Pregătiți-vă de impact: Trump, bodyguardul lui Putin la el acasă. De ce ar trebui să ne temem, după întâlnirea istorică din Alaska

Mihnea Lazăr

Cumva, Trump a avut dreptate când a spus că va merge în Rusia să se vadă cu Putin: summitul din Alaska a părut că se desfășoară mai degrabă pe teritoriul Federației Ruse decât pe cel al Statelor Unite. Sau, mai degrabă, pe cel al fostei Uniuni Sovietice.

Primul semnal a fost declanșat de apariția obraznică în Alaska a ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care s-a afișat într-un tricou cu inscripția „CCCP” (adică inițialele în rusă de la URSS - „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”): a fost de ajuns pentru a ne arunca pe toți în plin decor de Twin Peaks.

Nu trebuie să fii vreun expert în nuanțe diplomatice ca să realizezi că inscripția „URSS” pusă pe pieptul șefului diplomației ruse înseamnă Steaua Roșie a Moscovei care strălucește deasupra unui Imperiu al Răului care include cu impunitate „Republica Sovietică Socialistă Ucraina”, „Republica Sovietică Socialistă Moldova”, plus țările baltice. Plus totul.

A fost primul semnal că Putin vrea totul și că el de asta vine în Alaska.

Iar Trump l-a aplaudat. Președintele SUA a părut să uite că se află pe pista bazei militare strategice Elmendorf-Richardson, „sediul” unei flote de avioane „stealth” F-22 de ultimă generație, folosite în mai multe ocazii în ultimii ani la – ce ironie! - interceptarea unor bombardiere strategice rusești care s-au apropiat de Alaska.

Mai întâi, Trump și Putin și-au sincronizat ieșirile din avioanele prezidențiale de parcă Alaska ar fi fost – vezi Doamne – vreo Elveție neutră și nu un teritoriu american aflat sub comanda președintelui SUA.

Toată regia de „bullying” pregătită în întâmpinarea lui Putin (avioanele F-22 care au flancat – în stil Marvel – covorul roșu, sau survolul la joasă înălțime al unui bombardier B-2) s-a făcut bucăți în momentul în care Trump l-a băgat în mașina sa prezidențială pe Putin.

Au fost câteva minute în care Trump a fost, efectiv, bodyguardul personal al lui Putin. Dictatorul de la Kremlin s-a lăsat complet în siguranța și confortul oferite de sigiliul POTUS, simbolul celei mai mari armate din lume, inscripționat pe limuzina prezidențială cu stegulețul SUA. 

Putin a arătat lumii întregi că e de neatins și se află sub „protecția” directă a lui Trump. Nu știm ce au discutat cei doi în acele momente, în limuzină. Avem doar câteva imagini, cu Putin rânjind cu gura până la urechi.

Știm însă ce a urmat.

Trump cel Vorbăreț a devenit cel Tăcut după întâlnirea cu Putin: A vorbit fix 3 minute și 24 de secunde. Apoi s-a așternut tăcerea

A urmat o întâlnire a celor doi, care a durat în jur de trei ore. La finalul ei, lumea a văzut un Trump suspect de tăcut: el, jovialul, genialul, flamboaiantul, mereu cu o glumiță la el, gata să arate cu degetul, să comenteze, disperat să aibă el ultimul cuvânt, a fost suspect de tăcut.

Trump cel Vorbăreț a devenit brusc Trump cel Morocănos și Tăcut.

Primele semne de tăcere se instalaseră deja cu câteva săptămâni bune înaintea summitului din Alaska. Am văzut în ultima perioadă un Donald Trump ezitant și incoerent la adresa lui Putin: mai întâi, i-a dat un „ultimatum” năprasnic, de 50 de zile. Ulterior, ultimatumul a fost redus la „10 sau 12 zile”.

Apoi, a venit întâlnirea din Alaska iar ultimatumul s-a evaporat, pur și simplu, ca și cum nu ar fi existat.

Ion Iliescu: La moartea unui comunist

Azi, bătrânul comunist a murit. Tot ce pot spera e că, odată cu el, va începe să se apropie de sfârșit și sistemul îngrozitor de toxic pe care l-a creat în România post-comunistă. Viitorul nostru e fix în acele instituții care sunt azi blamate de succesorul său Georgescu. Mă tem însă că acea parte din România care l-a iubit la nebunie pe Iliescu va continua să înghită cu nesaț tot ce varsă și acest epigon al lui.

De ce se vinde sau moare presa de interes public din România. Și cum îți poți da seama în cine să ai încredere

Înainte să ne întrebăm de ce moare sau se vinde presa unora sau altora, să ne răspundem la întrebarea de ce nu o mai cumpărăm noi. Metode de a o păstra în viață există și costă mult mai puțin de cei 2% din venitul mediu pe care-l plăteam în urmă cu 20 de ani fără să clipim.

„Conferința de presă” de după întâlnire a fost un simulacru. De fapt, au fost 12 minute de „declarații de presă”, la finalul cărora nu au fost acceptate întrebări. Cei doi șefi de stat au părăsit în grabă sala de conferințe, ca niște infractori care fug de la locul crimei.

Putin a vorbit, pe ceas, fix 8 minute și 30 de secunde. Trump a gavarit doar 3 minute și 24 de secunde. 

Putin: „Toate cauzele profunde ale crizei trebuie eliminate”. Trump nu a folosit niciodată cuvântul „Ucraina” în discurs 

Liderul de la Kremlin și-a învăluit declarația în obișnuitul nor de fum. Asta pare să fi fost, de altfel, și tactica întregii delegații ruse care l-a însoțit pe Putin la summit: o mapă groasă de subiecte (care au „diluat” astfel principalul subiect – Ucraina) și un catralion de miniștri, oficiali, experți și „oameni de afaceri”.

Pe agendă au fost împinse tot felul de subiecte, transformate în tot atâtea „fente” menite să evite o concentrare prea mare pe subiectul Ucraina: s-au aruncat în eter păreri despre „cooperare investițională și economică”, spărgătoarea de gheață, tratate de neproliferare nucleară și câte altele.

A fost un borș rusesc cu de toate. Iar Putin a scuipat la final în acest borș cu declarația:

„Am considerat mereu și încă îi mai considerăm pe ucraineni frații noștri, oricât de ciudat ar suna în condițiile de astăzi. Avem aceleași rădăcini și tot ceea ce se întâmplă este o tragedie și o durere severă. Prin urmare, țara noastră e sincer interesată să pună capăt acestui lucru” – a se observa modul în care, în limbajul lui Putin „război” este un „lucru”.

Și, evident, Vladimir Putin nu a scăpat ocazia de mai răsuci o dată cuțitul în rană:

În traducere și pentru domnul Trump: Rusia: va continua războiul de exterminare din Ucraina. În privința lui Trump, discursul său a fost atât de incoerent încât e greu de descifrat.

Chiar și așa, e interesant că președintele SUA a evitat să rostească, în cele 3 minute de discurs, cuvântul „Ucraina”. Ca și cum „Ucraina” nu există.

„Am avut o întâlnire foarte productivă și am convenit asupra mai multor puncte. Majoritatea. Aș spune că sunt câteva chestiuni importante, dar nu am ajuns încă acolo, am făcut însă unele progrese. Nu avem un acord, până nu avem unul clar (There's no deal, until there is a deal, în engleză)”, așa sună, mot a mot, declarația făcută de Trump de după întâlnirea lui Putin.

 Cel mai bun rezumat al întâlnirii l-a făcut Trump: „Mulțumesc foarte mult, Vladimir”

Au urmat apoi politețuri despre relația cu Rusia și cât de grozav e Putin, după care Trump a promis că îi va suna pe Zelenski și pe liderii NATO să le spună cum a fost.

În acele momente, Trump semăna izbitor cu escrocul din seria cu milițieni B.D., care le zicea lui Trandafir, Gogu și Patraulea – „Pe mine vă rog să mă scuzați, dar am de dat niște telefoane – Tokyo, Parisul, Londra vă așteaptă!”

Demonstranți în fața Trump Tower, 2018. Foto: Rob Walsh / Unsplash

„Mii de oameni mor pe săptămână, iar președintele Putin vrea, la fel ca mine, să se oprească asta”, a spus Trump. La fel ca Putin, președintele SUA a evitat și el să spună „război”. A preferat cuvântul „asta”. O altă nuanță interesantă: Trump vorbește despre „deal” și atât. Nu „tratat”, nu „memorandum”, nu „acord internațional”. Nu. Pentru el, Ucraina e un simplu „deal”, o afacere. 

Nici nu e de mirare că, după summitul din Alaska, presa și propaganda Kremlinului sunt în continuă frenezie, ca la câștigarea unei Cupe Mondiale. Putin a calificat Rusia: nu se mai vorbește acum despre „izolare internațională” a Moscovei ori despre vreo „înfrângere strategică”.

În schimb, Trump a preluat limbajul Moscovei și vorbește tot mai deschis despre „schimb de teritorii” – chiar dacă o face la fel de incoerent ca până acum, fără a explica clar ce înseamnă, în mintea lui, un astfel de lucru. Și, mai ales, ce înseamnă pentru Putin „schimb de teritorii”.

Iar Putin tace. Îl lasă pe Trump să vorbească despre „teritorii”, ca un ventriloc care mânuiește o păpușă care dă din gură.

La final, ventrilocul a mai făcut o magie: l-a pus pe Trump să-i spună pe nume.

„Mulțumesc foarte mult, Vladimir!”, a spus Trump. Putin a rânjit și a replicat: „Data viitoare, la Moscova”.

Trump chiar a avut dreptate. Va merge în Rusia să discute cu Putin. Nouă nu ne rămânem decât să ne punem în poziție de siguranță, cu mâinile deasupra capului și să ne pregătim de impact.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€