„Putem face asta oricărei țări. Și aici.” Cum a înghițit Atena amenințarea ambasadoarei lui Trump

Ioana Epure

Director editorial

Cine face pipi pe covor, de fapt?

Martie, o cină la Atena, oficiali greci și americani la aceeași masă. Conversația ajunge la România, unde guvernul Bolojan începea să se clatine. Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea Statelor Unite în Grecia, ar fi rezumat situația așa: „Putem face asta oricărei țări vrem. Putem face asta și aici.” Stavros Papastavrou, ministrul grec al Mediului și Energiei, i-ar fi răspuns că guvernul Greciei a fost ales de greci și că nu-l poate schimba altcineva.

Scena apare într-o anchetă The Wall Street Journal publicată pe 25 septembrie. Avocatul lui Guilfoyle contestă felul în care e descrisă conversația. Pe 31 martie, ambasadoarea s-a întâlnit la București cu Sorin Grindeanu și alți lideri PSD, iar pe 5 mai guvernul Bolojan cădea prin moțiune de cenzură. 

Kimberly Guilfoyle și Christos Dimas, ministrul Infrastructurii și Transporturilor din Grecia. Foto: Facebook / Kimberly Guilfoyle

La Atena, presa de stânga a scos imediat din sertar numele lui John Peurifoy, ambasadorul american care, la începutul anilor ’50 intervenea masiv în politica internă a țării pentru a ține comuniștii departe. Partidele de opoziție, și ele de stânga, au reacționat. 

Guvernul a tăcut, până acum câteva ore. 

Cățelul și covorul

Nu e prima oară când Guilfoyle vorbește despre greci ca despre un animal de companie needucat. În 2015, în plină criză a datoriilor, pe atunci comentatoare la Fox News, descria poporul grec ca având nevoie de o disciplinare similară cu cea pe care i-o administrezi unui cățel care face pipi pe covor. Și ținea să precizeze că nu-i pasă cât de bun e iaurtul grecesc.

Donald Trump Jr. și Kimberly Guilfoyle la parada nautică Trump din comitatul Palm Beach, Florida. Foto: ID 200224039 | Kimberly Guilfoyle © Tom Dowd | Dreamstime.com

Kimberly Guilfoyle nu e diplomat de carieră. E fostă procuroare, fostă prezentatoare Fox și fostă logodnică a lui Donald Trump Jr. Înainte de a-și începe mandatul la Atena, a absolvit „școala de ambasadori”, după cum se lăuda chiar ea într-o postare pe X.

„Cea mai bună relație din toate timpurile”

Cu doar două săptămâni înainte de ancheta WSJ, după o întâlnire cu Guilfoyle, purtătorul de cuvânt al guvernului, Pavlos Marinakis, descria relația dintre Grecia și Statele Unite ca fiind în cea mai bună formă de până acum, o relație care evoluează constant prin colaborări strategice în diferite sectoare, iar legăturile dintre cele două țări ca „solide” și „tot mai adânci”.

Nu exagera. Acolo unde multe capitale europene și-au luat distanță de Washington, Atena a făcut exact pe dos, observa Politico în luna mai. Atunci, Mitsotakis îi promitea lui Trump o primire călduroasă dacă vine vreodată la Atena și îi amintea, cu ocazia asta, cât de mult i-au influențat gânditorii greci pe părinții fondatori ai Americii. Trump, la rândul lui, îl numea pe Mitsotakis, absolvent de Harvard, „un tip extraordinar”.

Prim-ministrul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, la Adunarea Generală a ONU, 24 September 2026. Foto: Agerpres Foto EPA/SARAH YENESEL

Noua Democrație, partidul de guvernământ, s-a poziționat de mult clar anti-imigrație și s-a aliniat și cu celelalte teme ale mișcării MAGA, precum creștinismul și identitatea națională. Sosirea lui Guilfoyle la Atena doar a completat tabloul.

Nu doar în România. Reforma radicală a politicilor antidrog din Cehia alarmează experții

Experți cehi și internaționali cu experiență în domeniul drogurilor și adicțiilor trag semnale de alarmă după ce guvernul premierului Andrej Babiš a desființat biroul de coordonare a politicilor privind drogurile, existent de multă vreme, marcând o schimbare abruptă în politica țării.

AGI: ce-i sperie așa de tare pe miliardarii angajați în cursa atingerii inteligenței artificiale generale? Ce ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, restul

Modelele de AI dezvoltate acum nu sunt malefice în sine, dar sunt atât de puternice, încât deja o iau în fața celor mai puternice minți umane.

Chiar în prima ei săptămână de mandat, scrie Politico, Grecia semna cu gigantul energetic ExxonMobil un acord pentru foraje offshore, primul proiect de acest fel din ultimii peste 40 de ani, sub privirile secretarului american de Interne, Doug Burgum, și ale secretarului Energiei, Chris Wright.

Guilfoyle nici n-a ascuns vreodată cu ce interese a venit. Într-o discuție de la începutul anului cu Matthew Boyle, jurnalist de dreapta devenit în ultimii ani un obișnuit al platourilor TV grecești, ambasadoarea spunea că se trezește în fiecare dimineață cu gândul de a împinge interesele, banii și infrastructura americană în Grecia și restul regiunii și că vrea să contracareze „foarte agresiv” interesele chineze (precum investițiile masive ale Chinei în portul Pireu). A adăugat că o va face în fiecare zi, fără să-și ceară scuze pentru asta.

Boyle, la rândul lui, sublinia cât de centrală a devenit Grecia în viziunea MAGA: țara a ajuns unul dintre cei mai mari aliați ai SUA în al doilea mandat Trump. Nu e doar retorică, notează Politico: guvernul de la Atena le-a acordat americanilor acces pe termen nelimitat la patru baze militare-cheie, iar giganți ca Pfizer și Microsoft și-au făcut din Grecia hub regional.

Miniștrii cabinetului Mitsotakis par aliniați în mod natural la principiile MAGA. Ministrul Sănătății, Adonis Georgiadis, poreclit de opoziție „wannabe Trump”, l-a lăudat în repetate rânduri pe președintele american și a declarat că l-ar vota „cu amândouă mâinile”. 

Mitingul președintelui Donald J. Trump în Iowa. Des Moines, IA / SUA - 30 ianuarie 2020: Președintele Donald J. Trump, joi, 30 ianuarie 2020, ținând un discurs la mitingul său „Keep America Great Again” din Des Moines, Iowa. Foto: ID 171068188 © Triple I Ventures Llc | Dreamstime.com

La victoria lui Trump, ministrul Migrației, Thanos Plevris, explica cum alegătorii americani au votat pe criterii economice, împotriva imigrației ilegale și a agendei „woke”. Plevris e un politician de extremă dreapta, cu luări de poziție anti-semite, la rândul lui fiul unui politician fascist; în timpul mandatului său, legislația anti-migrație a Greciei a devenit draconică, cu solicitanții de azil trimiși la închisoare și planuri pentru viitoare centre de deportare în Africa. 

Deputatul Makis Voridis a fost și mai generos: „Tot ce e de dreapta e bun.” Iar după capturarea lui Nicolás Maduro, Mitsotakis însuși a salutat raidul asupra Caracasului, spunând că „sfârșitul regimului său oferă o nouă speranță țării”.

În acest context de aliniere perfectă, se naște o întrebare esențială: ce-ar fi putut să spună Papastavrou în așa fel încât să producă o asemenea reacție din partea ambasadoarei? 

„Thoughts and prayers”

Pe Guilfoyle a salvat-o, între timp, o nouă tragedie dintr-un lung șir de accidente absurde produse de infrastructura veche și deficitară a capitalei elene. După prăbușirea unui bloc de locuințe din cauza construcțiilor de pe terenul de alături, care i-au afectat fundația, și după crăpăturile provocate în zidurile caselor rezidenților de lucrările la metrou într-un cartier din Atena, o explozie produsă de o scurgere de gaze a ucis zilele trecute în Plaka șase oameni, dintre care patru americani.

Postarea ambasadoarei, cu obligatoriile „thoughts and prayers” pentru familiile victimelor, a înlocuit rapid pe primele pagini ale ziarelor mari, mai degrabă apropiate de guvern, orice mențiune a anchetei WSJ.

Astfel, ambasadoarea care se lăuda că poate răsturna guvernul a devenit, peste noapte, ambasadoarea îndoliată.

Opoziția: de la stânga la stânga

Ziarele de stânga au centralizat rapid reacțiile opoziției, venite, în mare parte, tot de la stânga: de la PASOK la SYRIZA, de la KKE (Partidul Comunist Grec) la ELAS, noul partid al lui Tsipras. Ziarele de dreapta au avut nevoie de o zi în plus.

SYRIZA a reacționat primul: dacă informațiile se confirmă, nu mai vorbim de un incident diplomatic, ci de „o insultă la adresa Constituției țării”. Partidul a cerut ca „guvernul Mitsotakis să explice, în lumina acestor evoluții, insistența sa asupra Coridorului Vertical și dependența tot mai mare a țării de LNG-ul american, în care, potrivit anchetei, e implicată o întreagă rețea care îi include, pe lângă Guilfoyle, mari companii și lobbyiști”.

PASOK a criticat lipsa de reacție a guvernului, a pus sub semnul întrebării rolul misiunilor diplomatice ale „țărilor terțe” în Grecia și a subliniat, într-un comunicat, că „Grecia este o democrație independentă și suverană și trebuie să se comporte ca atare în orice situație și față de oricine, fără nicio excepție”.

KKE a citit tăcerea guvernului ca pe o confirmare a intervenției ambasadoarei „în promovarea prin toate mijloacele a planului american pentru Coridorul Vertical din Balcani”. Comuniștii s-au opus coridorului de la bun început, pentru că „adâncește și mai mult implicarea țării în războiul energetic în curs, la fel ca acordul strategic cu SUA, care a transformat țara într-o uriașă tabără SUA-NATO”.

ELAS, partidul lui Tsipras, susține că „presupusul incident dovedește încă o dată de ce politica «aliatului de la sine înțeles» și a cecului în alb dăunează Greciei. De aceea avem nevoie de linii roșii în relația cu SUA”.

Guvernul, în sfârșit

Guvernul grec a ieșit cu o reacție abia luni după-amiază, prin purtătorul său de cuvânt, Pavlos Marinakis, la trei zile după publicarea anchetei:

„Nu s-a pus niciodată problema vreunei amenințări la adresa guvernului grec. Și, ca să fim serioși, așa ceva nici n-ar fi fost vreodată tolerat. De aici încolo, e adevărat că relația dintre Grecia și SUA este astăzi mai strânsă și mai stabilă ca oricând. Este o relație strategică, cu profunzime, bazată pe respect reciproc și valori comune. În sectorul energetic, Grecia este un partener strategic al SUA și sunt multe exemple care arată direcția despre care vă vorbeam. ExxonMobil și Chevron investesc împreună cu companii grecești în explorarea resurselor energetice ale țării, iar peste câteva luni e programat primul foraj de explorare în Marea Ionică, după aproape 50 de ani. În același timp, Coridorul Vertical contribuie la diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare, un proiect foarte important, care întărește securitatea energetică a Greciei și îi sporește rolul în aprovizionarea altor țări terțe. Guvernul grec lucrează pentru ridicarea energetică și geopolitică a țării și în slujba interesului național. Nu se implică în competiții comerciale și de afaceri.”

Poziția e, mai curând, una de realiniere la interesele SUA decât de manifestare a suveranității grecești. N-a existat nicio amenințare, spune Marinakis, și oricum n-ar fi fost tolerată. Apoi, imediat, redefinește relația ca „mai stabilă ca niciodată” și înșiră proiectele americane gigant cu prezență în Grecia, de la ExxonMobil la Chevron, plus Coridorul Vertical, exact proiectul despre care opoziția întreba.

Atunci, oare, la ce s-a referit ambasadoarea? Dacă nu s-a pus problema, de ce răspunsul oficial la „putem schimba și guvernul vostru” e o listă de foraje?

Copilul-problemă al Europei

Mai interesantă decât reacția guvernului e cea a lui Eddie Zemenides, directorul executiv al Hellenic American Leadership Council (HALC), unul dintre cele mai influente grupuri de lobby greco-americane:

„Din partea americană, atât prima administrație Trump, cât și administrația Biden au făcut pași mari pentru a ridica nivelul acestei relații, care a atras companii americane de top. Au făcut-o fără să direcționeze proiecte către vreo companie anume, greacă sau americană. Modul de operare descris în acest articol subminează ceea ce a devenit o uriașă realizare de politică externă: relația bilaterală și transformarea Greciei dintr-un «copil-problemă» al Europei într-un actor geopolitic-cheie în mai multe regiuni. (…) Washingtonul, Bruxelles-ul și Atena trebuie să rămână vigilente și să se asigure că, atunci când se decide ce proiecte au prioritate și cine participă la ele, primează considerentele geopolitice și economice pe termen lung. Orice altceva e o abatere geostrategică.”

În critica lui, Zemenides scapă formula care spune totul: Grecia, „copilul-problemă” al Europei, care a devenit, în sfârșit, cuminte.

Definirea Greciei ca un copil care trebuie educat de alții e veche. Antropologul Michael Herzfeld are un nume pentru asta: crypto-colonialism. Adică „curioasa alchimie prin care anumite țări, zone-tampon între teritoriile colonizate și cele încă neîmblânzite, au fost silite să-și cumpere independența politică cu prețul unei masive dependențe economice”, o relație care se exprimă printr-o cultură agresiv națională, croită însă după modele străine.

Pe hârtie, statul e suveran. În practică, trăiește din capitalul, împrumuturile și supravegherea puterilor dominante, iar mândria națională e cea pe care o recunosc și o aplaudă acestea.

Mitsotakis care îi amintește lui Trump că părinții fondatori ai Americii s-au inspirat din gânditorii greci e exact asta: Grecie își instrumentalizează antichitatea ca să-și demonstreze loialitatea. Grecia vede în SUA și un aliat de nădejde împotriva Turciei, iar pentru asta e dispusă să nu audă multe.

De ce tocmai Papastavrou?

Dincolo de toate astea, ancheta WSJ ne lasă cu câteva întrebări. De la ce s-ar fi certat Papastavrou cu ambasadoarea? Și de ce tocmai el?

Un indiciu vine din aceeași anchetă: potrivit WSJ, Guilfoyle a promovat în regiune nu doar LNG-ul american și Coridorul Vertical, ci și grupul grec AKTOR, inclusiv în discuțiile cu oficiali bulgari, și a apărut la întâlniri guvernamentale alături de un lobbyist, Christos Marafatsos. AKTOR neagă că ar fi beneficiat de vreun tratament preferențial. Iar Papastavrou e omul care semnează proiectele pe energie.

Privite retrospectiv, și declarațiile de la începutul anului ale ambasadoarei sugerează o diferență de perspectivă cu Papastavrou. În aceeași discuție cu Breitbart, Guilfoyle povestea că vorbește zilnic cu miniștri greci, care îi răspund mereu la solicitări. Despre Papastavrou spunea: „Uneori nu putea să-mi răspundă, pentru că era cu alți oameni. I-am zis: «Nu-mi pasă. Nu trebuie să vorbești. Doar să asculți.»” 

Ceilalți, în schimb, sunt model de disciplină: „Ministrul de Externe, Giorgos Gerapetritis, ministrul Apărării, Nikos Dendias, și ministrul Navigației, Vasilis Kikilias, răspund mereu la telefon. Nu contează că e weekend; vin. Dacă ne vedem la mine acasă, apar.”

Covorul e curat

Grecia e, cum spune PASOK, o democrație independentă și suverană. Pe hârtie, sigur. În practică, miniștrii ei răspund la telefon în weekend și vin la ambasadoare acasă când sunt chemați. Unul singur i-a spus, la o cină, că guvernul îl aleg grecii. Iar răspunsul oficial al Atenei, după trei zile de tăcere și o tragedie care a venit exact la timp, a fost să liniștească potențialele îngrijorări de la Washington că relația e mai stabilă ca niciodată, că Exxon și Chevron forează în Marea Ionică și că nimeni n-a amenințat pe nimeni.

Mai degrabă decât o apărare a suveranității, povestea pare o liniștire a americanilor: interesele lor sunt respectate în continuare, iar orice ar fi visat Papastavrou, de data asta el e cățelul care a făcut pipi pe covor. În 2015, Guilfoyle credea că grecii au nevoie de dresaj. Zece ani mai târziu, nici măcar nu mai trebuie să ridice vocea. E destul să spună: „Doar ascultă.”

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Letonia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.