat cu membru drepturi depline în UE.

În cazul Ucrainei, observăm o inadecvare a statului român apropo de reconstrucția viitoare a acestei țări: nu avem o strategie despre cum își dorește România să se implice în reconstrucția economică a Ucrainei.

Suntem complet absenți de la masa acestor discuții. Dacă ne uităm la suprafața Ucrainei, la populația ei, la nivelul de dezvoltare industrială pe care îl avea această țară înainte de război, e mare păcat că nu ne dăm seama de oportunitatea pe care o avem.

Dacă gândește strategic, România trebuie să se configureze ca principala putere regională: după ce se va termina războiul din Ucraina, noi trebuie să fim centru de putere în Europa de est, așa cum Polonia e centru de putere în Europa centrală.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€