Opinie. Deși spune că ne disprețuiește, succesul lui George Simion se datorează și unei prese care a avut curaj să arate abuzurile „Sistemului”

Răzvan Filip

Reporter

George Simion, AUR, Călin Georgescu și mișcarea suveranistă per ansamblu au o problemă cu jurnaliștii. 

În timpul campaniei prezidențiale din 2025, dar și în anii trecuți, extremiștii de dreapta au dat de înțeles că singura presă legitimă este cea care nu-i critică și nu-i incomodează.

Cine se abate de la această direcție este considerat „sorosist”, „toxic”, „vândut”, „mercenar”, „mincinos” și merită tras, într-un fel sau altul, pe linie moartă. 

Dar succesul propagandei extremiste n-a apărut de nicăieri. AUR și celelalte partide „suveraniste” s-au hrănit, ani la rând, din dezvăluirile despre „Sistem” făcute de o presă onestă, necumpărată și neaservită politic. 

Schimburile de replici din ultima vreme și sceneta (filmată pe ascuns și montată manipulator) cu jurnaliștii de la Digi 24 par să spună povestea unei rivalități de nezdruncinat între George Simion și presă. Dar, ca pe atâtea alte teme, președintele AUR nu face decât să livreze povești diferite pentru segmente diferite de public. Când nu-i convine ceva sau vorbește cu propriul electorat, jurnaliștii sunt dușmanii poporului. Alteori, însă, presa devine, fără voia celei din urmă, un aliat de conjunctură.

Spun asta pentru că, în trecut, liderul AUR și camarazii săi s-au folosit fără nicio greață de anchetele presei „sorosiste” (sau „USAID-iste”, mai nou) pentru a lovi în dușmani precum PNL, PSD și USR. Poveștile despre făina de gândaci și orașele de 15 minute se uită repede, rolul lor este de a amplifica niște emoții de moment. Cele despre fapte concrete de corupție rezistă ceva mai mult în conștiința colectivă a românilor.

Pentru că asta este misiunea ei, presa independentă (dar și segmente ale celei mainstream, până la un punct) a documentat, de-a lungul ultimilor ani, atât corupția partidelor mainstream, cât și legăturile dintre organizații/personaje extremiste și conducerea AUR. 

Dar oare cine l-a descoperit pe plagiatorul Bode, George? Captură de ecran via Facebook

Atitudinea lui Simion față de întreaga breaslă se manifestă precum o trestie aflată în bătaia vântului. Dacă ținta unui material de presă este din PSD, PNL, UDMR sau USR, deci vântul bate-n direcția corectă, jurnaliștii sunt buni și merită citați în propaganda de partid. Când scriu despre el și colegii lui, jurnaliștii (uneori aceiași care până mai ieri erau „buni”) devin „agenturi”. 

„Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) îl somează pe prim-ministrul Nicolae Ciucă să comunice public măsurile pe care le-a dispus, după ce jurnalista Emilia Șercan a acuzat autoritățile statului că ar fi orchestrat o acțiune de intimidare și compromitere la adresa sa”, anunța site-ul partidului AUR în aprilie 2022, după ce sistemul răspundea unei anchete despre plagiatul lui Nicolae Ciucă printr-o campanie de hărțuire și violare a vieții private. 

Atunci, George Simion și fostul său partener de șefie, Claudiu Târziu, cereau lămuriri publice din partea guvernului și denunțau tentativele de intimidare a jurnalistei. În mod evident, cei doi nu făceau asta pentru că n-ar mai fi dormit noaptea de grija Emiliei Șercan sau a redacției PressOne - dovadă că, atunci când textele noastre vizau partidul AUR și ceream un punct de vedere, ori eram ignorați, ori eram acuzați că suntem neprofesioniști și de „rea-credință”. 

George Simion a știut dintotdeauna cum să instrumenteze munca altora pentru a lovi în cei pe care-i consideră, cel puțin pe moment, „dușmani”. A făcut asta ca activist civic, dacă e să-i credem pe foștii colaboratori din mișcarea unionistă, o face și acum, ca politician, în relația lui cu presa. 

AUR folosește hărțuirea Emiliei Șercan în scop electoral. Captură de ecran via Facebook

„Voi ați văzut documentarul Recorder? E exact imaginea parazitării statului român de 30 de ani. E timpul să punem stop carnetelor de partid!”, începea un discurs ținut de George Simion în noiembrie 2020. Cu doar câteva zile înainte, Recorder publicase un documentar despre politizarea Apelor Române, instituție a statului român. Un documentar „anti-sistem”, dacă e să ne exprimăm în termenii propagandei așa-zis suveraniste. 

Câțiva ani mai târziu, în timpul ambelor campanii prezidențiale la care a participat, George Simion instrumenta ancheta de presă despre „schema Nordis” pentru a face propagandă anti-Ciolacu și anti-PSD. La fel au fost instrumentate materialele despre pasiunea fostului președinte, Klaus Iohannis, pentru zboruri scumpe și vile de lux. Din nou, materiale „anti-sistem”.

Joaca „de-a soldații”. Tineri pasionați de reconstituiri istorice sunt racolați de extremiști pe internet și ajung să participe la acțiuni ale Armatei Române

Tineri pasionați de reconstituiri istorice sunt racolați de extremiști pe internet și ajung să participe la acțiuni ale Armatei Române.

Opinie. Mi-e teamă că în România lui George Simion aș putea să fiu bătută pe stradă

E o diferență majoră între felul în care s-a făcut politică până acum și modelul-naționalist de tip AUR.

Uneori, instrumentarea materialelor de presă se face pe bani (poate chiar publici, din subvențiile acordate de stat partidelor politice). Din octombrie 2024 (luna în care Recorder punea subiectul pe agenda publică) până azi, AUR, George Simion și site-urile de propagandă ale partidului i-au plătit platformei Meta 110 reclame politice în care-i atacă pe Ciolacu, PSD și aliații din PNL pentru implicarea în „schema Nordis”. 

Reclame similare au fost plătite pentru a da în plagiatori notorii deconspirați de PressOne - Mircea Geoană și Nicolae Ciucă, de exemplu. Iar când nu s-au plătit direct reclame, Simion și partidul său au instrumentat impostura academică a unor personaje precum Lucian Bode pentru a face propagandă pro-AUR și „anti-sistem” în live-uri difuzate pe Facebook și TikTok. 

Raportarea ambivalentă a partidului față de presa incomodă se vede și în articolele publicate pe site-urile de „știri” afiliate AUR. „Presa de «investigație» de tip Recorder – instrument de propagandă împotriva instituțiilor care nu sunt docile sistemului”, titra site-ul de propagandă 60m.ro în decembrie 2023, după ce redacția independentă publica o anchetă care-l viza pe Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul cu simpatii legionare al Tomisului. 

„Se vede cu ochiul liber că este (sic!) înțelegeri obscure între anumite segmente ale presei și justiției, acțiunile lor fiind coordonate și au drept obiectiv prezentarea distorsionată a realității”, concluziona atunci autorul 60m.ro, domnul Cimpoi Adrian. „Neomarxiștii de la RECORDER atacă Catedrala Mântuirii Neamului”, scria tot el în 2021, ca reacție la o anchetă despre corupția din sânul Bisericii Ortodoxe Române.

În aceeași publicație de înfierare a dușmanilor întâlnim preluări necritice (dacă nu chiar pozitive) din anchete publicate de Recorder, PressOne, Centrul de Investigații Media, Snoop, Buletin de București sau Europa Liberă. Autor este, de fiecare dată, Cimpoi Adrian. Deodată, pentru că articolele menționate nu vizează figuri publice apropiate de AUR, ci de PSD/PNL, aceiași jurnaliști acuzați că pactizează cu „sistemul ticăloșit” se transformă în profesioniști numai buni de citat. 

Deși uneori acuză Recorder că ar fi o unealtă a sistemului, AUR a instrumentat din plin dezvăluirile redacției despre „schema Nordis”. Captură de ecran via Facebook

Uneori, instrumentarea merge până în punctul în care personajele principale ale unor materiale de presă devin pioni în lupta politică a partidelor suveraniste. Este cazul lui Tiberiu Boșutar, transformat în erou național după ce mai multe anchete au prezentat lupta lui cu „Mafia Lemnului” din Bucovina - luptă din care s-a ales cu niște bătăi și amenințări cu moartea.

Odată intrat în atenția opiniei publice naționale, Boșutar a început să fie curtat de partide politice interesate de lupte populiste (dar legitime) împotriva mafiilor de tot felul - mai întâi de USR, ca apoi să fie cooptat complet, cu tot cu proiectul „Legea Codrului”, de AUR. Astăzi, Tiberiu Boșutar este deputat, fiind ales în 2024 pe listele partidului condus de George Simion.

Toate aceste exemple și momente alcătuiesc un puzzle ușor confuzant. Eu, ca jurnalist ce lucrează de 4 ani în aceeași redacție independentă, nu știu cum se va raporta președintele Simion la munca mea. Pe de-o parte, am un istoric îndelungat de articole critice la adresa partidelor sistemului - inclusiv la adresa USR-ului, pe care nu mă feresc să recunosc că l-am votat în trecut. 

Pe de altă parte, am vorbit în nenumărate articole despre minciunile, ipocrizia și apucăturile extremiste ale politicienilor așa-zis „suveraniști”. Ba mai mult, redacția din care fac parte a transmis public, transparent, an de an, că o parte din finanțarea PressOne a fost asigurată de fonduri USAID sau ale unor organizații internaționale care au numărul de telefon al lui George Soros. Ceea ce face din mine candidatul perfect pentru o listă neagră a „agenturilor” anti-românești.  

Când eroii anti-sistem devin pioni ai extremiștilor de dreapta. Captură de ecran via Facebook

Și atunci, ce se va face președintele Simion cu mine? Dar cu redacția PressOne și cu jurnaliștii din celelalte redacții independente, care n-au fost nici cu „Sistemul”, nici cu rezerviștii vopsiți în „suveraniști anti-sistem”? Până acum, deși pe alocuri deranjanți, eu și colegii mei i-am fost utili. I-am livrat, fără să ne propunem vreo clipă asta, muniție pe care el și camarazii ideologici au folosit-o pentru a împiedica, de 2 ori la rând, intrarea partidelor mainstream în turul 2. 

Ce utilitate vom mai avea, însă, într-o lume precum cea imaginată de Călin Georgescu? Adică una fără partide politice, în care AUR devine oficial sistemul. Ne vom dovedi atât de „iraționali” și „bezmetici” încât vom pica pe rând de la geam, cum se întâmplă pe tărâmul înțelepciunii rusești? Sau vom urma cursul Ungariei: o țară cu partide și alegeri încă libere, dar cu o presă mai fidelizată și cenzurată ca oricând, în care redacțiile cu adevărat incomode pot fi numărate pe degetele unei mâini și sunt catalogate drept „agenturi străine”? Personal, nu mă grăbesc să aflu care dintre aceste 2 opțiuni este „răul mai mic”. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€