Nu e blat, e PSD-PNL Corporation

Pavel Lucescu

Redactor

Vreo trei ani a durat sperietura.

Când Dragnea a preluat PSD, partidul moșit de Iliescu pe scheletul fostului regim comunist atinsese deja de mult punctul de maturitate. Nu mai putea crește. Golit deja de orice ideologie, secătut biologic, supraviețuirea PSD mai depindea doar de incapacitatea societății de a formula o alternativă reală și coerentă. 

Năstase și Ponta, succesorii lui Iliescu la cârma partidului, au fost niște experimente ratate de chirurgie estetică, dar partidul a rezistat eroic. Speriat de Băsescu (un bandit politic care-și cerea dreptul la nobilitate), PSD  s-a aruncat în brațele PNL.

USL, produsul acestei îmbrățișări disperate, a fost primul semn că sistemul încă mai are resurse de repliere și, mai important, că PNL nu doar că nu mai reprezinta o alternativă reală la PSD, ci că devenise doar o altă fațetă a lui.

USL a fost cea mai mare operațiune de rebranding a PSD și de debranding a PNL, sub bagheta unei cleptocrații pentru care cele două partide nu mai erau altceva decât niște acronime.

Băsescu a pierdut și s-a predat și el, și doar orgoliul l-a împiedicat să nu-și urmeze partidul, PDL, în barca PNL. Acum face figură de înțelept în gura căruia se mai uită doar niște întârziați ai istoriei. 

Pe scurt. Dragnea a preluat un PSD copt și a încercat să și-l treacă pe persoană fizică. Greșeală supremă, pentru că PSD era deja o corporație cu mii de acționari, nu un SRL pe care să-l cumperi cu banii jos la colțul străzii.

O corporație cu acționari din toate partidele vechi, cei mai importanți fiind însă cei din PNL. De fapt, de la USL încoace nici nu mai conta numele, puteai să-i spui PSD la fel de bine cum puteai să-i spui PNL, funcție de cum curgea trendul popular.

Așa se explică ușurința și lipsa de scrupule cu care parlamentari, primari, baroneți, plutoane de consilieri locali și județeni trec în continuare de ani de zile, cu precădere înainte de alegeri, de la PNL la PSD și invers.

Sunt doar niște mutări de acțiuni dintr-un buzunar în altul. Iar ceea ce numim acum blaturi, cum e și cel de la Iași cu Chirica, nu sunt decât rezultatele ultimei Adunări Generale a Acționarilor PSD-PNL Corporation.

Ce treabă are USR-PLUS în toată această afacere? Cam aceeași pe care a avut-o Dragnea în cei trei ani cât a stat în fruntea PSD, doar că în sens invers. Dragnea, un bandit de teapa lui Băsescu dar cu alte interese, i-a speriat pe toți acționarii importanți ai PSD-PNL Corporation, pentru că a încercat o preluare agresivă.

USR-PLUS i-a speriat cu pușcăria și deposedarea  de putere. Altă generație, alte mentalități, alte priorități.

Dragnea și-a primit deja pedeapsa, întâmplător meritată.

Cu USR-PLUS e ceva mai complicat, pentru că împotriva lor nu merge cu justiția. Deocamdată. Și unde nu merge cu biciul, merge cu zăhărelul.

De care s-a ocupat PNL. Era în sarcina lor. Așa se votase în Consiliul de Administrație a PSD-PNL Corporation. Să tot fie vreo trei ani de-atunci. Iar USR-PLUS s-au trezit abia acum, ușor mahmur, ușor depresiv. Dar parcă încă nu prea târziu. 

Pe șine ruginite. În timp ce parlamentarii se ceartă pe bugetul de la transporturi, un tren deraiază și altul are întârzieri de 80 de minute

România are aproximativ 11.000 de km de cale ferată. Mare parte din rețea se află într-o starea precară, astfel încât, dacă viteza medie impusă de normativele europene pentru transportul călătorilor este de 160 km/h, trenurile românești abia ating o viteză medie de 55 km/h. Multe modele de scuter ating fără probleme viteaza asta. 

Este nevoie de o țară ca să crești un sat

Puse în antiteză, satul și orașul diferă prin faptul că unul oferă rarefiere, celălalt aglomerare, unul acces la servicii, celălalt acces la natură, unul funcționează în cicluri sezoniere, celălalt e 24/7, unul are reziliență DIY, celălalt hiperspecializare. Dar cum se simte un sat față de oraș?