Întrebarea cu care nu se confruntă niciun bărbat la interviul de angajare

Bianca Dragomir

Am 34 de ani și tocmai am rămas fără job. Revista la care lucrez de trei ani a fost închisă brusc, una dintre ultimele victime ale presei printate. „Nu mai cumpără nimeni reviste de la chioșcurile cu ziare”, auzeam tot mai des în ultima perioadă.   

Eu și o parte dintre colegele mele ne amuzăm amar pe seama glumei: „Suntem prea bătrâne să ne facem cont de Instagram și prea tinere ca să ieșim la pensie.” Mi-e greu să mă gândesc acum că ajunsesem să ne considerăm „prea bătrâne” pentru Instagram. 

De fapt, simțeam că lumea, și mai ales angajatorii, începuseră să ne privească altfel. De parcă tot ce venea bun odată cu vârsta avea și „contraindicații”: de exemplu, aveam suficientă experiență cât să nu mai fie nevoie de investiții financiare sau de timp în instruirea noastră, dar nu mai aveam energia și disponibilitatea de a ne implica non-stop a tinerilor la început de drum. În plus, aveam pretenții financiare prea mari pentru piață. 

Acesta e – foarte succint – contextul în care pornesc, încă o dată, pe drumul „onest” al căutării de job. Trimit CV-uri către trusturi de presă, dar și către companii care aveau nevoie de angajați în departamente de comunicare și PR. Așa ajung în biroul managerului unei companii multinaționale „serioase și respectate” din domeniul agriculturii. 

CEO-ul, un bărbat în vârstă de 40-50 de ani, căuta un om „foarte bun” pe comunicare. Și care, cum am aflat ulterior, nu trebuia să-și dorească copii. 

Explic cu patos despre toată experiența mea în domeniu, acumulată în ani de muncă, când, aparent de nicăieri, aud întrebarea:

„Și, vă doriți copii în următoarea perioadă?”

Simt că îmi ard obrajii și palmele încep să-mi transpire. Pentru câteva secunde mă blochez. 

La vremea aceea, aveam deja ceva experiență în ceea ce privește interviurile de angajare. Cunoșteam tensiunea, emoțiile, teama că nu sunt suficient de pregătită pentru nevoile celui din fața mea. Aveam experiența interviurilor deopotrivă cu femei și bărbați. Trecusem prin mai multe etape, de la întâlniri cu recrutorii până la întâlniri cu CEO de companii. Știam ce înseamnă să te străduiești „să-ți vinzi” abilitățile învățate sau înnăscute. Nu era prima oară când mi se adresau întrebări incomode sau redundante, de genul „Unde vă vedeți în următorii 5 ani?” Scrisesem articole sau brief-uri demonstrative, dădusem chiar și teste de inteligență. Avusesem în fața mea un singur angajator, dar și patru lideri ai unei companii care mă analizau din cap până-n picioare să vadă dacă mă potrivesc cu atmosfera din companie. Pe scurt, credeam că sunt pregătită pentru orice întrebare aveam să primesc la un interviu de angajare. Însă niciodată până atunci nu mă întrebase nimeni dacă vreau să am un copil în perioada următoare. 

Îmi trece tot viitorul prin fața ochilor. Simt că trebuie să iau o decizie chiar atunci, pe moment: vreau sau nu vreau să am copii? Sunt sinceră, sau răspund așa cum și-ar dori să audă bărbatul din fața mea (preocupat de investiția pe care urma să o facă în noul lui angajat, de riscurile la care se expunea dacă în nouă luni ar fi trebuit să intru în concediu postnatal)? 

„Știți, încep cu tonul unui om vinovat, am o vârstă, se poate întâmpla orice.” 

Simt nevoia să mă scuz pentru că există, undeva, posibilitatea de a-mi dori să devin mamă. 

Nu mai adaug nimic. Privirea bărbatului se schimbă, îi piere entuziasmul. De altfel, aproape imediat după, interviul se încheie. Își ia la revedere politicos și iese din sala de ședințe care, dintr-o dată, mi se pare mult prea mare pentru mine. Între scaunul pe care stau eu și ușa pe care iese val-vârtej managerul, distanța se mărește. Am impresia că suntem, de fapt, într-o hală de zeci de kilometri. 

De acolo, de departe, îmi mai spune doar:

„Vă vom anunța în curând ce decidem.”

Problema celor trei propagande sau cum Vestul este subminat din interior de exagerarea unor frustrări reale

Cât timp politicienii vor fi obsedați de a câștiga extremele și vor ignora centrul, această luptă va fi pierdută din start. Din momentul în care cineva va găsi curajul să injecteze un curent puternic în centrul politic - adică acolo unde, de bine, de rău, se regăsește încă majoritatea populației de cultură vestică - vom putea să curmăm și apoi chiar să întoarcem acest val de dejecții aruncat asupra mentalului colectiv din lumea liberă.

De ce să vezi spectacolul de povești „Oamenii Dreptății” 

Pe 15 noiembrie, la Aula Politehnicii din București, va avea loc cea de-a șasea ediție a spectacolului de povești despre curaj, implicare și dreptate numit „Oamenii Dreptății”.

Au decis că nu mă potrivesc cu profilul companiei. Mi-au scris asta într-un mail.

A fost prima oară când mi-am dat seama că nu mai e o glumă. Eram redusă la o cifră care nu spunea nimic despre pregătirea mea profesională. Datele statistice pe care le tot citeam înainte erau acum realitatea mea de zi cu zi. 

Realitatea statistică: România, codașă la egalitatea de gen 

Datele statistice la nivel european și național confirmă faptul că discriminarea de gen și vârstă reprezintă o problemă majoră, în special în contextul pieței muncii și al accesului la resurse. 

În 2024, România ocupa ultimul loc în UE la indexul egalității de gen, cu un scor sub media europeană. Disparitățile majore de gen se manifestă cel mai vizibil în domenii precum sănătatea (unde România este pe ultimul loc din 2010), reprezentarea politică și accesul la resursele financiare. La nivel general, decalajul total de câștiguri între femei și bărbați (care include munca part-time și întreruperile pentru îngrijire) ajunge la 32,8% în UE, în timp ce femeile la nivel global dețin doar aproximativ unul din patru locuri în parlamentele naționale.

Discriminarea de vârstă este, de asemenea, o realitate frecventă în România. Aproximativ unul din patru români (25%) declară că a fost tratat diferit din cauza vârstei. Cele mai frecvente contexte în care apare sunt interviul de angajare (14%) și promovarea (13%). 

Un aspect critic este intersecționalitatea discriminării, care afectează cel mai grav anumite categorii. Discriminarea apare prin suprapunerea mai multor criterii: femeile vârstnice, sărace, din mediul rural și/sau de etnie romă sunt cel mai puternic afectate. De exemplu, rata de ocupare pentru femeile din România cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani este sub 40%, una dintre cele mai scăzute din UE. Deși ponderea generală a celor care declară că au simțit discriminare la locul de muncă este de 19%, studiile arată că discriminarea de gen este masiv subraportată prin canalele oficiale, cum ar fi linia națională de urgență, unde, deși s-au înregistrat mii de apeluri pentru violență domestică, doar opt apeluri au vizat explicit discriminarea de gen în 2023.

Dacă ați primit, în timpul interviului de angajare sau ulterior, întrebări legate de planurile de viitor în legătură cu copii/familie ne puteți scrie despre cele întâmplate la adresele [email protected] sau [email protected]

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€