Dăncilă și PSD sunt pe mâini bune. Ale lui Iohannis și PNL

Niciun partid nu vrea să scoată PSD de la guvernare până la alegerile parlamentare. Singurele dispute sunt legate de soarta premierului Dăncilă și de momentul când ar trebui organizat scrutinul pentru Parlament.

Mai exact, dacă și când ar trebui să cadă guvernul Dăncilă și dacă e bine sau nu să avem anticipate. Diferențele de viziune și de interes politic dintre principalele partide, cele care pot avea în prezent un cuvânt de spus, ne arată care-i cel mai previzibil scenariu de guvernare până la prezidențiale și de ce Dăncilă pare să aibă noroc.

Scenariul lui Ponta

Ponta, cioclul numărul 1 pentru PSD, cel care adună ca o furnică, zi de zi, din rămășițele partidului pe care l-a condus cândva, a spus-o de mai multe ori în ultima vreme: nu voi reveni niciodată în PSD.

Scenariul său e ca PSD să ajungă pe la maxim 10 procente după următoarele parlamentare, și să-l înghită apoi sub noul său brand politic, Pro-România.

Dar pentru a ajunge acolo, Ponta are încă niște pași grei de făcut. Pe de o parte, trebuie să se asigure că PSD nu primește nicio șansă de întărire. Iar aici intră în conflict cu scenariul favorit al PNL, despre care vom discuta mai jos.

Dacă pentru alți adversari ai PSD, Dăncilă-premier poate fi un atu (un bun cal de bătaie), pentru Ponta e o piedică. Dăncilă e și candidatul PSD la prezidențiale și are, astfel, o dublă legitimitate pentru a ține PSD-ul în priză măcar până la alegerile pentru Cotroceni.

Dar Ponta are nevoie de un PSD în degringoladă accelerată, unul din care pesediștii să fugă ca șobolanii în brațele lui.
Iar căderea imediată a guvernului Dăncilă e exact ce ar face ca acest lucru să se întâmple.

De aia și insistă Ponta, singurul care pare că o face cu convingere, ca Dăncilă să vină cu guvernul ei la confirmare în Parlament. Pentru că știe că acolo o poate da jos, împreună cu ce mai rămâne din ALDE și cu votul forțat (că altfel ar fi acuzați de ipocrizie) al celor din opoziție, adică PNL, USR și PMP.

S-ar mulțumi și cu o moțiune de cenzură – pe care s-o depună, însă, PNL, ca să prindă doi iepuri: să forțeze și căderea Dăncilei, să-i pună și pe liberali în fața unei decizii contrare intereselor lor.

Pe de altă parte, Ponta nu e interesat de guvernare nici măcar după alegerile parlamentare. N-are candidat capabil să-l bată pe Iohannis la prezidențiale și nici nu mai are timp să-l găsească. Și nici nu e atât de naiv încât să creadă în șansele lui Mircea Diaconu.

În plus, probabilitatea de a intra într-o coaliție de guvernare pre sau post-electorală cu PNL tinde spre zero (câți din PNL ar mai gira un nou USL?). Cu USR PLUS și mai puțin.

Prin urmare, neavând practic nicio șansă de a controla Cotroceniul în următorii cinci ani, Ponta își vede viitorul într-o opoziție feroce de cel mult patru ani, din care să revină pe cai mari atât la următoarele parlamentare cât și la prezidențialele din 2024.

E încă tânăr și nu are niciun motiv de grabă. Și, în plus, la ce bun să-și bată capul să rezolve gravele probleme economice cu care lasă PSD-ul țara pentru următorii ani, când poate să capitalizeze masiv din opoziție.

PNL cu ochii pe USR

Liberalii au două lucruri importante de rezolvat până la alegerile parlamentare. Unul e să țină PSD-ul la guvernare, ideal cu Dăncilă la Palatul Victoria, al doilea e să țină USR PLUS în frâu.

Iată și scenariul lor favorit:

PNL e interesat ca PSD să rămână la guvernare până la parlamentarele la termen, adică cele de peste circa un an. Liberalii nu vor să intre la guvernare acum, cu o majoritate parlamentară controlată de alții, dar nu vor nici anticipate, care ar putea avea loc doar înainte de locale.

Și asta pentru că, în pofida faptului că au șanse mari să scoată cel mai bun scor, pentru liberali e mai important ce se va întâmpla cu USR PLUS.

Cum alianța Cioloș-Barna nu are nici infrastructura de partid nici, mai ales, cea administrativă ale PNL, interesul ei e să suplinească măcar în parte acest neajuns, prin bonusul de imagine și avântul pe care le-ar obține în urma anticipatelor.

Altfel te prezinți la locale când ai deja un scor bun la parlamentare. Iar PNL n-are cum să-și dorească așa ceva.

Ar pierde și mai mult din primării și consilieri în favoarea USR PLUS (mai ales în urbanul mare) și și-ar reduce, indirect, și din puterea de negociere cu alianța la viitoarea și previzibila împărțeală a guvernării.

În plus, anticipatele ar consfinți imediat căderea PSD, de care PNL are nevoie ca adversar principal inclusiv la locale. Fără un PSD amenințător, cu alegeri într-un singur tur la primari, PNL nu va putea invoca din nou votul util („votează-i pe singurii care pot bate candidații PSD”).

USR PLUS vrea mai repede

USR PLUS e interesată în primul rând de anticipate.

Rapid, imediat după prezidențiale.

Interesul alianței ține, cum am mai spus, de bonusul pe care-l primesc la locale, după un previzibil scor bun la parlamentare. Evident, bonusul respectiv depinde și de rezultatul pe care-l va obține la prezidențiale, dar cum o victorie a lui Iohannis nu ar fi o surpriză pentru nimeni, USR PLUS nu are mare lucru de pierdut, decât dacă Barna obține un scor rușinos.

E un risc, dar e destul de mic. Așa că ochii usr-plus-iștilor sunt mai degrabă pe ce urmează după prezidențiale. Iar aici, interesul lor e ca lucrurile să se miște cât mai repede: parlamentare anticipate și locale la care să profite de scorul de la primele.

În ce privește soarta Dăncilei, alianța USR PLUS e mai degrabă în tabăra lui Ponta. Căderea rapidă a guvernului VVD slăbește PNL-ul pentru că-l lipsește de cel mai facil adversar.

Fără guvern, Dăncilă devine și mai irelevantă pentru pesediști, șansele de a ajunge în turul doi se reduc la zero, iar Iohannis riscă o finală mult mai grea, fie cu Barna, fie cu cine știe ce altă surpriză.

Căderea Dăncilei îi pune pe liberali și în situația pe care n-au cum să și-o dorească, de a-și asuma fie și declarativ sau de a refuza să preia imediat guvernarea. Ca și pentru Ponta, dar din motive diferite, și pentru USR PLUS, orice slăbește PSD e mană cerească.

Dar nu ei decid asta. Guvernul Dăncilă atârnă deja de o decizie a Curții Constituționale, pe care premierul a sesizat-o pe motiv de conflict instituțional cu Palatul Cotroceni. Și mai atârnă și de interesul tot mai transparent al lui Iohannis de a ține disputa cu Dăncilă cât mai mult timp pe agenda publică.

Prin urmare, dacă CCR îi dă dreptate Vioricăi, câștigă și Iohannis, că se mai poate juca cu ea. Dacă nu-i dă dreptate, are grijă Iohannis să nu cadă prea repede, mai exact până la prezidențiale, lăsând-o să mai prindă ceva puteri de care are nevoie pentru a ajunge în turul doi.

Concluzia:

Deși toți, inclusiv unii pesediști, își doresc ca PSD să dispară, fiecare îl vrea mort în felul lui.

PNL l-ar mai ține în geam o vreme, Ponta îi vrea cadavrul pe loc, USR PLUS se mulțumește și cu capul lui Dăncilă. ALDE se va ralia cel mai probabil la interesele Pro-România, cu care vizează o alianță care să culeagă ce pierde PSD, deci și partidul lui Tăriceanu ar vota căderea Vioricăi.

Dar cum cărțile nu-s la ei, ci la CCR și la Cotroceni, PSD și guvernul Dăncilă par să fie pe mâini bune, măcar până trec prezidențialele.

Iohannis are nevoie de Dăncilă-premier în turul doi, iar PNL are nevoie de PSD la guvernare măcar până la locale. Iar fără Iohannis și PNL, nimeni nu poate să-i dea jos.