Jurnal de mondial (3): punctul cu VAR

Mihnea Măruță

Redactor

VAR este acronimul de la Video Assistant Referee − cea mai importantă modificare adusă regulilor fotbalului la acest turneu final.

În meciul Franţa – Australia (2-1) am văzut pentru prima dată cum se aplică noul sistem, menit să contribuie la justeţea rezultatului.

Să consemnăm premiera: în minutul 56, fundaşul Risdon pocneşte călcâiul lui Griezmann, care cade în careul Australiei.

Arbitrul uruguaian Andrés Cunha consideră că n-a fost fault, dar este chemat la marginea terenului, priveşte pe un monitor reluările din mai multe unghiuri şi apoi indică, totuşi, punctul cu var.

Moment în care am simţit o strângere de inimă.

Am simţit ca şi cum s-ar fi comis o nedreptate, deşi ceea ce se petrecea era, vorba copiilor din faţa blocului, tocmai să se arate dreptatea.

Şi m-am tot întrebat ulterior, pe măsurile ce minutele treceau, de unde venea acel sentiment de deranj şi de nefiresc.

Răspunsul pe care mi-l dau acum, încă la cald, este că apelul la tehnologie supără inconştient fiindcă întrerupe fluxul temporal.

Asta ar fi prima fază. A doua fază, şi mai stranie, este că se produce o întoarcere în trecut, şi nu ca amintire, ci ca un soi de rewind fizic: dai timpul înapoi, retrăieşti şi apoi modifici alegerea.

Ca şi cum s-ar fi renunţat la evoluţia evenimentelor din acel prim univers, decis de acea decizie iniţială, pentru un alt univers, creat instantaneu prin revenirea la acea răspântie de opţiuni.

E o grozăvie.

De fapt, ceea ce ne dezvăluie sistemul VAR este nu doar că tehnologia deviază realitatea, ci şi că lumea noastră tinde spre o preţiozitate aseptică, în care omenescul, adică greşeala nedorită, este înlocuit cu mecanicul şi cu neviul.

Ucidem jocul de dragul clasamentului şi eliminăm excepţia în favoarea unanimităţii regulii.

Dar misterul care ne face fericiţi nu poate exista decât într-un univers continuu.