Pavel Lucescu

Când Dragnea a preluat PSD, partidul moșit de Iliescu pe scheletul fostului regim comunist atinsese deja de mult punctul de maturitate. Nu mai putea crește. Golit deja de orice ideologie, secătut biologic, supraviețuirea PSD mai depindea doar de incapacitatea societății de a formula o alternativă reală și coerentă.

Barna e un politician tot mai eficient în politica românească de azi și tot mai irelevant în cea pe care și-o doresc majoritatea celor care au susținut și votat până acum USR.

Fiind în general mai izolați unii de alții (sunt puține comunități cât de cât compacte de români plecați la muncă sau la studii), dar și pentru că rareori au de-a face cu autoritățile și instituțiile românești, diasporenii sunt în general mai indiferenți la ceea ce se întâmplă în mod curent în politica noastră internă.

Campania lui Dan Barna a trecut de la accentul pe visătorul ”Fericiți în România”, la mai modestul ”Un președinte care contează”, pentru a sfârși cu disperatul ”Tur 2 fără PSD”. S-au dus vremurile lui ”acum ai cu cine” (vă mai amintiți?). Acum ai cu cine nu.

De ce nu reușește Dan Barna să fascineze și să crească în sondaje? O analiză a contextului politic explică acest lucru.

Nu vom avea două tururi pentru alegerea primarilor, pentru că opoziția nu poate impune în timp util o schimbare a legii electorale.

Strategiile partidelor par să aibă în comun dorința de a lăsa PSD la guvernare până la alegerile parlamentare. Oricând ar fi acestea.

Toate scenariile pre-electorale erau alarmante: europenii nu vor ieși la vot, populiștii și extrema dreaptă vor cuceri Parlamentul European (PE) ca un prim pas în distrugerea din interior a UE, vor urma conflicte între națiuni, Europa va pierde pariul cu viitorul.