Logo-uri, sigle și identități vizuale controversate din marea Grădină a Carpaților

Valentin Cadar

Opinii

05/06/2026

Există azi în lume o sumedenie de tipuri de design, cum ar fi cele legate de amenajări interioare, modă, design industrial, arhitectură peisageră și așa mai departe. Aici vorbim despre designul grafic și importanța lui în creionarea identității unei mărci înregistrate, menită să confere personalitate unei firme anume. Printre semnele grafice cele mai cunoscute și cele mai recognoscibile din lume am putea aminti Nike, Apple, Coca Cola, Mercedes, National Geographic, McDonald’s, Shell alături de multe altele. Lista e lungă.

În ce constă forța vizuală a unui logo reușit? Înainte de orice denotă profesionalism și conferă credibilitate companiei respective. Forma, culoarea și uneori micul text însoțitor formează un pachet de înaintare menit să trezească instantaneu interes. Nu cumva subtila sugestie cum că o anumită marcă de bere este „probabil cea mai bună din lume”, te îndeamnă să verifici afirmația?

Un logo bun este ușor recognoscibil, acționează ca o scurtătură spre mintea clientului cu scopul de a-l fideliza. Prin elementele grafice folosite putem spune că un logo bine desenat transmite ceva din esența și valorile unei anumite mărci. Pe deasupra are și rolul de poziționare în piață și de diferențiere față de competitori.

De exemplu, Nike trimite instantaneu spre curaj și acțiune, simbolul Mercedes-Benz la sobrietate și încredere de sorginte germană, celebra ramă galbenă goală de la National Geographic sugerează încadrarea poveștilor care contează cu adevărat sau mărul mușcat de la Apple trimite la păcatul edenic și îndrăzneala de nu te conforma normelor. Ultimele două amintite chiar ating perfecțiunea în materie de creativitate, fiind realizate în Proporția de Aur - șirul lui Fibonacci. Exemplele abundă și discuția poate fi lungă. 

Un lucru este limpede. Identitatea vizuală contează enorm. Iar creativitatea unui individ sau a unei agenții de publicitate care lucrează la un astfel de proiect de branding sau re-branding este răsplătită de obicei cu sume semnificative. Să ne oprim, deci, și să privim puțin în ograda noastră atât de originală și să analizăm câteva exemple de design grafic care poate ar fi meritat alternative mai bune. Sau poate, ar fi trebuit măcar să nu „împrumute” idei gata lucrate de alții. Iată câteva studii de caz.

Cazul Poșta română (Costuri: 48.000 euro – Agenția INOVEO. Sunt estimate investiții între 10 și 15 milioane de euro. Rebranding 2025)

Să începem cu un caz recent de rebranding, care în lumea creativilor a provocat un adevărat șoc amestecat cu mirare și pe alocuri, chiar revoltă – Poșta Română. Nu e o marcă oarecare, ci e o instituție-simbol, o parte din cultura noastră vizuală. Are tradiție, continuitate și după o perioadă tulbure, încearcă să se reinventeze, să redobândească o credibilitate pierdută. E așadar firească încercarea de a-și reîmprospăta imaginea.

Dar cum? Iată logo-ul care a stârnit controverse și la care s-au oferit diverse alternative posibile:

Personal, am fost profund dezamăgit când am văzut noul logo. De fapt, a fost un întreg lanț de reacții diferite ca amploare și intensitate în lumea grafic designerilor. Renunțând la emoji-uri impersonale, reacțiile au fost: 1. amuzament - pentru un fake nereușit, 2. șoc - pare că este chiar o știre adevărată, nu o glumă de 1 aprilie 3. revoltă – consternare că acest logo poate fi implementat indiferent de reacțiile negative din mediul online.

Literele în stil brutalist fără goluri sunt greu de citit și aproape imposibil de scalat. Când le vezi mici, nu mai pricepi nimic pentru simplul fapt că sunt confuze. Îngrămădeala literelor și dispunerea lor aiurea sugerează haos. Ultima „curbă de drum” cu descendența pe litera A reprezintă un simbol negativ în evoluție. Iar pentru grosimea exagerată la bara de sus a literei T pur și simplu nu găsesc nicio explicație logică.

Am încercat, la fel ca prietenii mei de mai jos, să oferim propriile sigle alternative, nu din orgoliu, ci din respect pentru o instituție cu care am crescut.

Iată și câteva păreri și versiuni grafice alternative ale unor profesioniști în domeniu despre acest logo, după cum au afirmat într-un articol publicat de publicația online IQads în octombrie 2025:

„Noul logo nu are nicio legătură cu instituția căreia ar trebui să îi facă un serviciu. Tradiția și continuitatea instituției se pierd odată cu cornul poștal - simbolul recognoscibil nu doar în România, ci și în peste 18 țări din Europa! Mă depășește ca logică de ce ai vrea să îl abandonezi, este un lucru valoros în cultura publică. Stilul logo-ului existent putea fi adaptat noilor estetici ale designului contemporan ținând cont totuși de continuitate.” (Alex Icodin)

„Poșta Română este o instituție veche, tradițională. Acest design pare rupt de identitatea sa istorică și culturală. Publicul larg (în special cei mai în vârstă) nu va înțelege ce scrie, ceea ce dă senzația de distanțare și elitism inutil. Nu există niciun element care să sugereze activitatea de bază: scrisori, colete, aripi, trimitere, rețea, etc. E un logo abstract care ar putea aparține oricărei industrii.” (Daniel Sascău)

Colac peste pupăză a mai fost inventat și ZOR, un serviciu de curierat rapid menit să înlocuiască vechiul PrioriPost. Dacă aruncau un ochi la etimologia cuvântului „zor” – ce provine din limba turcă și înseamnă „silă, forță” sunt sigur că nu se zoreau să lanseze această a doua dudă în branding.

Fondul violet ametist e nepotrivit, iar literele înghesuite și plasate drept în mijloc nu sunt tocmai lizibile. Poți citi foarte bine LOR. Dar e părerea lor, a publicitarilor care spune că menirea siglei „aduce energie, modernitate și viteză în livrări”.

Și cum startul brandingului la Poșta Română a fost destul de catastrofal de la bun început au mai adăugat o „reușită”. Un soi de drum roz cu puncte verzi pe un fond roșu. Un copil, aidoma celui care a descoperit într-un basm că regele e gol, ar putea spune la vederea microbuzului poștei: „Uite, mamă cum circulă mazărea prin burtă!”  Seamănă cu o reclamă mascată la Espumisan, cine poate ști?

În orice caz, acea presupusă șosea șerpuită, doar la un drum nu te duce cu gândul, ci pare să aibă mai degrabă legătură cu misterele tractului digestiv.

Cazul Loteria Română (Costuri: 50.000 euro – Agenția S.C. RUSU & BORȚUN CONSULTANȚĂ S.R.L. Rebranding 2023)

Acest caz a provocat o adevărată furtună în mass media. Explicațiile și justificările cu care au venit reprezentanții agenției au fost de-a dreptul halucinante. Cert e că s-a renunțat la celebrul trifoi cu patru foi și s-a construit un nou logo despre care unii au spus că putea fi cumpărat de pe stock images cu doar câțiva euro. Au fost numiți lapidatori, o „gloată vinovată de orgie narcisiacă”.

Problema e că atunci când ai un studiu de rebranding de amploare, le sunt puse la dispoziția tuturor creativilor, art directorilor și clienților unelte avansate de căutare pe web pentru a dovedi că ceea ce ai creat este cu adevărat o idee originală.

Nu trebuie să sapi prea adânc pentru a realiza că noul logo al Loteriei Române seamănă izbitor cu sigla unei companii ce a dezvoltat în 2010 un program educațional legat de gestionarea emoțiilor numit „The Zones of Regulation”.

Cât despre noul slogan „Noroc pentru toți românii”, el s-ar putea simplifica pentru agenția în cauză: „Noroc pentru unii români”.

Alex Icodin, art director și profesor de design și comunicare vizuală la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, se întreabă:

„De ce încercăm să facem logouri unice? Pentru că vrem să ocupăm un loc special în mintea consumatorilor, nu vrem să fim băgați la grămadă cu alte entități. Supărarea mea este în primul rând pe agenția de creație și așa zis de branding care a putut să vândă unui client important din România un semn atât de simplist cu o suma atât de mare.(…)

Sunt dezamăgit profund de industria românească de publicitate care permite unor impostori ce vând praf în ochi pe foarte mulți bani. Cred că elitele românești ale advertising-ului care se adună în tot felul de întâlniri, organizații și festivaluri ar trebui să amendeze această glumă proastă. Că nu pot să-i spun rebranding.” 

Cazul Grădina Carpaților

Revenind în spațiul mioritic unde totul e posibil, merită să amintim de celebra „frunză a lui Udrea”, care peste doi ani va împlini majoratul. Este vorba despre brandul de turism al României, o frunză nu tocmai ieftină. În 2010, atunci când banii erau mai grei, a costat nu mai puțin de 900.000 de euro!

În acest exemplu am fost „lucrați” de un consorțiu internațional nu de agenții românești, și anume: THR (Spania) – consultanță strategică în turism +  TNS – cercetare de piață și studii de percepție.

La întrebarea asemănării frunzei de câțiva dolari cu brandul României aceștia au răspuns:

„THR – TNS dorește să comunice clar că izotipul utilizat în identitatea vizuală a României a fost dezvoltat în mod specific pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și că similitudinea cu celălalt desen, deși remarcabilă, este absolut accidentală și neintenționată, o consecință a două procese creative complet diferite și nerelaționate”.

Așadar, dacă mâine brandul Clujana, înființată în anul 1911 de familia Renner, scoate niște pantofi de sport cu un swoosh nike-lat și ușor alungit ar putea oare invoca precedentele cauze și scuze enumerate mai sus? Doar că nu va face acest lucru pentru că prestanța unui brand / agenție se poate pierde la fel de ușor printr-un neprofesionalism deșănțat și ignorant.

Aici în Grădina Maicii Domnului metoda „suveica” nu moare niciodată, ci se tot reinvetează. Uneori procesul e subtil, alteori, hoție la vedere. Să stăm însă calmi și liniștiți, după cum ne îndeamnă pacifistul nostru președinte. De mâine-poimâine va intra AI în scenă și atunci va începe adevărata distracție.