Cristina Foarfă

Google Maps a devenit indispensabil navigării noastre prin viața de zi cu zi și acest lucru i se datorează danezului Lars Rasmussen, cel care, împreună cu fratele său, Jens, a creat Where 2 Technologies, achiziționat de Google în 2004. Așa a luat naștere Google Maps. Am stat de vorbă cu Lars, un entuziast al tehnologiei, despre începuturile Google Maps și despre ce înseamnă acest instrument acum.

Am încercat să aflăm, fără a le face publice identitățile, dar prin propriile lor voci: ce înseamnă pentru oamenii fără adăpost fericirea?

Dan Rusu nu e tipul din serialele de pe Netflix, care ia amprente la omoruri, ci cel care studiază fenomenul după ce a citit niște mii de cărți și a lucrat cu persoane care au comis diferite tipuri de infracțiuni. Cu alte cuvinte, mai puțin CSI și mai degrabă Mindhunter.

Mario Vasilescu are 33 de ani, locuiește în Canada, dar vine des în România și este, alături de fratele său, Matei, unul dintre fondatorii Readocracy, o aplicație prin care conținutul pe care îl consumi online ajunge să conteze. 

Am vorbit cu Dan Byron despre viață și monștrii de sub pat, despre obiceiurile lui ca artist și ca om, despre ce citește, lecții învățate, anxietăți și momente grele. 

Un truism, desigur, dar Electricul e despre oameni. Oamenii care vin să se rupă câteva zile de viața așa cum o știu, oamenii care îl fac și nu cred că-i ușor și oamenii care le ridică primilor mâinile sus când se urcă pe scenă.

Domnul Sile stă pe stradă. Bine, o să spuneți, nu e chiar stradă. E o spălătorie undeva la ultimul etaj al unui bloc, unde nu are apă sau toaletă, unde toate lucrurile lui stau îngrămădite în câțiva metri pătrați. A stat și pe stradă, sub poduri, în parcuri, în subsoluri. De 10 ani a rămas fără casă, în urma unei înșelătorii. E povestea multor oameni fără adăpost.

Primul magazin social din România s-a deschis în Piața Matache în 2010. A fost deschis de un austriac, Simon Suitner. Am stat de vorbă cu el și am încercat să aflăm de ce se face atâta risipă alimentară în România,

Parcul Sticlăriei s-a născut în mod natural pe locul unei foste exploatări de nisip, după ce săpăturile au ajuns la pânza freatică. E abandonat de 30 de ani. A fost amenajat de către regimul comunist, pentru relaxarea muncitorilor de la fabrica de sticlă. Acum este reabilitat și va fi, în curând deschis publicului.

Singurul serviciu de paliație la domiciliu pentru copii a fost lansat recent de către Hospice Casa Speranței. Doar în București, sunt 5000 de copii și 8000 de membri ai familiilor care ar avea nevoie de paliație, estimează Hospice. La nivelul demografic al Bucureștiului, ar trebui să existe, în general, 46 de echipe de intervenție la domiciliu. Sunt doar trei, toate ale Hospice Casa Speranței - două pentru adulți și, acum, una pentru copii.

Cum a fost la maratonul de vaccinare de la Obor, unde pentru fiecare înțepătură oamenii au primit gratis trei mici cu muștar și-o apă plată.

Octavian Pascu a înființat în 2016, împreună cu câțiva prieteni, Asociația Cartier Aviației. Cu fonduri private, Octavian și colegii lui au reușit să amenajeze terasele a trei blocuri din Capitală, implementând soluția tehnică de acoperiș verde, pentru prima oară, pe blocuri din perioada comunistă.

Maratonul de vaccinare de la Sala Palatului a durat trei zile și trei nopți. Am vrut să-i cunoaștem pe oamenii care se duc la vaccinare în miez de noapte.

Sachin e din Sri-Lanka, dar gătește gulaș într-un pub din București. Iar de anul nou sri-lankez, a împărțit pachete cu mâncare oamenilor nevoiași de pe străzile Bucureștiului.

Valentina are 37 de ani, HIV, ochii triști și o poveste de viață care arată cât de necruțătoare e România cu cei vulnerabili. Ca mai toate poveștile lucrătoarelor sexuale, povestea Valentinei e una a suferinței, a abuzului, a marginalizării și a bolii, a unei sărăcii extreme și a multelor greutăți.