Am analizat documentul CSM care transformă critica la adresa justiției în „lovitură de stat”. 11 argumente care nu au nicio bază reală

Redacția

Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a publicat miercuri, 10 iunie, un document de 76 de pagini în care acuză publicații media, jurnaliști, ONG-uri, actori politici și influenceri de un „atac fără precedent” îndreptat asupra puterii judecătorești din România, începând cu luna iulie a anului trecut. 

PressOne a analizat documentul care - cu toate că se dorește o „radiografie” a tuturor afirmațiilor și acțiunilor din spațiul public și online începând cu iulie 2025 - îmbracă mai mult forma unui act politic redactat în limbaj juridic. 

Scopul declarat al Consiliului a fost să stabilească, prin opt criterii metodologice, dacă „afirmaţiile şi acţiunile” derulate începând din vara anului trecut „au afectat sau nu independenţa, imparţialitatea ori reputația profesională” a magistraților.

În realitate, sursele citate în pretinsa „radiografie” sunt aproape exclusiv comunicate proprii ale CSM, postări de pe Facebook, articole din presă, iar documentele „externe" invocate (rapoarte ale Comisiei Europene sau OCDE) chiar dacă reale și verificabile, sunt folosite selectiv pentru a contracara acuzații despre pensii și salarii, nu pentru a demonstra „atacul fără precedent”. 

În continuare, PressOne trece în revistă 11 argumente invocate de Secția de judecători a Consiliul Superior al Magistraturii și arată că acestea nu susțin concluzia potrivit căreia ar exista o acțiune coordonată de destabilizare a încrederii în sistemul de justiție românesc și de ce aceste argumente nu au nicio bază factuală.  

1. Acuze de „coup d'état" 

„Atacurile susținute asupra puterii judecătorești au condus la degradarea constantă a situației justiției, care este supusă în prezent unei veritabile coup d'état, urmărindu-se o preluare ostilă a conducerii legitime a corpului judecătoresc.”

Termenul coup d'état definește o preluare ilegală și brutală a puterii legitime a unui stat, de obicei prin forță. 

În documentul CSM se face referire la legea pensiilor adoptată de Parlament - instituția care reprezintă nucleul democrației reprezentative, la un grup de lucru constituit prin decizie a prim-ministrului (contestat și suspendat de ÎCCJ, adică prin mecanisme specifice statului de drept) pentru a analiza necesitatea modificării statutului magistraților, articole de presă, postări pe Facebook ale unor publicații și persoane fizice, pe conturile lor personale, și documentarul „Justiție capturată” realizat de Recorder. 

Sute de persoane protestează în fața sediului Curții Supreme a Magistraților după difuzarea unui documentar al jurnaliștilor Recorder despre corupția din interiorul sistemului de justiție din România, miercuri, 10 decembrie 2025. Foto: Inquam Photos /Anastasia Ehim

Niciunul dintre aceste elemente nu descrie ceea ce înseamnă, de fapt, ideea de „lovitură de stat". Termenul nu este nicăieri justificat în document, însă apare într-o formulare ofensivă și acuzatoare chiar pe prima pagină a Hotărârii nr. 1348, înainte ca orice alt argument să fi fost prezentat.

2. Recorder, „mână-n mână” cu actori politici 

Logo-uri, sigle și identități vizuale controversate din marea Grădină a Carpaților

Să ne oprim deci și să privim puțin în ograda noastră atât de originală și să analizăm câteva exemple de design grafic care poate ar fi meritat alternative mai bune. Sau poate, ar fi trebuit măcar să nu “împrumute” idei gata lucrate de alții. Iată câteva studii de caz.

Fostul oligarh rus Mihail Hodorkovski: În era post-Putin, va fi foarte periculos să fii implicat în politica rusă

Fostul oligarh rus Mihail Hodorkovski dezvăluie pentru TEFI care sunt potențialele scenarii de viitor pentru predarea puterii de către Putin.

„S-a folosit ca pretext un material jurnalistic produs de o entitate de presă, Recorder, ale cărei poziții publice, de obicei, se aliniază cu cele ale forțelor politice patronate de prim-ministru și de președinte.”

Captură din documentul CSM

În sprijinul acestei acuzații grave, că Recorder ar fi un instrument politic al puterii, CSM nu oferă niciun argument sau dovezi concrete care să susțină această concluzie. Formularea  „de obicei" este folosită ca un atenuator lingvistic, pentru a oferi o marjă de siguranță menită să protejeze instituția. Dacă ar fi zis „mereu”, s-ar fi expus. 

Singurul argument invocat este că investigația Recorder a fost „infirmată de Inspecția Judiciară", deși Inspecția Judiciară este un organism aflat chiar sub tutela CSM, deci într-un conflict de interese evident în evaluarea acuzațiilor la adresa magistraților și mai ales a activității Secției pentru judecători a CSM.

Nu este pentru prima dată când publicația Recorder este acuzată de CSM, fără dovezi palpabile, clare, că ar lovi „puternic” în încrederea pe care o au cetățenii în sistemul de justiție. După publicarea documentarului Justiție capturată, care investiga cu precădere modul în care numeroase dosare de corupție sunt întârziate până la prescripția faptelor, precum și coagularea puterii judecătorești în jurul anumitor persoane-cheie, atât conducerea CSM cât și cea a Curții de Apel București au acuzat redacția Recorder de o „campanie de destabilizare a puterii judecătorești” sau „instigare publică împotriva ordinii constituționale”. 

3. Rețeaua care nu există 

„În spațiul public s-a propagat și amplificat intenționat ideea «corupției și abuzurilor generalizate» ale sistemului judecătoresc."

Prin folosirea termenului „intenționat", autorii documentului sugerează existența unei acțiuni coordonate și deliberate, pe care însă nu reușesc, și nici nu-și propun, să o demonstreze. 

Documentul nu numește niciun coordonator, nu demonstrează existența niciunei rețele coordonate care a acționat sincronizat, doar pune de-a valma mai mulți actori independenți care au susținut lucruri similare în momente în care chestiuni legate de justiție erau discutate pe agenda publică.

E ca și cum ai spune că toți oamenii care ies astăzi din casă cu o umbrelă au făcut-o în mod coordonat, pentru că au fost organizați de cineva. Toți au avut umbrele, toți au evitat ploaia, toți au luat aceeași decizie în același interval de timp. Urmând logica CSM, am putea spune și că, din când în când, se activează o rețea organizată de purtători de umbrele.

4. De ce unele ONG-uri și nu altele

„Nu se cunoaște de ce au fost selectate unele ONG-uri și de ce altele nu au primit invitație de participare” (pentru a participa la grupul de lucru organizat la nivelul Guvernului pentru modificarea statutului magistraților - n.r.).   

Documentul sugerează că invitarea unor asociații critice față de sistemul judiciar - precum Declic sau Funky Citizens - pentru a analiza posibilitatea modificării statutului magistraților ar reprezenta un indiciu că în spate s-a aflat un demers politic îndreptat împotriva autorității judecătorești. 

 Autorii nu explică de ce opiniile critice ale acestor ONG-uri ar fi trebuit să le descalifice automat de la participarea într-un astfel de grup de lucru, cum nu explică nici de ce alte organizații, care nu au fost invitate, ar fi avut o contribuție relevantă pe parcursul consultărilor. 

5. Jurnaliștii și „atacul hibrid”

„Această involuție (se referă la scăderea încrederii în justiție n.r.) este una nenaturală, fiind generată de mecanisme organizate, coordonate, care au implicat instigări ale puterii politice, preluarea retoricii de către mijloacele media afiliate, inclusiv prin utilizarea unor mijloace informatice (social media), similare altor situații interne sau internaționale calificate ca parte a unui atac hibrid."

CSM utilizează o terminologie uzuală în context de securitate națională și operațiuni de influență străină - „atac hibrid” -, referindu-se la jurnaliștii critici la adresa sistemului judiciar, la ONG-uri de advocacy, precum și la diverse persoane (printre ele și politicieni) care s-au exprimat critic în spațiul public față de sistemul de justiție. 

Rolul jurnalistului este de a aduce în fața publicului modul în care autoritățile și persoanele care dețin funcții publice își îndeplinesc sau nu atribuțiile. A acuza jurnaliștii care-și fac treaba servind interesul public, la standardele meseriei, de un „atac hibrid” nu face decât să contribuie la neîncrederea publicului în onestitatea presei. 

6. Conturi de social media ale cetățenilor, în vizorul CSM

„La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii au fost monitorizate nenumărate conturi pe diverse rețele de socializare, false sau vechi, dar activate recent și aparent interesate subit de situația justiției, după ani de inactivitate, demonstrând un fenomen atipic, nenatural, dar foarte eficient de influențare a percepției publicului.”

O parte din postările de Facebook monitorizate de CSM. Foto: captură din documentul CSM

Consiliul Superior al Magistraturii este, după cum a menționat PressOne într-o analiză anterioară, organismul „care se ocupă de recrutarea, promovarea, transferul, detașarea și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor”. 

Tot CSM se ocupă și de soluționarea „abaterilor disciplinare ale magistraților, apără independența și reputația profesională a acestora și decide asupra organizării și funcționării instanțelor și parchetelor”.

O instituție cu astfel de prerogative legale afirmă că a monitorizat „nenumărate conturi" de social media. Cu ce autoritate legală, însă? Prin ce metodologie? Cu ce scop? Cine a autorizat decizia de monitorizare și cine a făcut asta, concret? Cum s-a stabilit că un cont este „fals sau vechi”? Ce date au fost colectate, pentru cât timp, cine are acces la ele și cum vor fi folosite pe viitor? 

7. Articole publicate de redacția G4Media sunt catalogate ca parte a unei „campanii de denigrare” 

„Pare că această entitate media nu a avut altă preocupare în intervalul de mai bine de 1 an (405 zile) decât să lovească cele câteva ținte preponderente indicate anterior."

CSM contorizează 140 de articole, care conțin numele „Savonea", publicate de G4Media într-un interval de 405 zile și susține că „pare” că publicația „lovește ținte". 

Această logică ar putea fi aplicată oricărei redacții de știri, care publică zeci sau chiar sute de articole în fiecare zi și care relatează despre subiecte, teme și domenii de interes public. 

CSM nu analizează conținutul articolelor, nu verifică dacă informațiile publicate sunt false și nu face nicio comparație cu acoperirea mediatică a altor instituții de presă din aceeași perioadă. „Metodologia” folosită de CSM este una circulară: articolele sunt negative pentru că atacă și atacă pentru că sunt negative.

În plus, după cum menționează asociația „Alianța a Patra Putere”, o organizație profesională a jurnaliștilor, monitorizarea sistematică a conturilor de social media de către o instituție publică reprezintă „o prelucrare de date cu caracter personal care, în absența unui temei legal explicit, poate constitui o încălcare a Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR), aplicabil inclusiv autorităților publice. În același timp, nominalizarea redacțiilor și a persoanelor în contextul unei monitorizări sistematice are ca efect intimidarea jurnaliștilor, îngrădirea libertății lor de exprimare și de a-și exercita liber profesia”.

8. CSM tratează protestele ca pe un atentat la independența justiției

„Deși au fost prezentate ca emanație a societății civile, având în spate zeci de mii de semnături online, totuși este de necontestat că ele au fost inițiate și organizate cu sprijin profund politic, direct sau indirect, public sau mai puțin public, atât organizatoric, cât și prin ajutor pentru finanțare prin apel la donații."

Protestele societății civile sunt etichetate de CSM ca fiind parte dintr-o conspirație. CSM tratează protestele anti-corupție din iarna 2025-2026 ca pe un element al aceluiași plan coordonat de „lovitură de stat". Organizațiile aduse în discuție - Declic, Funky Citizens, Corupția Ucide - , sunt prezentate nu ca actori civici autonomi, ci ca instrumente politice. 

În București, oamenii ieșiți în stradă au cerut demisia Liei Savonea, actuala președință a ICCJ Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Consiliul a numărat postările acestor ONG-uri, susținând că „90%” sunt împotriva sistemului de justiţie, fără a ști însă ce reprezintă acest procent în cifre absolute sau la ce perioadă de timp se referă. De asemenea, postările personale de pe social media ale unor cetățeni sunt prezentate ca argumente care ar sprijini ideea de „atac coordonat”.  

„De ce acum?” sau „sincronizarea" documentarului Recorder

„Reportajul «Justiția capturată» a fost difuzat la 9 decembrie 2025, cu o zi înaintea termenului stabilit pentru pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate privind pensiile magistraților."

Captură din documentul CSM în care magistrații susțin că momentul publicării mai multor articole jurnalistice este corelat cu evenimente „politice sensibile”

Consiliul acuză aici Recorder că ar fi ales un moment strategic pentru difuzarea documentarului despre starea sistemului de justiție, iar argumentul invocat se bazează pe o corelație prezentată drept cauzalitate. În această logică, dacă vânzările ochelarilor de înot ar crește simultan cu numărul infarcturilor, am putea deduce că mersul la piscină provoacă infarcturi.

CSM identifică și alte „sincronizări": un material despre Nicușor Dan apărut după ce acesta confirmase numiri de procurori; un material despre Poliție apărut când ministrul de interne era vehiculat ca premier. Aceste corelații temporale sunt complet ambigue: în presă, momentele politice generează materialele, nu invers.

Aceeași logică a fost folosită și de fostul ministru al Justiției, Radu Marinescu, ca scut în fața dovezilor aduse de jurnalista Emilia Șercan, care a arătat că cel puțin 56,68% dintre paginile lucrării cu titlul „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil” conțin text plagiat din alți autori, mai exact 140 de pagini din cele 247 ale lucrării. 

Atunci, ministrul a încercat să mute discuția de la plagiat la politică, susținând că scandalul a fost declanșat artificial, pentru a bloca procedura de selecție a șefilor de parchete pe care o  inițiase anterior.

9. Lista de 885 de magistrați „de bună-credință" e minimizată cu cifre selective

„În realitate, numărul judecătorilor care au aderat la respectiva listă este de aproximativ 5,5% din total."

CSM minimizează lista de magistrați care, ulterior publicării documentarului Recorder, s-au solidarizat cu magistrații care au apărut în material, ignorând că cei 885 de judecători și procurori care au semnat public o declarație arată că există probleme sistemice. 

De asemenea, Consiliul alege să nu răspundă în niciun fel îngrijorărilor exprimate, pe care le clasifică în trei categorii - corupție, abuzuri, nemulțumiri personale - și sugerează că a treia variantă e cea mai probabilă, fără însă a prezenta nicio probă.

11. Chestionarul intern = auto-validare instituțională

„Un singur respondent a apreciat că schimbarea a fost realizată cu scopul de a conduce la intervenirea prescripției răspunderii penale."

CSM organizează un chestionar pentru proprii judecători, cu privire la acuzațiile aduse sistemului pe care tot CSM îl conduce și prezintă rezultatele ca dovadă de nevinovăție. 

E ca și cum un patron face un sondaj intern în rândul angajaților pentru a dovedi că nu există comportament abuziv din partea șefului la locul de muncă.  

Documentul amestecă fapte reale - precum dezvăluiri mediatice, dezbaterile despre pensiile magistraților sau propunerile de modificare a legislației -  cu interpretări speculative despre un presupus  „atac hibrid" sau a unei „lovituri de stat" îndreptate împotriva justiției. 

Din această combinație de argumente circulare rezultă o narațiune care sugerează o coordonare strategică între Recorder, jurnaliști, organizații civice și politicieni, fără a prezenta dovezile concrete ale coordonării. Toate acestea sunt aruncate într-un document scanat, presărat cu erori de scriere și link-uri copiate ca într-un eseu de anul I de facultate (care oricum nu pot fi accesate) și care sunt servite publicului drept dovadă a unui „atac împotriva justiției”. 

O poziție care nu pare să reflecte în întregime cei 3.580 de judecători despre care Secția de judecători a CSM susține că s-au pronunțat cu privire la document: asociația Forumul Judecătorilor acuză Secția pentru judecători a CSM că lista invocată este eronată, întrucât adunările generale de marți nu au fost consultate în legătură cu documentul pe care CSM susține că l-au validat.