Cristina Foarfă

Indiferent de cât va evolua, un lucru rămâne valabil: ChatGPT nu e un medic prost. E ceva diferit: e un partener de conversație foarte convingător, care nu are nicio miză în a-ți spune adevărul și probabil că nici nu-l știe mai mult decât statistica în baza căreia funcționează.

Spre deosebire de negare sau reprimare, umorul nu ascunde realitatea. O ia, o răsucește și o redă într-o formă pe care o putem tolera.

O companie americană de inteligență artificială a refuzat să lase armata să-i folosească tehnologia fără restricții. Nu s-au înțeles asupra a două chestiuni: arme autonome și supraveghere în masă. Răspunsul Washingtonului? Etichetarea companiei ca „risc de securitate națională", o clasificare folosită până acum doar împotriva companiilor străine, de obicei chineze sau rusești. 

Fraudele telefonice de tipul „fiul tău a avut un accident, trimite bani repede" au evoluat. Acum pot veni cu vocea fiului tău.

Primii care simt pe pielea lor că e cod galben, portocaliu sau roșu de ninsoare și viscol sunt oamenii fără adăpost. Astfel, cum pot fi ei ajutați, atât de societatea civilă, cât și de autorități, dar și de fiecare om în parte?

Toate demersurile legate de modul în care vor fi trimise facturile celor care încasează venituri din drepturi de autor ar trebui făcute până la 1 iunie, iar consultanții recomandă ca pregătirile să înceapă cât mai curând, pentru a evita blocajele administrative.

În nici trei zile, pe Moltbook s-au adunat aproape 40.000 agenți AI și au avut treabă. Și-au făcut sindicat, religie (Crustafarianism), monedă crypto, dating, ba chiar și niște comunități pentru fanii, AI agents desigur, ai unor echipe de fotbal (Arsenal pare popular printre agenți).

Între promisiunea tehnologiei și realitatea de zi cu zi apare mereu o figură intermediară. Într-o țară care nu excelează la ce știe să facă pe calculator sau telefon și nici la cât de bine sunt făcute platformele oficiale, soluția e de multe ori aceeași pe care o știm dintotdeauna. „Știu pe cineva care se pricepe” a devenit una dintre cele mai stabile forme de infrastructură digitală din România.

Într-un experiment realizat de PressOne și Tech and Tonic, șase persoane, selectate dintre mai mulți voluntari care s-au înscris într-un apel public, au acceptat să afle ce se poate descoperi despre ele folosind exclusiv informații publice. Punctul de pornire a fost minim: un nume, o adresă de e-mail și un cont de social media. Fără parole, fără acces la conturi private, fără tehnici ilegale, doar o verificare a amprentei digitale. 

România are cele mai scăzute competențe digitale din UE, ceea ce adâncește vulnerabilitatea socială și inegalitățile. Problema reală este lipsa alfabetizării digitale autentice, nu infrastructura.

Ce face un scriitor pe front? Cum se transformă și literatura într-un câmp de luptă pe timp de război? Ce face propaganda? Cum abordăm oboseala publicului față de tema războiului? Am încercat să răspundem cu Pablo la aceste întrebări și la multe altele. 

Cunoscut pentru filme precum 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (pentru care a câștigat Palme d’Or), După dealuri, Amintiri din Epoca de Aur, RMN, Bacalaureat sau, recent, Jaful Secolului (ca scenarist), Cristian Mungiu apare acum și în ipostaza de scriitor. În volumul Tania Ionașcu, bunica mea. O biografie basarabeană, el evocă viața bunicii sale, pe baza însemnărilor făcute în timpul discuțiilor cu aceasta - despre copilăria în Basarabia, despre război și despre stabilirea la Iași.

Până acum, în cei 17 ani de existență a organizației, aproximativ 10% dintre școlile din România au primit calculatoare de la Ateliere fără Frontiere – o cifră importantă, dacă ne gândim la resursele unui ONG comparativ cu ale statului.

Cristina Oprea este director de programe la Asociația Carusel, și are un doctorat susținut la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, unde și predă, dedicat femeilor fără adăpost. „Femeile ajung pe stradă mai ales din cauza violenței domestice. La bărbați cauzele sunt mai diverse, dar la femei violența este aproape întotdeauna prezentă, direct sau indirect.”

La cabinetul medical al Asociației Carusel ajung lunar aproximativ 350 de persoane. Pentru cei fără adăpost sau în vulnerabilitate extremă, cabinetul e uneori singura formă de acces la îngrijire medicală.