MERIT UN VIITOR. Cum să schimbi o sută de vieți

Codruţa Simina

Redactor

Cerasela Vîrlan-Blaj duce pe băncile unuia din cele mai bune licee din Cluj, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, o clasă formată integral din elevi merituoși, dar lipsiți de posibilități, din mediul rural. Copiii sunt preluați imediat după clasa a patra și sunt susținuți cu burse până la finalul gimnaziului.

Anul acesta, de programul iniţiat în 2003 beneficiază o a patra promoție. Din primele trei promoții, majoritatea copiilor au urmat, mai departe, licee bune și apoi au ajuns la facultate și la masterat. O perspectivă la care nici nu visau.

La începutul carierei sale, Cerasela Vîrlan-Blaj, absolventă de Istorie, a fost repartizată într-o comună de lângă Cluj: Săvădisla. Consideră că acea experiență a fost pentru ea un șoc cultural.

I-au fost alături mama sa, fostă profesoară și ea, precum și directorul școlii. În plus, acolo a întâlnit acel elev, minunatul, care a determinat-o să se încăpățâneze. Să lupte pentru viitorul unor copii cărora statisticile oficiale nu le oferă nicio șansă.

*

„Mama se uita la televizor, iar eu călcam, era 11 dimineața și era nefiresc să meargă televizorul. Dar așa am aflat de domnul acesta de la Iași – Victor Geangalău – care ajuta copiii din mediul rural să meargă mai departe la școală. L-am căutat, el m-a învățat tot ce am de făcut. În luna mai deja eram prin sate, căutam copii.”

Cerasela Vîrlan-Blaj e o femeie cu voce subțirică și zâmbet senin. Când vorbește despre copiii cu care a lucrat, se emoționează repede. La fel de repede îi și dau lacrimile.

„Prima generație a fost în 2003, a terminat în 2007. Am început cu 22 de copii. Pe parcurs unii au plecat – atunci se pleca mult în străinătate –, și unii au plecat cu familiile. Alții nu s-au adaptat – sunt și cazurile acestea, cu toate schimbările… Și am terminat cu 17.

Toți s-au înscris la facultate. Cei din prima generație fie lucrează, fie sunt masteranzi… Avem și o doctorandă, cred, știu că în mai se gândea foarte intens la posibilitatea aceasta și fusese invitată de profesor să se înscrie la doctorat, la Facultatea de Științe Economice”, povestește Cerasela.

Copiii din prima promoție – creată în 2003 – la finalul clasei a opta. În mijloc, cu părul lung, e Cerasela Vîrlan-Blaj

Ea a fondat un ONG – Gaudeamus, după ce a părăsit sistemul de învățământ. Scopul principal al organizaţiei este să susțină copiii din mediul rural să facă școală, să facă performanță.

Ce dezastru (mai) alegem la președinția României?

Unul dintre planurile principale ale oricărui partid care vrea să reformeze cu adevărat România e să pornească de la reformarea propriilor structuri, astfel încât să atragă exact acești tineri, dar și să-i ajute să fie cu adevărat pregătiți pentru guvernare. Este vital, de altfel.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

Pentru că, la firul ierbii, școala din mediul rural este cu totul altceva decât îți poți imagina.

„Performanța, dacă o privim din perspectiva Ministerului Educației, înseamnă olimpicul. Pentru mine, performanța mea ca profesor a fost că în clasa a opta am învățat un copil să scrie, să citească și să înțeleagă un text. Ăsta este singurul lucru cu care mă pot eu lăuda ca profesor în mediul rural.” (Cerasela Vîrlan-Blaj)

Ceea ce povestește fondatoarea organizaţiei Gaudeamus arată în termeni cât se poate de limpezi clivajul creat între școala din mediul urban și cea din mediul rural.

„Eu am avut norocul că, atunci când am terminat facultatea, directorul școlii la care m-au trimis de la Inspectorat a știut să mă ajute.

Pentru că greșești foarte mult în primii ani. Nici nu visasem să fiu profesoară, dar mama mea fusese profesoară. Și mă tot plângeam: «Ce greu e! Nu mă mai duc!»

Și mama mi-a spus: «Dacă ai un copil pentru care merită să te duci, du-te pentru el! Dacă nu vin la școală, au treabă. Nu te gândi că n-au venit, nu îi certa. Stai acolo, fii pentru copii!»

Și așa s-a întâmplat că eram dirigintă la o clasă unde era copilul ăla: minunatul! Și el a fost motivația. Și apoi în fiecare clasă am găsit o motivație să continuu. Dar am avut noroc că nu mi s-a dat peste degete când am greșit. M-au încurajat„, rememorează ea.

Ceea ce tindem să uităm noi, cei care trăim în oraşe, este că, pentru a ajunge la 8 la școală, unii elevi de la țară trebuie să se trezească la 6. Și cei mai mulți muncesc în gospodărie, cot la cot cu părinții.

Acesta este unul dintre motivele pentru care, de multe ori, familia se opune plecării copilului la o școală de la oraș, chiar dacă e vorba despre una performantă.

Primele generații de elevi, sărbătorite de 1 iunie, la invitația Clubului Rotary Parc.

La toate acestea se adaugă, în multe cazuri, lipsa unui venit constant al părinților, dar și dezinteresul crescând al profesorului.

„Acum mi se pare foarte greu, pentru că suntem atenți numai la greșeli. Și definim performanța în niște termeni absolut ciudați. Pentru profesorul din mediul rural, performanță este că elevul se mai duce la școală și anul viitor. 

Pentru mine a fost un șoc cultural. Nu există niciun fel de comparație, din multe puncte de vedere, între o școală din mediul rural și una din mediul urban.

Pentru că, de exemplu, când te duci în mediul rural e mai relaxant. Copiii văd altfel profesorul, cei mai mulți nu sunt recalcitranți – acum încep și acolo –, dar cu cei mai mulți poți lucra în dialog dacă ești interesat de asta. Ăsta este un aspect. Dar sunt și celelalte, care te mănâncă”, spune Cerasela Vîrlan-Blaj.

„De multe ori, copiii buni rămân lipiți de casă pentru că părinții se ajută cu ei. Noi, aici, în oraş, ne îmbuibăm cumva, dar nu vă imaginați cum e la țară. Oamenii sunt săraci, majoritatea trăiesc din slujbe sezoniere – nu au venituri pe care să spună că se pot baza. Și copiii îi ajută în gospodărie, cu animalele, la agricultură.” (Cerasela Vîrlan-Blaj)

A înțeles foarte repede că singura șansă pe care o pot primi acești copii pentru a-și schimba viața este accesul la educația de calitate. Și asta trebuie să vină destul de repede, înainte să apară decalaje care nu mai pot fi recuperate.

„Imediat după generația din 2003, am mai luat o generație. Deci în 2004. Şi aceia sunt masteranzi acum. Toți au făcut facultate – dacă nu chiar când au terminat, s-au înscris mai târziu.

Dar au înțeles valoarea asta a educației, că asta e strădania noastră. Generația pe care am luat-o în 2011, deci a treia, acum sunt studenți în anul doi. Trec în anul doi și 70% dintre ei sunt studenți. Restul sunt la școală postliceală. Avem și copii care fac și facultate, și postliceală.

Dintre cei din ultima generație, mulți au rămas la informatică. Unul dintre ei, în vară, a participat la un concurs internaţional de tehnologia informației și a luat locul al doilea. E foarte bun și foarte ambițios.

Mai avem la liceul «Victor Babeș» un elev foarte bun, el colaborează cu o firmă de IT încă din clasa a opta. Copiii mai merg la Economic sau la Pedagogic. Unul dintre ei a participat la patru olimpiade, iar la două, engleză și fizică, a ajuns la faza națională.”

Cerasela Vîrlan-Blaj le spune „copii”, chiar dacă unii dintre ei, cei din prima generație, sunt deja oameni mari care s-au întors în comunitățile lor și încep să schimbe câte ceva.

*

Succesul proiectului derulat de Cerasela Vîrlan-Blaj de 13 ani încoace vine din implicarea comunității. Banii care asigură masa și cazarea elevilor, precum și transportul lor acasă, la sfârşit de săptămână, sunt donați de oamenii de afaceri care fac parte din clubul Rotary Parc din Cluj-Napoca.

De asemenea, proiectul este susţinut de Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională din Cluj, Inspectoratul Școlar Județean, Universitatea „Babeș-Bolyai” și Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”. Fiecare dintre aceste instituții are un rol esențial în reușita elevilor aduşi de la ţară.

Așa se face că, în fiecare an, de la jumătatea lunii mai, Cerasela Vîrlan-Blaj pornește din școală în școală, pentru a găsi copii buni la învățătură cărora să le ofere șansa de-a-și schimba viața.

Anul acesta au fost testați 410 copii. Pentru cei mai buni, Cerasela s-a străduit să le convingă familiile să-i lase la Cluj.

„Proiectul acesta este o șansă pentru copiii cu capacități deosebite. Eu cred foarte mult în acest proiect și am fost susținătorul lui încă din 2003, atât din postura de șef al IȘJ, cât și ca prefect. A fost un parteneriat între aceste instituții și clubul Rotary Parc, și funcționează bine. Eu cred că acest model poate fi translatat la nivel național.” (Valentin Cuibus, șeful Inspectoratului Școlar Județean Cluj)

Un alt motiv pentru care copiii incluși în program reușesc este că sunt mutaţi la oraş încă din clasa a cincea.

„Dacă am un elev care a terminat școala și știu că părintele e în situația că nu-l poate susține mai departe, caut sponsorizare și pentru el. Și urmăresc copiii care vin din mediul rural cu medii de admitere foarte bune.

Din păcate, mulți dintre ei se pierd, pierd startul, asta e problema. Se duc la licee bune, dar unde concurența este acerbă, și se demotivează. Am urmărit cazuri de genul acesta.

De asta vreau să-i luăm mai repede. Și de asta m-am simțit în tot acest timp foarte încărcată de responsabilitate – pentru că un copil pe care îl iei în clasa a cincea trebuie să-l iei cu totul”, mai spune Cerasela Vîrlan-Blaj.

După-amiaza, în ajutorul copiilor înscrişi în program vin psihopedagogi și psihologi. Asociația Gaudeamus are contract cu psihologi, unul e doctorand, iar celălalt a terminat masterul în psihologie.

Ambii organizează activități care îi ajută pe copii să se adapteze, să se dezvolte personal, să le transmită valori după care să se ghideze în viață.

„Un mulțumesc mare cât un zâmbet de copil tuturor celor care au fost alături de acest proiect, sponsorii fără de care visele rămân în batiste – Clubul Rotary Parc Cluj-Napoca, voluntarilor de la CJRAE (Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională din Cluj – n. r.), consilierilor școlari Delia Fodor, Amfiana Gherman, Silvia Spătar, Ioana Matea și Mădălina Radu, domnului profesor Valentin Cuibus”, îi numără Cerasela pe toți cei care își oferă elevilor părticele din timpul și din experienţa lor.

În total, peste 100 de copii au beneficiat până acum de proiectul coordonat de Cerasela Vârlan-Blaj. În majoritatea cazurilor, și-au continuat studiile – au ajuns la licee bune și apoi la facultate.

„Îi încurajăm foarte mult pe copii să vorbească despre sentimente, despre emoții, despre ceea ce cunosc. Pe de altă parte, i-am și încurajat să greșească – adică să înțeleagă că greșeala este permisă. Atâta timp cât este greșeală și învățăm din ea. Dacă e rea-voință, atunci asta e altceva. Le spunem: «Învățați din asta! Nu vă fie frică să greșiți! Toată lumea greșește! Și eu greșesc».” (Cerasela Vîrlan-Blaj)

Celelalte articole din această campanie:

MERIT UN VIITOR. Nicoleta din Pechea

MERIT UN VIITOR. Alexandru din Chiajna

MERIT UN VIITOR. Miriam din Dobrin

MERIT UN VIITOR. Elena din Mihai Viteazu

MERIT UN VIITOR. Alina din Poroschia

MERIT UN VIITOR. Surse pentru burse

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€