Jurnal de mondial (15): Messi beaucoup!

Mihnea Măruță

Redactor

Nu va apărea niciodată o Biserică Messiană, aşa cum există Iglesia Maradoniana. Unele comparaţii e mai bine să nu fie puse pe hârtie, la fel cum unele ierarhii dăunează chiar şi locului 1.

De-acum ştim sigur: Messi nu va duce Cupa Mondială în Argentina. Chiar dacă, să presupunem, selecţionata Albiceleste va câştiga în 2022, iar el va mai fi acolo, o rezervă de lux (pentru că oboseala e vizibilă, iar vârsta se aşterne), se va spune mereu că n-a reuşit ce reuşise Maradona în 1986.

Pentru că în ţările astea îndurerate, frumoase şi triste, cum e şi a noastră, domină o nevoie de a fi salvate, mai ales după o mare încercare.

În 1986, Argentina ieşise de trei ani dintr-o dictatură militară, iar trofeul cucerit în Mexic a însemnat mult mai mult decât o victorie sportivă: a fost un pansament naţional.

Poate de aceea Maradona n-are cum să fie egalat în sufletele alor lui: ce-ul e definitoriu, dar contează şi când-ul.

Dar Messi, cu toată eliminarea asta meritată din Rusia, cu toate că nu va mai ridica niciodată, el însuşi, Cupa la Buenos Aires, le-a dăruit argentinienilor mai multă bucurie decât ar fi Maradona în stare.

Doar că ei vor descoperi asta abia peste câţiva ani, când el se va fi retras atât de la Barcelona, cât şi de la naţională, şi când, uşor-uşor, nimeni nu va mai fi vorbind despre acel băiat genial din Rosario care, în ciuda problemelor sale de creştere, minunase o planetă întreagă.

Fiindcă, dintr-un pitic condamnat, Messi a ajuns un uriaş generos.

N-a fost şi n-avea cum să fie ca Maradona, din simplul fapt că unul e un egomaniac histrionic, care minte şi înşală convins că i se cuvine, iar altul e un băiat timid, care şi-a depăşit condiţia fizică şi mentală ca o lecţie pentru toţi înfrânţii înainte de bătălie.

Unul aşteaptă recunoştinţă şi trăieşte din adulaţie, celălalt nu-şi ascunde tristeţile şi răul.

Unul a făcut mai toate alegerile proaste şi încă are pretenţii, celălalt absoarbe, în tăcere, toată isteria unei ţări care nu mai vrea decât papelitos revărsându-se din tribunele extaziate.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Care dintre ei e fotbalistul mai mare?

Răspunsul nu are rost. Dacă în 1986 ar fi existat tehnologia VAR, de pildă, Maradona n-ar mai avea propria Iglesia. Ar fi rămas cu un banal henţ în sferturi de finală şi, poate, cu un cartonaş roşu.

Sau dacă Messi ar fi lucrat cu un selecţionar care gândeşte fotbalul, cum a fost Carlos Bilardo, şi nu cu un băiat de cartier ca Sampaoli, poate că ar fi cucerit şi singurul trofeu care-i lipseşte.

Am învăţat, uitându-mă la Mondiale, că o campioană se naşte când într-o ţară se formează o generaţie întreagă, cu personalităţi în toate compartimentele, niciodată datorită unui singur excepţional. Luaţi-le la rând, din 1954 încoace, şi veţi avea confirmarea.

Argentina lui 2018 are maximum trei jucători de care ne vom mai aminti. Eliminarea nu e vina lui Messi.

Pentru ceea ce i-a dăruit în ultimii 15 ani, patria sa, vorba ‘ceea, trebuie să-i fie etern recunoscătoare. Iar pentru ceea ce a dăruit lumii, Cupa Mondială devine, să-mi fie iertat, o conservă.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€