MERIT UN VIITOR. Alina din Poroschia

Campania "Merit un viitor" este dedicată acelor copii promițători care, pentru că s-au născut în familii sărace din mediul rural, riscă să nu-și poată continua studiile.

Singura soluție, în opinia noastră, o reprezintă bursele care să le asigure casă și masă, astfel ca ei să poată rezista într-un oraș și să facă trecerea de la gimnaziu la liceu ori, după caz, de la liceu la facultate.

Să nu se piardă.

După cazurile Nicoletei Fotache, din județul Galați, al lui Alexandru Bamboi, din Ilfov, al lui Miriam Dora Modi, din Sălaj, și al Elenei Drăgan, din Cluj, vă prezentăm povestea Alinei Fita, din comuna Poroschia, județul Teleorman.

*

Alina Fita are 14 ani și e în clasa a VIII-a la școala din comuna Poroschia, județul Teleorman.

În primăvara acestui an a luat locul 2 la faza județeană a olimpiadei școlare de educație tehnologică și locul 3, tot pe județ, la olimpiada de franceză. Mai apoi, în vară, s-a bucurat că, în dreptul numelui ei din catalog, la toate materiile era trecută aceeași medie: 10.

Deși e genul de copil care ar putea alege aproape orice drum, marea ei pasiune este pictura. Însă tot ce știe a învățat acasă, pe cont propriu. Părinții nu-și permit să o ducă la cursuri în Alexandria, chiar dacă până în oraș nu sunt decât 4 kilometri.

alina-fita-lm_7569

Alina și tatăl ei, în fața școlii din Poroschia.

Ne întâlnim cu Alina, delicată ca un ghiocel, în curtea școlii unde învață. E o zi ploioasă de luni. Fata tremură de emoție și își ascunde privirea după tatăl ei, Mirel Fita (40 de ani) – un bărbat solid și blând.

Nici ea nu știe de ce îi vine să plângă când i se acordă atenție. Ba chiar se jenează pentru asta: "Nu sunt supărată… emoțiile".

E ghemul acela care lovește în pereții inimii și te sufocă. Ar vrea să fie o dură, dar lacrimile apar fără voie. Și atunci, Alina se rușinează și se închide mai mult.

"Să nu-ți ascunzi emoțiile. E frumos să fii sensibilă". Ridică privirea și îmi zâmbește. Tocmai a primit un compliment care se luptă cu armate de reproșuri.

"Măi, mamă, fii și tu mai îndrăzneață!", obișnuiește să o dojenească Eleonora Fita (42 de ani), o femeie iute, care are ambiții mari pentru copiii ei.

"Nici când merge la mă-sa mare nu vorbește. Zice – «Păi ce să vorbesc, mamaie, dacă nu mă întrebi nimic?!»", povestește mama fetei. 

Tatăl zâmbește: "Așa e ea, mai sensibilă. Mai relaxează-te și tu, măi, Alina!"

Plânge când ia un 9

"Alina este o fire emotivă. Se pierde câteodată și începe să plângă. E vârsta", spune diriginta ei, Cristina Mihai, care e profesoară de engleză.

"La matematică îi e teamă cel mai mult să nu ia notă mică, să nu-și dezamăgească profesorii și părinții. Este un copil de 10, dar câteodată mai ia câte un 9. Ea plânge, am încercat să-i spun că și 9 este notă foarte bună."

Diriginta a vorbit cu Alina despre programul ei de acasă, pentru că era curioasă să afle cum reușește să învețe atât de bine la toate materiile.

"Mi-a zis că-și face temele în două ore. Memorează și procesează repede informația, învață logic, ca să poată face conexiuni la lecție. Este un elev inteligent, nu doar muncitor."

Cel mai mult Alinei îi place să picteze animale

Alinei îi place cel mai mult să picteze animale.

După ce își termină temele, Alina nu fuge afară cu prietenii. Nici măcar în grădină nu iese. Schimbă doar biroul și se apucă să picteze. De când se știe, pensulele și culorile au fost bunii ei confidenți.

"Nu s-a jucat niciodată cu păpușile, a fost mereu cu creioanele. Când are puțin timp liber, face o grămadă de chestii, a făcut și niște abțibilduri cu magnet pentru frigider", povestește tatăl ei.

A învățat să picteze de pe YouTube

Alina urmărește diverse filmulețe de pe YouTube și încearcă apoi să aplice tehnicile.

"Am zis că, atunci când o să am bani, o să-i cumpăr un set de pânze pentru pictură, ca să rămână cu ceva din desenele ăstea, că sunt frumoase", spune Mirel Fita.

pictura-alina-fita-lm_7650

Lucrare în tempera a Alinei.

Singura tristețe a fetei este că părinții nu-și permit să o ducă la cursuri de pictură în oraș. Prietena ei Valentina, de pildă, merge la Palatul Copiilor din Alexandria încă din clasa a IV-a.

"Când iese de la teme, își întinde masa și desenează, asta este o relaxare pentru ea. Pictează două-trei ore, cam de două-trei ori pe săptămână. De la cămin s-a văzut talentul", spune Eleonora Fita.

Ea ar vedea-o pe Alina studiind Artele la București, dar tatăl nici să n-audă:

"Soția și niște prieteni zic să o ducem la un liceu de artă, dar lucrurile astea poate să le facă de plăcere. Nu cred că se poate trăi în România cu așa ceva."

Soții Fita au pornit de jos și se zbat să le ofere o șansă celor doi copii ai lor. Și-au întemeiat familia la 20 de ani, când aveau o cameră într-un cămin de nefamiliști. Până acum 5 ani, au stat numai în locuințe sociale.

De atunci stau în propria casă, ridicată cu un credit care le absoarbe o mare parte din venituri.

Alina mai are un frate, Sorin, student în anul II la Facultatea de Mecanică din Craiova. Își imaginează orașul din poveștile lui, pentru că n-a fost niciodată să-l viziteze.

Așa cum n-a fost niciodată la o expoziție de pictură. I-ar plăcea să vadă una chiar la Craiova. Pentru că îi e dor de Sorin.

*

Literatura este un alt univers în care Alina se simte în largul ei. Preferă literatura străină celei autohtone și zice că i-ar plăcea să urmeze o facultate umanistă, la București. Cartea ei preferată este "Black Beauty", de Anna Sewell.

"Aș vrea la Litere, la București", ne șoptește ea, conspirativ. Când o întreabă tatăl ce meserie își dorește, e poznașă: "Vânător de pinguini!"

"Eu îi tot spun că e în clasa a VIII-a, trebuie să se gândească deja la o direcție", explică Mirel Fita, neimpresionat.

Pe lista de căutări a fetei se află și călătoriile. Poate pentru că ei nu prea și-au permis concedii, se gândește tatăl.

"Intră pe Google Maps și se «plimbă» peste tot. Îmi zice: «Uite, am fost și am vizitat și Franța!» Dar ea nu vede decât imagini", spune el, emoționat.

Întreb care este animalul ei preferat. "Aegean cat. Sunt în general albe, cu pete maro. Sunt frumoase, au o față rotundă".

Așa arăta și Catie, pisicuța care i-a ținut de urât în clasa a III-a, când s-a mutat la Poroschia și nu avea niciun prieten. A dispărut din curte acum vreo doi ani, dar a rămas pentru totdeauna în sufletul Alinei.

pictura-alina-fita-lm_7641

Acum iubește toate animalele.

"– Care e pictura ta preferată?

– Asta.

– De ce-ți place bufnița?

– Mi-a ieșit cum voiam."

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează