În Popești-Leordeni găsești din loc în loc inclusiv case sau blocuri construite lângă, dacă nu chiar sub linii de înaltă tensiune. Te uiți la toate astea și îți spui că ai putea la fel de bine să fii în Chiajna (despre care PressOne a scris deja) sau alte localități limitrofe ale Capitalei. 

Asemănarea dintre Popești-Leordeni și Chiajna nu este deloc întâmplătoare. Ambele localități au avut o relație administrativ-urbanistică cu Bucureștiul până nu demult, când s-au trezit peste noapte autonome. Principala diferență este că Popești-Leordeni a devenit oraș, în timp ce Chiajna a rămas comună în acte, deși are toate caracteristicile unui oraș. 

Urbanistic, însă, cele două localități sunt ca două picături de apă și spun cam aceeași poveste: povestea unor administrații locale corupte și incompetente care i-au lăsat pe dezvoltatorii din zonă să construiască haotic, contrar oricăror reguli și fără pic de considerație pentru sănătatea mediului și a locuitorilor săi.

Ambele sunt situate lângă niște gropi de gunoi care fac viețile cetățenilor un calvar: cea de la Rudeni în cazul Chiajnei, cea de la Glina în cazul Popești-Leordeni.

Ambele s-au extins rapid, fără ca infrastructura edilitară să țină pasul. Și ambele au mai mulți locuitori decât apar în acte, undeva la peste 100 de mii. 

Un șantier continuu

„Până în anul 2022, oraşul Popeşti-Leordeni va fi liderul zonal al dezvoltării durabile, model pentru localităţile învecinate. Oraşul Popeşti-Leordeni va oferi locuitorilor săi infrastructură şi dotări socio-edilitare la standarde europene și acces la servicii sociale de calitate. Orașul va reprezenta un mediu prielnic formării, muncii şi petrecerii timpului liber pentru toți locuitorii săi”, visa, optimist, un document oficial intitulat „Strategia privind dezvoltarea durabilă a oraşului Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov 2016-2022”.

Viitorul orașului. Foto: Mihai von Eremia

Realitatea din teren o contrazice pe cea optimistă din document. Astăzi, când iei orașul la pas, sar în ochi doar aspectele negative.

„A fost mult mai ok la început”, povestește Gabriel, un bărbat de peste 30 ani care s-a mutat aici în 2016 și care deține site-ul prinpopești.ro, o platformă unde poți găsi mai toate punctele de interes din oraș. Spune că voia să stea la curte, iar banii pe care i-ar fi dat pe un apartament de trei camere din Capitală, adică undeva pe la 100 de mii de euro, i-au permis să cumpere jumătate de casă într-un duplex din Popești-Leordeni. 

„Ai cât de cât spațiu, îți poți lua un câine, mai ieși la o țigară”, rezumă Gabriel raționamentul care a stat în spatele deciziei de a se muta. A sperat că el și familia sa își vor găsi liniștea aici. Și au găsit-o, dar nu pentru mult timp, pentru că o localitate cu un asemenea potențial imobiliar nu doarme aproape niciodată. De fiecare dată când începe o construcție nouă în zonă, apar și zgomotele. Iar în Popești-Leordeni se ridică mai mereu o construcție nouă.

„E cu Dorei care țipă unii la alții, e praf peste tot, dacă las geamul deschis mi se umple casa de praf. E un șantier continuu. Uite, în față e teren liber, ne așteptăm oricând să apară o casă pe aici”, ne arată bărbatul în timpul unui interviu acordat PressOne.

Pe lângă poluarea fonică și atmosferică, starea perpetuă de șantier creează și alte disfuncționalități. Străzile sunt străbătute zilnic de mașini de mare tonaj care aduc materiale de construcții și de utilaje grele, fapt ce afectează atât calitatea infrastructurii rutiere din oraș, cât și calitatea traficului – care oricum nu era foarte strălucită, pentru că mulți locuitori folosesc mașinile personale, iar mijloacele de transport în comun nu au benzi speciale pe care să meargă.

Un om și-un tomberon abia au loc împreună pe un trotuar obișnuit din Popești-Leordeni. Foto: Mihai von Eremia

„De la atâtea blocuri, zona a devenit aglomerată. Nu se poate circula cum era înainte, să te duci la metrou în cinci minute. De unde stau eu, ca să te duci dimineața la metrou (n.r. la stația Dimitrie Leonida) cu mașina, faci 15 minute, 20. Pe jos, tot atât”, explică Gabi. 

De altfel, mersul pe jos este un sport periculos în Popești-Leordeni, pentru că în multe locuri nu există treceri de pietoni și trotuare. Iar acolo unde găsești ceva ce poate fi numit „trotuar”, este ori foarte îngust, undeva pe la 20-30 de centimetri lățime, ori este ocupat de mașini. În unele cazuri, chiar de stâlpi de înaltă tensiune. Experți implicați într-o formă sau alta în dezvoltarea orașului spun că problema trotuarelor și a străzilor foarte înguste e veche:

„Acolo e de vină și vechiul primar. S-au admis străzi de minimum 9 metri între aliniamente, adică între garduri. Așa a fost dezvoltat, ca sat. Cu ulițe foarte înguste. Apoi ulițele au devenit străzi. Și nimeni nu vrea să cedeze teren. În mod normal, ei trebuiau să le facă la cel puțin 11 metri”, explică un specialist din zonă care a preferat să-și păstreze anonimatul. 

La o plimbare pe sub stâlpi. Foto: Mihai von Eremia

Un factor important care contribuie la această stare de fapt este și vechimea foarte mare a Planului Urbanistic General (PUG), care a fost elaborat pe la începutul anilor 2000, când localitatea încă avea statut de comună, nu de oraș. La ora actuală se lucrează la un nou PUG, responsabilă fiind o companie privată care a lucrat și la PUZ-ul sectorului 1, Vego, și despre care Libertatea scria în februarie 2020 că este condusă de un teolog, Virgil Profeanu.

Orașul străduțelor private

Și dacă pe străzile principale primăria mai poate repara una sau alta, nu același lucru poate fi spus despre străduțele și aleile apărute odată cu noile ansambluri de locuințe, unele dintre ele neasfaltate și pline de gropi. Pentru că Popești-Leordeni este un oraș al străduțelor private, majoritatea blocate cu bariere sau porți menite să țină străinii departe. Fenomen ce afectează deseori traficul, pentru că mașinile nu pot folosi rute alternative sau scurta drumul pe unde vor ele, dar care are, într-un mod pervers, și o parte bună:

„Treaba asta rezultă din faptul că cineva a avut un teren foarte mare. L-a parcelat în bucățele și a fost constrâns să facă niște căi de acces. Și atunci el a împărțit și trasat niște alei pe propriul teren, proprietate privată. Și apoi, când a vândut și s-au constituit acolo asociații de proprietari, a trebuit să le predea ălora. Alea au intrat în indiviziune, adică sunt în co-proprietate forțată și perpetuă. Și acolo e un pic de protecție mai bună: dacă vrea unul să facă un bloc între ei, nu-i dau acceptul cei care sunt co-proprietari pe drumul privat”, explică Dumitru Dobrev, jurist specializat în dreptul urbanismului, fenomenul străzilor private.

Spațiul verde este sublim, dar lipsește cu desăvârșire

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Câteva dintre problemele orașului ar putea fi rezolvate foarte ușor, dacă funcționarii primăriei le-ar impune dezvoltatorilor care cumpără proprietăți și construiesc în oraș să lase loc pentru lărgirea străzilor și trotuarelor, dar și pentru spațiu verde, care acum lipsește aproape complet. 

Așa arată cel mai mare „parc” din Popești-Leordeni. Foto: Mihai von Eremia

„În București, de exemplu, reglementările Consiliului General zic de 30% spațiu verde pentru orice construcție nouă. Când ai o curte goală, unde nu e nimic construit și ai demolat și vrei să te apuci de construit, trebuie să găsești cumva să lași 30% spațiu verde. În mod normal, ceva de genul ăsta, un 25-30% ar trebui să fie și-n Popești-Leordeni. Nu prea văd cum ar putea să spună Consiliul Local că nu. Deasupra PUG-ului este o hotărâre de guvern, care dă niște ghidaje generale pentru cum trebuie să arate toate PUG-urile din țară”, susține Dumitru Dobrev. 

Teoretic, orașul are parcuri. Platforma lui Gabriel indică șapte locuri care se mândresc cu această titulatură. Practic, însă, majoritatea sunt niște banale jocuri de joacă, iar cel mai mare dintre ele, cel de lângă Penny, este doar un spațiu de promenadă cu mult beton, ceva gazon, dar prea puțini pomi.

Alex, un tânăr de 31 de ani recent mutat în localitate, spune că zona în care locuiește duce o lipsă atât de acută de parcuri și spații verzi în general, încât părinții din cartier efectiv n-au un loc decent, nebetonat, în care să-și scoată copiii la plimbare sau joacă. 

„Stau mamele în parcare la Mega, la soare, cu copiii, cu căruciorul”, povestește Alex. Gabriel, care este la rândul lui părinte, are aceeași problemă: dacă vrea să meargă la o plimbare prin natură cu familia, trebuie să meargă tocmai până la Tineretului sau IOR. În rest, copilul se joacă pe unde apucă, de obicei pe străduțele din apropierea casei, unde șoferii mai teribiliști ar circula și astăzi cu 100 la oră, dacă primăria n-ar fi montat niște limitatoare de viteză la presiunea comunității.

Ovidiu Ciutescu, fost om de presă și blogger care scrie de ani de zile despre problemele orașului, rezumă cel mai bine problema parcurilor lipsă: în 2014, când s-a mutat în oraș, în zona în care locuiește era prevăzută construirea unui parc. Anii au trecut, iar în loc de parc și copaci au apărut alte blocuri și alte betoane. 

„Peste tot scria că va fi parc. Vezi că e proiectat să fie parc în fața ta, o iei de bună. După care au început să construiască blocuri”, își amintește bărbatul.

Orașul interlopilor, dar și al familiei Iacob

Totuși, cum a ajuns localitatea să arate așa cum arată astăzi? În presa de investigație locală sau națională au curs râuri de cerneală despre diversele personaje care au stat la baza dezvoltării imobiliare haotice.

Poate cea mai importantă serie de anchete pe tema aceasta a fost publicată în 2020, de Rise Project. Atunci, în plină campanie electorală pentru locale, primarul Petre Iacob se plângea că PSD Ilfov (din care a făcut parte până să treacă la Pro România) a fost capturat de clanuri interlope care fac presiuni asupra administrației sale pentru a pune mâna pe terenuri din oraș, terenuri pe care urmau să construiască apoi noi și noi ansambluri rezidențiale.

Și într-adevăr, rețelele de crimă organizată au construit masiv în oraș, mai ales Clanul Sportivilor, al cărui cap, Robert Nica, este prieten și partener de afaceri cu Grigore Cătălin, patronul SudRezidențial, una dintre cele mai prolifice agenții imobiliare din localitate și sudul Capitalei.

Foto: Mihai von Eremia

În ancheta Rise Project, Florian Puiu, un asociat al clanului care activa pe vremea aceea și ca secretar executiv al PSD Ilfov, se plângea reporterilor că inclusiv Petre Iacob și diverși membri ai familiei sale au interese imobiliare în localitate. Și nu trebuie să sapi foarte adânc pentru a constata că așa ar fi, că și familia Iacob a avut și ar avea interese imobiliare în zonă. De pildă, fiica primarului, Claudia Iacob, apare ca acționar în mai multe firme care construiesc în Popești-Leordeni. 

Una dintre acestea este Joya Shoes Concept SRL, care până în 2018, când și-a schimbat obiectul principal de activitate în „lucrări de construcție a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, se ocupa cu fabricarea de încălțăminte. Un al doilea exemplu este Palm Residence Deluxe SRL, unde aceeași Claudia Iacob deține jumătate din acțiuni. Firma construiește la ora actuală complexul Palm Residence Olteniței, un ansamblu de blocuri în regim P+5E care-și propune să adăpostească cel puțin 119 familii din decembrie 2022 încolo. 

Deși părea că familia Iacob se află la cuțite cu membrii clanului Sportivilor, proiectul Palm Residence este promovat chiar de agenția lui Cătălin Grigore, prietenul din copilărie al lui Robert Nica. Cum se poate una ca asta, din moment ce Petre Iacob se războia până mai ieri cu interlopii și interesele lor imobiliare? 

„Alea (n.r. clanurile interlope) s-au dezvoltat doar datorită lui. Cine le-a adus acolo? Pe vremea lui Trache (n.r. fostul primar) nu existau aceste clanuri interlope. Acum, nu știu dacă el le-a adus, dar ele au apărut în anii lui”, susține, la adăpostul anonimatului, o sursă PressOne care a fost implicată în mai multe proiecte de dezvoltare urbană din localitate.

Indicii despre relația lui Iacob cu lumea crimei organizate apar inclusiv în biografia lui Nuțu Cămaru, unde interlopul susține că l-ar fi împrumutat pe actualul edil al localității ca să-și deschidă un magazin.

„Apoi l-am luat asociat la fabricile de alcool cu Mihai Cuptor. Când a ajuns primar cu PSD-ul și a venit acolo Gabi Oprea la o fabrică în campanie electorală, m-a sunat iar. Angajații de la uzină cu alți locuitori din Popești au vrut să-i linșeze. Oprea cu ai lui s-au baricadat și am trimis eu o sută și ceva de băieți să-i scoată și să-i încingă pe aia din Popești, să vadă că nu e de glumă cu PSD-ul. Crezi că mi-au mulțumit vreodată?”, continuă Nuțu Cămătaru în cartea lui Codin Maticiuc, citată de Newsweek.

Fratele Claudiei, Tudor Iacob, a fost implicat de asemenea în afaceri imobiliare, mai precis în construirea complexului Sole Residence, aflat la intersecția șoselei Olteniței cu strada Laurenţiu Raiciu.

Practic, băiatul (care nu pare să aibă o firmă de construcții pe numele său, doar un PFA) a cerut autorizație de construire, iar instituția condusă de tată a aprobat. Autorizația, acordată de primărie în iulie 2014, a fost contestată la începutul lui 2017 de prefectul de la acea dată al județului Ilfov și anulată de prima instanță în luna septembrie a aceluiași an.

Primarul, fiul și ceilalți pârâți au făcut recurs și cauza încă se judecă, următoarea ședință a procesului fiind programată pentru data de 9 iunie 2022. Dacă decizia inițială va fi menținută și executată, locatarii care s-au mutat între timp în complex riscă să fie puși pe drumuri.

PressOne a încercat să intre-n legătură cu cei trei membri ai familiei, dar fără prea mult succes. Petre Iacob n-a fost de găsit nici pe cale instituțională, nici prin telefon.

Singura care a răspuns apelurilor noastre, chiar și pentru câteva secunde, a fost Claudia Iacob. Aceasta a refuzat să discute despre mai multe aspecte privind afacerile cu imobiliare ale familiei: câte blocuri au construit membrii familiei în oraș, cât de implicat este tatăl, de unde au avut bani pentru terenuri, dar și care a fost/este relația familiei cu dezvoltatorii afiliați clanurilor interlope. 

„Nu cred că este cazul să-mi luați mie un interviu sau să răspund eu la întrebări. Nu mă interesează, nu am ce să comentez”, a declarat scurt Claudia Iacob pentru PressOne. 


Vezi și:

Orașul care ar putea fi: Cum repari un cartier greșit

Orașul care ar putea fi: „Noua Casă” și rateul regenerării urbane

Orașul care ar putea fi: Viitoarele ghetouri ale Bucureștiului

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.