Mihnea Măruță
Redactor
... a început să facă presă la revista "NU", ca "aspirant la titlul de reporter neplătit" - cum li se spunea tinerilor din redacţie care visau să-şi vadă numele tipărit la finalul unui articol. Au trecut 25 de ani de atunci, a lucrat în redacţii din Cluj şi Bucureşti, pe unele le-a şi condus, dar tot are emoţii de fiecare dată când publică un text. A absolvit Filosofie şi e pasionat de idei noi, pe care le caută în cărţi, în filme şi în sport. Are trei fete şi îi vine greu să creadă că sunt deja adolescente. Aşa că învaţă zi de zi, sau măcar încearcă, să rămână cu mintea în prezent.
Jurnal de mondial (23): ce-mi voi aminti
O retrospectivă a emoţiilor de la acest Mondial.
Jurnal de mondial (20): cel mai enervant Mondial
Pragmatism versus disperare, baricade versus impotenţă. Aşa s-a desfăşurat acest turneu.
Jurnal de mondial (15): Messi beaucoup!
Dintr-un pitic condamnat, Messi a ajuns un uriaş generos.
Jurnal de mondial (11): Toni Kroos
A fost acolo, într-un mod nemaivăzut, la fiecare atac, la fiecare recuperare.
Jurnal de mondial (6): băiatul din faţa blocului
Lipsa personalităţilor nu este compensată, cum ne-am aştepta, de omogenitatea grupului sau de vreo coerenţă colectivă.
Jurnal de mondial (3): punctul cu VAR
Apelul la tehnologie întrerupe fluxul firesc al timpului.
Jurnal de mondial (2): echipă versus lider
Ne place Ronaldo sau nu, trebuie să-i recunoaştem acea vibraţie rară care amplifică aproape fiecare fază în care se implică.
Jurnal de mondial (1): Infantino translator
Întrebarea dacă Rusia a mituit oficiali ai FIFA pentru a găzdui Mondialul a rămas în suspensie până azi.
Tristețea mea
"Pentru pensiile lor am renunţa acum la pensiile noastre, aşa suntem noi, decreţeii, mai puţin funny..."
"Relaţia cu Julieta Constantinescu reprezintă adevărata sfinţenie a lui Arsenie Boca"
Arsenie Boca e una dintre personalitățile cele mai interesante ale României din secolul XX, spune Tatiana Niculescu.
Cele 11 dimensiuni ale prezentului
Consecinţele faptului că premierul este nu doar obedient, ci şi incompetent se văd cel mai bine după vizita oficială din Israel.
Scrisoarea unui adolescent din România către părinţii lui
"Acum avem şi mâncare, şi căldură, chiar puteţi să mă trimiteţi la facultate în altă ţară. Şi, cu toate astea, eu nu prea ştiu nici un adult care să fie mulţumit".
#maiviiacasă
"Ne-am dat seama că ne lipsește jumătate de diagnostic, și chiar jumătatea cu șanse mai mari de obiectivitate, pentru că e formulată din afară".