Cristina Foarfă

Ce planuri de călătorie ne mai putem face în 2026, când ne confruntăm cu restricții de zbor, prețuri mari și o lume imprevizibilă? Sunt limite pe care le simți de când începi să faci rezervări pentru bilete de avion, până cazare. Nici cu drumurile cu mașina nu stăm mai bine, vedem asta la pompă. Și mai e ceva - o anxietate de fundal - oare chiar are sens să dau banii acum pe o călătorie în Africa când lumea se duce naibii? 

Am stat de vorbă cu psihologul Andrei Cris Mogoș, specializat pe lucrul cu copii și adulți neurodivergenți, dar mai ales pe evaluarea ADHD-ului și autismului, ca să înțelegem cât de mult ajută conținutul despre neurodivergență de pe rețelele de socializare - și cât de mult rău face. 

După 20 de ani și 18 ediții, ARTmania, festivalul care a pus Sibiul pe harta muzicală europeană, nu va mai avea loc în formatul cu care orașul s-a obișnuit. Nu din lipsă de voință, nu din lipsă de bani, ci din cauza unui normativ tehnic privind securitatea la incendiu, intrat în vigoare pe 1 mai 2025, în care s-au strecurat erori care nu au fost corectate la timp. 

Via Danubiana este un traseu eco-turistic de-a lungul Dunării, ce își propune să creeze o rețea sustenabilă prin care să stimuleze economia locală și să sprijine conservarea biodiversității și a patrimoniului cultural de pe malul Dunării. 

L-am întrebat despre sufletul AI-ului - și dacă există cu adevărat - pe Constantin Vică, omul pe care îl cauți când lumea digitală devine prea greu de explicat și când ai nevoie de o perspectivă în profunzime asupra lucrurilor. 

Indiferent de cât va evolua, un lucru rămâne valabil: ChatGPT nu e un medic prost. E ceva diferit: e un partener de conversație foarte convingător, care nu are nicio miză în a-ți spune adevărul și probabil că nici nu-l știe mai mult decât statistica în baza căreia funcționează.

Spre deosebire de negare sau reprimare, umorul nu ascunde realitatea. O ia, o răsucește și o redă într-o formă pe care o putem tolera.

O companie americană de inteligență artificială a refuzat să lase armata să-i folosească tehnologia fără restricții. Nu s-au înțeles asupra a două chestiuni: arme autonome și supraveghere în masă. Răspunsul Washingtonului? Etichetarea companiei ca „risc de securitate națională", o clasificare folosită până acum doar împotriva companiilor străine, de obicei chineze sau rusești. 

Fraudele telefonice de tipul „fiul tău a avut un accident, trimite bani repede" au evoluat. Acum pot veni cu vocea fiului tău.

Primii care simt pe pielea lor că e cod galben, portocaliu sau roșu de ninsoare și viscol sunt oamenii fără adăpost. Astfel, cum pot fi ei ajutați, atât de societatea civilă, cât și de autorități, dar și de fiecare om în parte?

Toate demersurile legate de modul în care vor fi trimise facturile celor care încasează venituri din drepturi de autor ar trebui făcute până la 1 iunie, iar consultanții recomandă ca pregătirile să înceapă cât mai curând, pentru a evita blocajele administrative.

În nici trei zile, pe Moltbook s-au adunat aproape 40.000 agenți AI și au avut treabă. Și-au făcut sindicat, religie (Crustafarianism), monedă crypto, dating, ba chiar și niște comunități pentru fanii, AI agents desigur, ai unor echipe de fotbal (Arsenal pare popular printre agenți).

Între promisiunea tehnologiei și realitatea de zi cu zi apare mereu o figură intermediară. Într-o țară care nu excelează la ce știe să facă pe calculator sau telefon și nici la cât de bine sunt făcute platformele oficiale, soluția e de multe ori aceeași pe care o știm dintotdeauna. „Știu pe cineva care se pricepe” a devenit una dintre cele mai stabile forme de infrastructură digitală din România.

Într-un experiment realizat de PressOne și Tech and Tonic, șase persoane, selectate dintre mai mulți voluntari care s-au înscris într-un apel public, au acceptat să afle ce se poate descoperi despre ele folosind exclusiv informații publice. Punctul de pornire a fost minim: un nume, o adresă de e-mail și un cont de social media. Fără parole, fără acces la conturi private, fără tehnici ilegale, doar o verificare a amprentei digitale. 

România are cele mai scăzute competențe digitale din UE, ceea ce adâncește vulnerabilitatea socială și inegalitățile. Problema reală este lipsa alfabetizării digitale autentice, nu infrastructura.