Jurnal de mondial (6): băiatul din faţa blocului

Mihnea Măruță

Redactor

Am uitat un lucru: băieţii se uită la fotbal, aşa, de pe la 7-8-10 ani. Se uită cu taţii, cu fraţii, cu unchii sau împreună, în gaşcă, povestesc şi comentează şi apoi ţin minte o viaţă întreagă câteva nume, câteva goluri şi sentimentul ăla că au participat, fie şi din faţa televizorului, la istoria bărbaţilor şi la războaiele acestei lumi răsfăţate.

Dacă ai fi astăzi copil şi ai juca fotbal în faţa blocului, tu cine-ai vrea să fii? Pe cine ai alege atunci, la început, când se împart echipele şi fiecare zice − eu sunt Hagi, eu sunt Chivu, eu sunt Buffon?

Asta-i problema: nu prea ai pe cine să alegi. Jucătorii care sunt personalităţi pe teren se împuţinează, parcă, de la Mondial la Mondial.

Putem spune, fără să căutăm pe Google, portari şi fundaşi remarcabili de la ediţii de acum 10-20 sau chiar 30 de ani, ca să nu mai vorbim de autorii unor goluri istorice, dar ne-am bloca uşor dac-ar fi să formăm o echipă de personalităţi de la acest turneu.

Ce înseamnă personalitate când te uiţi la fotbal? Acel jucător pe care îl cauţi cu privirea şi care, când primeşte mingea, dă un sens fazei: nu e tern, nu e previzibil, nu e anonim.

Un jucător care naşte amintiri e mai mult decât o piesă în mecanismul de pase. E un tip curajos şi care, de obicei, vede în joc mai mult decât majoritatea.

Ei bine, după această primă tură de meciuri din grupele Mondialului, putem înţelege de ce doar doi oameni câştigă Balonul de Aur de 10 ani încoace. Situaţia arată de parcă Messi şi Ronaldo ar fi căzut din spaţiu precum ciocanul lui Thor, iar întrecerea dintre ei ar fi pustiit concurenţa ca o undă de şoc nucleară.

Şi lipsa personalităţilor nu e compensată, cum ne-am aştepta, de vreo coerenţă colectivă.

Am văzut până acum o singură echipă care are identitate bine definită: Spania. Am şi o explicaţie: nici o altă naţională nu are mijloc dominator. Nici măcar Argentina şi Germania, care şi-au sufocat adversarele în disperarea de a înscrie un gol, nu au mijloc. De-aia nici n-au găsit soluţii.

Şi ştiţi de ce au dispărut mijlocaşii aceia de tip Maradona, Hagi sau Zidane? Pentru că liderii s-au mutat pe bancă.

Antrenorii sunt noii conducători de joc. Tacticizarea a ucis creativitatea, astfel că mai toate echipele construiesc pe aceleaşi scheme şi se apără câineşte.

Rezultate alegeri: Elena Lasconi, cu 2178 de voturi înaintea lui Ciolacu. Călin Georgescu vine de nicăieri și cucerește țara și Diaspora.

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Călin Georgescu hipnotizează România. Scârbiți de oferta democratică a partidelor, românii au votat direct cu Rusia

Călin Georgescu reușește, în 2024, un scor apropiat de cel al lui Vadim Tudor în 2000: aproape 23% dintre românii care s-au dus la vot au votat cu el, un outsider al politicii românești care promite o Românie suverană, nealiniată, întoarsă către sufletul românesc și inima aia care cântă doine pe un picior de rai, pe care el însuși vine călare pe un cal alb. Nu glumesc, fix așa arată un clip de promovare al acestui candidat.

Şi mai e un motiv. Pentru că banii cei mulţi sunt la echipele de club, naţionalele devin ultimele popasuri ale unor tehnicieni care nu mai au oferte: 12 dintre selecţionerii de la acest Mondial au cel puţin 60 de ani.

Oricâtă experienţă ar avea, ei nu mai pot fi mentori. Nu mai au când să adauge personalitate unor jucători care câştigă pe lună cât tot arborele lor genealogic la un loc.

Şi-atunci, ce-i rămâne de făcut băiatului din faţa blocului? Pe cine să-şi aleagă drept model când îi vine rândul să intre în echipa de mâine: pe Neymar sau freza lui?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€