Interviu. Freek Wallagh, Primarul de Noapte al Amsterdamului: „Există întotdeauna o formă de control social, care încearcă să forțeze oamenii să nu fie cine vor să fie”

Cristina Foarfă

Redactor

Freek Wallagh are cel mai tare job din lume - este Primar de Noapte în Amsterdam. Ce face primarul de noapte? Se asigură că viața nocturnă a orașului este diversă, sigură, experimentală, incluzivă, etică. Că oamenii își pot petrece timpul într-un mod interesant și că drepturile lor sunt respectate. Practic, mediază discuția între administrația orașului, locuitori și antreprenori, propune proiecte, sprijină micro-comunitățile, cultura alternativă, clubbing-ul și găsește soluții la problemele vieții de noapte în Amsterdam. 

Ideea a apărut încă din 2003, când trupa Die Nachtwacht, sau „Garda de Noapte", a fost desemnată de publicul din clubul istoric Paradiso din Amsterdam responsabilă de viața de noapte a orașului timp de trei ani. Lucrurile au devenit serioase, în 2012 s-au organizat primele alegeri, iar în 2014 s-a înființat ONG-ul N8BM A’DAM -  Fundația Primarul Nopții din Amsterdam. Tot în urma unor alegeri, Freek, poet, activist și cu background în științe politice, a preluat funcția în martie 2023. 

Conceptul e atât de cool și util, încât a fost preluat și de alte orașe, precum Londra, Washington, Praga, Manchester, Mannheim, ba chiar și în Cali, Columbia. Nu-i așa că vrem și noi? 

Freek Wallagh va vorbi despre ce înseamnă să fii primar de noapte, mai ales într-un oraș ca Amsterdamul, în cadrul Lights On, festivalul de lumini și activități nocturne, care are loc aceste zile  în Timișoara, în cadrul evenimentelor Timișoara Capitală Culturală. 

Rep.:Ce face și de ce avem nevoie de un primar de noapte în viața noastră? 

Freek Wallagh: Oamenii care trăiesc sau lucrează noaptea vorbesc adesea un limbaj diferit de al celor din politică și din administrația orașului. E necesar să fie cineva care să ne reprezinte interesele. Știi, e important ca viața de noapte a orașelor să fie mai sigură, mai incluzivă, mai experimentală. Este necesară reprezentarea celor cărora le place să trăiască noaptea și care simt adesea că politica nu îi ascultă. 

O parte din motivul pentru care facem ceea ce facem este că noi credem că noaptea serviciile care ne sunt oferite nu sunt la fel de bune ca cele din timpul zilei.

După cum știi, sunt din Amsterdam - un oraș căruia îi place viața de noapte. Este foarte important pentru noi să ne afirmăm identitatea de oraș liber, viu și cu viață de noapte. 

Freek Wallagh. Foto: Angelina Nikolayeva

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Ce înțelegi prin „oameni care trăiesc noaptea”? Oameni care, să zicem, se distrează mergând în cluburi sau oameni care lucrează noaptea sau ambele? 

Vorbim de artiști, de oameni care ies în cluburi sau în alte locuri, dar și de oameni care muncesc noaptea, cum sunt barmanii sau cei care lucrează în supermarketuri. Suntem o comunitate compusă din sub-comunități diferite care se confruntă cu propriile probleme. Vreau să creez un sentiment de solidaritate între aceste comunități.

Noaptea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare: cluburi, galerii, locuri de distracție, dar și locuri în care să experimentezi, să te regăsești. Dar înseamnă mult mai mult decât să te îmbeți. E vorba de a experimenta. E vorba de a realiza cine ești. E despre conectare.

Este foarte important să realizăm că se pot face atât de multe pentru a facilita acest lucru. 

Cel puțin în România, viața de noapte este percepută uneori ca fiind promiscuă, decadentă. Vorbim despre infracționalitate, vorbim despre frică, mai ales de la oameni care sunt mai obișnuiți cu activitățile din timpul zilei. Cum contracarezi această portretizare negativă a vieții de noapte?

Cred că sunt două lucruri pe care le putem face. Pe de o parte, oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg. O mare parte din cultura nocturnă este reprezentată de oamenii care creează aceste bule, care pentru cei din afară ar putea părea ciudate sau stranii sau, așa cum spui tu, decadente, dar care, în realitate, înseamnă mult mai mult. Este vorba despre găsirea unui sens în comunitate.

Pe de o parte, ar trebui să sărbătorim ceea ce facem noaptea și în timpul zilei. Sunt un mare fan al festivalurilor care angajează artiști de noapte. Îmi place când cluburile își deschid ușile către oamenii din cartierele lor în timpul zilei pentru a arăta că, la urma urmei, este doar o afacere care vrea să existe într-un mod care ajută comunitatea.

Este și un cerc vicios. Sunt oameni care cred că [viața de noapte, n.red] incită la un comportament negativ și, prin urmare, nu o consideră o prioritate. Dar, pentru că nu este o prioritate, circumstanțele nu se îmbunătățesc.

Și cred că, într-adevăr, că există ceva în timpul nopții pentru toată lumea. Poate că petrecerile până la patru dimineața nu sunt genul tău, dar tuturor le place să asculte muzică, să facă artă, să-și întâlnească prietenii.

Vorbind despre spații, nu pot să nu mă gândesc la gentrificare, mai ales a spațiilor despre care vorbești. Cum abordezi fenomenul în Amsterdam? 

Este interesant pentru că, pe de o parte, ne gândim la cartierele care devin mai frumoase, la barurile care apar acolo și la oamenii care se mută în zonă, la îmbogățire. Dar, de obicei, când un cartier se îmbogățește, primul lucru care dispare sunt formele de artă necomerciale, viața noastră de noapte. 

Amsterdam, de exemplu, e un oraș foarte scump când vine vorba de proprietăți imobiliare. Ne apropiem de un milion de locuitori, mai mult decât am avut vreodată. Imobiliarele au devenit foarte scumpe. Dacă nu gestionăm bine acest lucru, și viața de noapte devine doar o marfă, nu va exista decât o viață de noapte comercială, doar pentru profit, pentru că doar astfel își vor putea permite antreprenorii să plătească chiria. 

Cred că orașele sau guvernele ar trebui să încerce să investească și să susțină crearea de spații alternative. Am ajutat la deschiderea unui club aici, într-un cartier care are relativ puțină viață de noapte, nu are cluburi. Am ajutat la deschiderea unui nou club de noapte într-un tunel abandonat.

Deci cred că e o provocare pentru orașe să privească în mod creativ spațiul pe care îl au deja și apoi să încerce să găsească o abordare potrivită pentru a explora posibilitățile, un pic de încredere, dacă vrei. Spațiile underground sunt primele care dispar când orașul devine mai scump, așa că ar trebui prioritizată păstrarea lor. 

Cum convingi administrația să facă asta? 

Cred că ceea ce îmi ușurează munca este faptul că mulți politicieni din Amsterdam, cel puțin în formațiunea actuală, conștientizează importanța culturii nocturne. Cancelarul nostru pentru cultură, de exemplu, o consideră foarte importantă.

Însă am avut mult de lucru. Când faci ce facem noi, mereu vei fi un ghimpe în coasta unor persoane, fie că este vorba de primar, fie de oricine altcineva. Încercăm să lucrăm în mod constructiv.

Ce putem face este să le arătăm politicienilor ce înseamnă cu adevărat cultura nopții.

De exemplu, am făcut un turneu de noapte cu politicienii locali în tot felul de locuri. Toți acești oameni care iau decizii au devenit bursc energizați și entuziaști cu privire la ceea ce s-ar putea face în locurile respective.Dintr-o dată, nu mai este doar un subiect pe hârtie, când pot vedea valoarea și pot experimenta efectiv cum poate fi.

Trebuie să oferi soluții posibile, spunând că noi, ca industrie, cunoaștem problemele cu care ne confruntăm și avem și soluții pentru rezolvarea lor. 

De exemplu, în chestiunea Red Light District are loc acum o dezbatere imensă unde eu și primarul nu suntem întotdeauna de acord. Asta nu ne împiedică să lucrăm împreună. Este vorba de a găsi un echilibru între a fi critic și a fi constructiv.

Spune-mi despre discuția din Red Light District, mai ales că întrebarea vine dintr-o țară unde munca sexuală încă e incriminată și stigmatizată. 

Centrul Erotic, un proiect al administrației, propune mutarea lucrătorilor sexuali din Cartierul Roșu în Amsterdam-Zuid or -Noord. 

Proiectul are o mulțime de reclamații din partea comunității care lucrează în domeniul sexului comercial, pe de o parte, pentru că există o mulțime de probleme legate de siguranță și despre cât de profitabil ar fi pentru ei. Există multă rezistență și în cartierele în care se propune a fi construit. În plus, mulți oameni care locuiesc în Cartierul Roșu au venit acolo pentru spiritul cartierului, pentru că vor să fie într-o zonă care are acest tip de locuri de noapte.

Am sperat să contribuim pozitiv la dezbatere. Ne-am consultat cu localnicii, cu antreprenorii și cu organizațiile de lucrători sexuali. Propunerea noastră e ca primăria să se concentreze asupra creării mai multor spații de lucru cu licență la marginea actualului Cartier Roșu, să-l extindă și să regândească politicile privind siguranța. Astfel, sperăm, grupurile care vin aici se răspândesc pe o suprafață mai mare, evităm aglomerația actuală și mai puțini turiști vin în cartier. 

Practic, voi sunteți un ONG care lucrează cu administrația și cu alți stakeholderi importanți pentru viața de noapte a orașului. Crezi că e mai bine ca acest rol să rămână în afara politicii și a administrației sau ar putea exista o formă de implicare directă?

Până la urmă, totul depinde și de orașul în care te afli. Pentru noi, să fim ONG este mai bine pentru independență. Fiind separați de guvern, ne putem asuma un rol ca acesta. Nu vrei ca primarul tău de noapte să fie pur și simplu un alt politician. 

Ar trebui, însă, să existe și o stabilitate financiară. Astfel, fundația noastră va primi finanțare pentru prima dată, în mod structural, pentru următorii doi ani. Asta ne va permite să luăm bani atât de la guvern, cât și din surse private, ceea ce ne dă permite să fim deopotrivă independenți și să fim bine finanțați. 

Care sunt activitățile concrete care vă susțin viziunea, una care pune accent pe importanța culturii, a vieții sociale, a diversității, eticii și incluziunii? Avem mare nevoie de astfel de exemple în România. 

De când am fost ales, în martie (da, a existat un proces electoral laborios, întins pe două luni, un vot public online și un vot în persoană, plus un juriu), unul dintre lucrurile pe care le-am făcut a fost să găsim spații abandonate care ar putea fi transformate în cluburi de noapte. Așa că am ajutat la deschiderea Tunnel Club, Club Echo.

La fel, avem un plan pentru un potențial club într-o gară veche aici, în Amsterdam. Sunt proiecte limitate ca timp, temporare, pe trei ani. Mai mult, ne concentrăm și pe protejarea localurilor existente.

Am găzduit numeroase prezentări și am oferit o scenă plătită pentru talentele underground. Pentru că, de obicei, artiștii underground sau cei în devenire sunt nevoiți să aleagă între a fi pe o scenă și a fi plătiți. Iar noi credem că, indiferent de forma ta de artă, indiferent dacă este comercială sau nu, ar trebui să fii plătit pentru ceea ce faci. Încercăm să ajutăm în această privință și construim o mulțime de parteneriate cu organizații mai mici sau mai mari. Organizăm evenimente și înmânăm premii oamenilor care fac viața de noapte în anumite cartiere să fie mai experimentală, mai plină de viață, mai sigură, mai incluzivă.

Avem Programul de Etică a cluburilor, care instruiește cluburile să implementeze politici atunci când vine vorba de siguranța socială. Și suntem pe cale să extindem acest lucru nu doar pentru a acoperi cluburile, ci și pentru a lucra împreună cu autoritățile locale pentru a crea cartiere mai sigure. 

În acest sens, am deschis, de asemenea, un spațiu mai sigur în zona de petreceri pentru comunitatea LGBTQ din Amsterdam. Au existat acte de violență împotriva artiștilor travestiți, așa că am încercat să deschidem acest spațiu pentru ca oamenii să se îmbrace cum vor ei și să se bucure, sperăm, de un pic mai multă siguranță. 

Ești poet, ai experiență în zona de științe politice și de management al evenimentelor. Cum ți-au modelat aceste experiențe abordarea ca primar de noapte și, de fapt, care crezi că sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru acest rol?

Fiecare persoană care a ocupat această funcție în trecut are experiențe foarte diferite și a modelat rolul în mod diferit. Astfel, unul dintre predecesorii mei, de exemplu, a fost un ambasador al nopții, a mers la multe petreceri, a împărtășit bucuria și frumusețea vieții de noapte și a comunității. Un altul a fost foarte implicat în dezvoltarea economiei de noapte, tratând-o ca pe o afacere respectabilă și ajutând la dezvoltarea unei rețele internaționale de expertiză nocturnă. Așadar, în funcție de trecutul tău, poți vedea că rolul tău este diferit. 

Personal, am început să lucrez în viața de noapte când aveam 15 ani, intervievând oameni în Cartierul Roșu - barmani, lucrători sexuali, muzicieni, artiști, activiști, de toate. Așa am devenit activist și implicat în zona de politici publice. Am privit mereu viața de noapte prin prisma comunității. 

Cred cu adevărat că arta înseamnă sărbătoare. Poezia, în special, este aproape de istoria socială. În opinia mea, este vorba despre a scrie despre propria ta viziune asupra lumii, dar și despre ceea ce se întâmplă în  jurul tău. Așa că întotdeauna am încercat să găsesc un echilibru între organizarea comunitară și artă. 

E important să sărbătorim și să încercăm să întoarcem puțin lucrurile cu susul în jos, să vedem că politica sau viața nu trebuie să fie plictisitoare tot timpul, că ar trebui să ne permitem să ne distrăm puțin, dar asta ar trebui să se facă într-un mod care să fie benefic pentru orașul nostru și pentru noi ca oameni. E important ca oamenii să se bucure împreună.

Am și experiență de lucru în politică sau cu politica. Cred că acest mix al meu de artă, politică și comunitate m-a ajutat să construiesc rețele, să aduc oamenii împreună și să încerc să formulez diferite alternative la ceea ce ar putea fi făcut.

Cu ce gânduri vii în România? 

De fapt, numele meu de familie este românesc. Familia mea este originară din România, dar eu nu vorbesc o boabă de română. Familia mea a venit din ceea ce în Olanda numim Valahia. Au fost refugiați evrei și au fost nevoiți să fugă. Așa că sunt de fapt foarte încântat, să știți, să descopăr Timișoara.

De ce este importantă o viață de noapte vibrantă pentru un oraș? De ce ar trebui să ies în oraș, se întreabă mulți. Ziua muncesc, noaptea dorm. 

Cred că ceea ce este atât de grozav la nopți, la viața de noapte, este că ți se permite să arăți o altă parte a ta.

Știi, dacă vrei să dormi noaptea, e bine și așa. Dar cred că pentru oameni ar fi mai bine dacă ar ieși puțin în oraș cu prietenii, să bea ceva, să mănânce ceva, să se uite la artă, să asculte muzică. E șansa de a te relaxa și de a te conecta poate cu oameni pe care poate nu îi vezi în timpul zilei. Suntem mereu ocupați. Cu toții muncim. 

Lucrurile se cam pierd adesea în emoții. Și cred că noaptea suntem capabili să facem un pas înapoi pentru un moment, să ne bucurăm de noi înșine, să ne bucurăm de compania pe care o avem, de prietenii noștri, de familia noastră, să ne bucurăm de ceva nou. Și poate să luăm viața mai puțin în serios decât în timpul zilei. Unul dintre cele mai rele lucruri din viață este atunci când ne luăm cu toții prea în serios.

Dacă nu ne oprim pentru o clipă să ne bucurăm de toate lucrurile interesante și frumoase pe care viața ni le oferă, vom privi înapoi și vom simți că am pierdut. Sunt atât de mulți oameni care muncesc zi de zi sau, în acest caz, noapte de noapte, pentru a face orașele și locurile noastre mai frumoase și pentru a contribui la creșterea lor. Merită să îi sprijinim.

Crezi că oamenilor le este frică să facă asta? Să se bucure, să se simtă liberi, să vadă acea latură nocturnă a lor înșiși despre care vorbeai? 

Bineînțeles, este o confruntare. Oamenii sunt speriați de ceea ce nu știu. Sunt oameni confortabili cu cine sunt. Dar simt, de asemenea, că uneori oamenii se forțează să fie confortabili și poate că ar vrea să facă alte lucruri, de exemplu să petreacă mai mult timp cu prietenii. Poate că ar vrea să se exprime altfel, să experimenteze mai mult decât o fac în viața lor. Desigur, există o mulțime de stigmate și din cauza lor este nevoie de mult curaj uneori pentru a face lucrurile pe care vrei să le faci de fapt. 

Există întotdeauna această formă de control social, care încearcă să forțeze oamenii să nu fie cine vor să fie. Sunt norocos să trăiesc într-un oraș care este destul de liber, în multe sensuri. Chiar și aici, încă este nevoie de mult curaj. Dar întotdeauna merită.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€