DOCTORATUL PLAGIAT AL MINISTRULUI JUSTIȚIEI. 140 pagini cu conținut copiat în teza lui Radu Marinescu

Emilia Şercan

Știri

12/01/2026

Mai mult de jumătate din teza de doctorat în Drept a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiată. 

Potrivit analizei PressOne, cel puțin 56,68% dintre paginile lucrării cu titlul Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil conțin text copiat din alți autori, mai exact 140 de pagini din cele 247 ale lucrării.  

Ministrul Radu Marinescu își justifică furtul academic invocând - asemenea unei întregi pleiade de plagiatori aflați în funcții publice care l-au precedat - o presupusă „lipsă a normelor” și o presupusă „lipsă a legislației”. Ce susține Marinescu, în discuția avută cu PressOne, este fals: în 2009, atât normele academice, cât și legea, prevedeau evidențierea prin semnele ghilimelelor a porțiunilor copiate din lucrările altor autori.

Cât despre reputația academică a coordonatorului de doctorat, invocată de Marinescu, aceasta nu absolvă în niciun fel autorul tezei doctorale, nicăieri în lume, de răspunderea pentru comiterea unei fraude academice.

CV de ministru: avocatură, universitate, politică

Actualul ministru al Justiției, care în 2026 va avea un rol central în numirea procurorilor-șefi ai Parchetului General, DNA și DIICOT, a absolvit Dreptul la Craiova în 1995 și, după ce și-a făcut stagiatura, și-a înființat în 1999 propriul cabinet de avocatură în Craiova. 

Cariera sa universitară a început cu un an înainte de susținerea doctoratului, potrivit propriului CV: în 2008 a devenit lector la Universitatea „Titu Maiorescu”, filiala din Târgu Jiu, unde a continuat să predea vreme de un deceniu, până în 2018. Din 2021 este cadru didactic asociat la Universitatea din Craiova, instituția care i-a conferit titlul de doctor. 

În paralel cu cariera universitară și cu avocatura, Marinescu a intrat oficial în politică în 2016 - întâi în Craiova, unde a devenit consilier local în perioada în care Lia Olguța Vasilescu, unul dintre actualii vicepreședinți PSD, era primar, și apoi ca deputat PSD, începând cu decembrie 2024. 

Ca avocat, Marinescu a apărat-o pe Vasilescu în dosarul în care aceasta a fost reținută pentru 24 de ore de DNA pentru acuzații de corupție, caz clasat, în final, de procurorii anticorupție. Marinescu l-a reprezentat în justiție și pe soțul lui Vasilescu, Claudiu Manda, într-un dosar în care Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat prescripția după 15 termene de judecată. 

Potrivit unor informații care au circulat în decembrie 2024, la formarea cabinetului Ciolacu II, Radu Marinescu ar fi fost propus și susținut pentru funcția de ministru al Justiției de Lia Olguța Vasilescu, care este vicepreședinte al PSD.

Mandatul său de ministru, care a început după tensiunea alegerilor parlamentare din decembrie 2024, a fost marcat de cea mai scăzută cotă de încredere în Justiție din ultimul deceniu.

2008 - 2018: un deceniu de carieră universitară ca titular

Deși în CV-ul său oficial, încărcat pe site-ul Ministerului Justiției, menționează clar o activitate universitară de zece ani (2008 - 2018) ca lector la Universitatea „Titu Maiorescu”, în discuția avută cu PressOne, Radu Marinescu a minimalizat acest interval de un deceniu, pe care l-a catalogat drept „o scurtă perioadă”. 

Mai mult, Marinescu a susținut că doctoratul plagiat nu i-a adus niciun beneficiu în carieră, deși acesta a confirmat că la Universitatea „Titu Maiorescu” a fost lector titular. Această poziție nu poate fi ocupată, conform standardelor academice, în absența doctoratului.

„Am fost titular acolo”, confirmă Marinescu în interviul cu PressOne:

Emilia Șercan: În CV-ul dumneavoastră apare că ați fost lector. Așa scrieți în CV-ul propriu, că ați fost lector la Universitatea...

Radu Marinescu: „Titu Maiorescu”, pentru o scurtă perioadă de timp. O universitate privată.

E Ș.: O scurtă perioadă de 10 ani. Așa reiese din CV-ul dumneavoastră, o scurtă perioadă de 10 ani.

R. M.: Da, este perioada care este menționată în CV. Nu am avut niciun motiv să ascund în CV activitatea pe care am desfășurat-o.

E Ș.: Dar ați fost cadru didactic titular? Pentru că acolo scrie doar „lector”. Ați fost titularizat la această universitate, sau doar colaborator?

R. M.: Nu, am fost titular acolo.

E Ș.: A, deci ați dat concurs pe post, ați fost lector...

R. M.: Repet, la momentul respectiv... Dar, încă o dată, doamna Șercan, dacă aveți dubii cu privire la activitatea mea, încă o dată, puteți să o supuneți examinării autorităților care se pot pronunța cu această chestiune. Altceva nu am de comentat.

E Ș.: Am înțeles. Dar totuși aș dori să clarificăm, pentru că am oportunitatea [acestei discuții] cu dumneavoastră. Acum dumneavoastră sunteți colaborator la Universitatea din Craiova, sau sunteți cadru didactic titular?

R. M.: Nu, doar colaborator, doamna Șercan. Nu am o catedră universitară.

E Ș.: Și, în perioada de când ați devenit ministru, ați mai ținut cursuri sau le-ați suspendat?

R. M.: Nu, nu le-am mai suspendat. Am mai ținut cursuri online.

E Ș.: Deci ați ținut online. Am înțeles. Și mai e un lucru pe care aș dori să mă ajutați să-l înțeleg. Tot în CV-ul dumneavoastră spuneți că ați avut un stagiu de pregătire sau... la Tilburg, în Olanda. Ce, mai exact, ce s-a întâmplat acolo și în ce perioadă s-a derulat?

R. M.: A fost un schimb de studenți și am urmat cursuri la Universitatea din Tilburg în domeniul dreptului internațional și dreptului european.

E Ș.: Pentru ce perioadă?

R. M.: Din câte rețin, o lună sau două luni. Sincer, e foarte mult de atunci.

Un plagiat care începe la „Cuvântul înainte”

Teza de doctorat a actualului ministru al Justiției, Radu Marinescu, este plagiată chiar de la prima pagină. 

În secțiunea intitulată „Cuvânt înainte” – în care autorul își prezintă propriul argument în legătură cu cercetarea realizată –, mai bine de jumătate de pagină este preluată fără ghilimele din volumul Bazele dreptului civil, Teoria generală, Vol. I, lucrare apărută în 2008 și semnată de Ion Dogaru, coordonatorul de doctorat al lui Marinescu, alături de Nicolae Popa, Dan Claudiu Dănișor, Sevastian Cercel și alții.  

Dogaru, Dănișor și Cercel au fost cu toții decani ai facultății care i-a acordat titlul de doctor lui Marinescu. 

Radu Marinescu a menționat în câteva rânduri, în contextul discuției cu PressOne pe tema plagiatului, că teza sa de doctorat a fost coordonată de un universitar reputat, Ion Dogaru, care a fost membru corespondent al Academiei Române - și care a scris, în coautorat, cartea din care Marinescu a copiat. Reputația coordonatorului unei teze doctorale nu absolvă de răspundere, însă, autorul unui plagiat. 

Restul conținutului descoperit plagiat în teza de doctorat a lui Radu Marinescu, cu titlul Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil, provine din alte trei lucrări publicate anterior susținerii acesteia din 2009. 

Prima sursă

Cea mai mare parte a conținutului descoperit ca fiind plagiat în lucrarea de doctorat a lui Radu Marinescu provine dintr-un volum care nu a fost citat nicio singură dată în întreg conținutul tezei de doctorat a ministrului Justiției Radu Marinescu și nici nu a fost inclus în Bibliografie. 

Volumul se intitulează Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil, apărut în 1998 la Editura All, semnat de Florea Măgureanu – fost profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității Româno-Americane. 

Este vorba despre 62 de pagini din cele 140 în care există conținut plagiat.

Prima secvență de text preluat din lucrarea lui Măgureanu – care reprezintă teza de doctorat a acestuia, susținută în anul 1997 la Facultatea de Drept a Universității din București – acoperă paginile 5-15 din teza lui Marinescu. 

De la pagina 5 la 11 se regăsește o secvență de text intitulată „Scurt istoric al probelor și evoluția lor”, care este plagiată cuvânt cu cuvânt din lucrarea lui Florea Măgureanu. 

Actualul ministru al Justiției nu preia în teza sa și notele de subsol din lucrarea originală, în care Măgureanu a citat autorii care au făcut anterior cercetări despre istoricul probelor. 

În schimb, în următoarea secvență de text plagiat, care se întinde de la pagina 11 la 15, Marinescu copiază și notele de subsol din lucrarea lui Măgureanu. 

Secvențele de text plagiate din lucrarea lui Florea Măgureanu au un alt aspect grafic față de restul conținutului din teza lui Radu Marinescu. 

În plus, cele 62 de pagini plagiate sunt marcate de o punctuație deficitară, cu spații inserate eronat înainte și după semnele de punctuație, inconsecvențe ortografice sau greșeli de tastare. 

Diferențele de aspect grafic și faptul că anumite erori de dactilografie se regăsesc doar în unele porțiuni din teză sugerează că transcrierea secvențelor plagiate din lucrarea lui Florea Măgureanu ar fi fost realizată de o altă persoană și că, ulterior, semnatarul tezei nu a făcut nici măcar o minimă revizie a textului. 

A doua sursă 

O altă lucrare din care a plagiat Radu Marinescu are titlul Probele în procesul civil și a apărut sub semnătura Mariei Fodor la Editura Universul Juridic, în 2006. 

Cele 26 de pagini de text plagiat în teza ministrului Justiției din această lucrare au fost copiate cu tot cu note de subsol. 

Dincolo de conținutul în sine, plagiat cuvânt cu cuvânt din cartea lui Fodor, textul preluat de la această autoare aduce o altă dovadă zdrobitoare a plagiatului. 

În 15 note de subsol din teza lui Marinescu, care se regăsesc de la pagina 25 la pagina 44, autorii citați au fost marcați cu abrevierea „op.cit.”, care provine din limba latină – opere citato – și care înseamnă „în lucrare citată anterior”. 

Această convenție de citare permite unui autor să nu mai reia într-o notă de subsol viitoare numele complet al unei lucrări, anul și editura la care aceasta a fost publicată, ci să menționeze doar numele autorului și pagina unde se află conținutul preluat prin citare directă sau parafrazare. 

Convenția de citare este permisă doar dacă sursa a fost citată anterior. 

În cazul lui Marinescu, cele 15 lucrări citate prin abrevierea „op. cit.” nu au fost menționate anterior, fapt care arată într-o manieră de necontestat că respectivele pagini sunt plagiate. 

Lucrarea Mariei Fodor – Probele în procesul civil – a fost inclusă în Bibliografie, dar a fost citată o singură dată într-o notă de subsol (nota 43 de la pagina 32), deși din conținutul acesteia au fost plagiate 26 de pagini în teza lui Marinescu fără a fi marcate corespunzător cu ghilimele.

A treia sursă

Alte 53 de pagini din doctoratul lui Radu Marinescu sunt plagiate din lucrarea Probele în procesul civil, apărută în anul 1996 la Editura AnkaRom din Iași și semnată de Radu Dumitru și Dan Tudurache. 

Lucrarea nu a fost citată nici măcar o singură dată în întreg conținutul tezei de doctorat a ministrului Justiției Radu Marinescu și nici nu a fost inclusă în Bibliografie. 

Dacă în cazul textului plagiat din lucrările lui Florea Măgureanu și ale Mariei Fodor plagiatul este unul fidel, de tip copy-paste și fără nicio intervenție pe text, de această dată există o serie de reformulări minore. 

Având în vedere această diferență semnificativă a modului în care conținutul din lucrarea lui Dumitru și Tudurache a fost copiat în doctoratul lui Marinescu, există două posibile explicații: 

(1) fie textul a fost, într-adevăr, reformulat de Marinescu;

(2) fie sursa plagiatului este reprezentată de o altă lucrare neidentificată, în care, de asemenea, a fost plagiat text din volumul lui Dumitru și Tudurache. 

Indiferent care ar fi varianta corectă, un lucru e cert: conținutul celor 53 de pagini din teza ministrului Justiției a fost publicat anterior, încă din 1996, în lucrarea Probele în procesul civil. Chiar dacă unele începuturi de fraze sunt ușor reformulate prin construcții sinonimice, plagiatul rămâne evident. 

***

Niciuna dintre cele trei lucrări plagiate de ministrul Marinescu nu a fost transpusă digital, astfel că indiciile plagiatului au fost descoperite direct în varianta tipărită a acestor volume. 

Dacă teza lui Radu Marinescu ar fi verificată cu un soft de identificare a similitudinilor, acesta nu ar descoperi sursa plagiatului, pentru că softurile de acest tip sunt capabile să analizeze doar lucrări disponibile în mediul online. 

În 2021, Ministerul Educației, condus de Sorin Cîmpeanu, a alocat 25 de milioane de lei universităților pentru a elabora o strategie și pentru a verifica tezele de doctorat acordate în perioada 1990-2016 cu privire la existența plagiatului. 

Într-un răspuns din noiembrie 2023, transmis pentru PressOne, Universitatea din Craiova preciza că până la acel moment fuseseră digitalizate 123 de teze de doctorat susținute în perioada 1990 - 2000, fără a fi fost verificată efectiv, la acea dată, vreo teză de doctorat. 

Decizia de analizare a tezelor de doctorat este una inutilă pentru situația în care conținutul plagiat provine din lucrări care nu au fost digitalizate la rândul lor și care nu se regăsesc pe internet. Altfel spus, un soft nu poate compara o lucrare disponibilă în format tipărit cu una digitală. 

***

Este puțin probabil ca Radu Marinescu să fi avut acces la varianta electronică a lucrărilor din care a plagiat. Două dintre acestea au fost publicate înainte de anul 2000, mai exact în 1996, respectiv 1998. 

Așa cum am explicat deja, există indicii multiple că secvențele de text ar fi fost transcrise din versiunile tipărite de persoane distincte, care au făcut diferite tipuri de erori de punctuație și ortografie. Un exemplu: teza are porțiuni scrise cu diacritice și porțiuni în care diacriticele lipsesc.   

Dincolo de identitatea de conținut între teza lui Marinescu și cea a lucrărilor prezentate mai sus, există și alte indicii care atestă existența indubitabilă a plagiatului în teza ministrului Justiției. 

În unele situații, acesta a preluat inclusiv indentarea din original, fie unele citate marcate cu  italice, fie anumite cuvinte evidențiate cu bold sau italice, la fel cum apăreau în original. 

Probabil cea mai zdrobitoare dovadă a plagiatului – dincolo de conținutul identic – este arătată de sistemul de citare folosit în teza lui Radu Marinescu, care este diferit în funcție de lucrările de unde plagiază. 

În unele situații, acesta nu a preluat notele de subsol din lucrările originale – în care se află menționați autorii citați în original –, însă în altele a preluat conținutul notelor în mod identic. 

Porțiuni mari din teză nu au, însă, niciun sistem de citare folosit, ceea ce este anormal pentru o teză de doctorat. De exemplu, de la pagina 52 la 83 și de la pagina 115 la 136 nu este folosit niciun sistem de citare. 

În orice lucrare științifică, sistemul de citare trebuie să fie unul unitar. În cazul tezei lui Radu Marinescu acesta folosește sistemul de citare cu note de subsol – specific științelor juridice – însă la paginile 78, 79 și 135 există câte un autor citat între paranteze. 

***

Lucrarea lui Marinescu compromite total ideea de cercetare doctorală și de teză de doctorat și pune sub semnul întrebării credibilitatea procedurilor academice care au permis validarea acesteia. 

În corpul textului tezei lui Radu Marinescu sunt incluse trimiteri la unele note de subsol, dar notele lipsesc din subsolul paginilor. Acest lucru demonstrează că respectivul conținut a fost copiat mecanic, iar autorul a omis – cu sau fără intenție – să transcrie și conținutul explicativ al notelor de subsol. 

De exemplu, la pagina 35 în text există o trimitere către nota de subsol „2”, care nu are niciun conținut detaliat în subsolul paginii, însă pe aceeași pagină apar notele de subsol 49, 50 și 51, care au conținut detaliat în subsol. 

O situație identică este și la pagina 80, unde în text este trecută nota de subsol „43”, însă nu și în subsolul paginii. La pagina 86, există nota de subsol „1” în text, care nu are corespondență în subsolul paginii.  

De asemenea, la pagina 216 este nota de subsol „10”, iar la pagina 228 este nota de subsol „33”, care nici ele nu au corespondență de citare în subsolul paginilor respective. 

Un alt indiciu care arată că teza este plagiată ține de vechimea surselor citate, în raport cu anul susținerii tezei. 

Multe dintre spețele indicate în note de subsol sunt din perioada comunistă – unele chiar din anii ’50 sau ’60 – în condițiile în care teza, susținută la două decenii după căderea comunismului, nu a avut ca temă cercetarea perioadei pre-1989. Explicația pentru vechimea surselor este că autorii plagiați de Marinescu au preluat, la rândul lor, acele spețe din volume publicate înainte de 1989, indicând, însă, în mod transparent proveniența lor. 

Cum justifică ministrul Marinescu cele 140 de pagini cu conținut plagiat

PressOne l-a contactat telefonic pe ministrul Radu Marinescu duminică, 11 ianuarie. Acesta neagă că ar fi plagiat în teza de doctorat susținută în 2009.

Radu Marinescu: Sunt absolvent al unei facultăți reputate din hexagonul facultăților de drept (Universitatea din Craiova - n.r.). Am terminat ca șef de promoție, am intrat în avocatură printre primii, iar doctoratul l-am elaborat la aceeași universitate la care am terminat studiile, în conformitate cu normele timpului și sub coordonarea unui profesor academician reputat, Dumnezeu să-l odihnească, domnul Ion Dogaru. Repet, am elaborat această teză în conformitate cu rigorile momentului și sub îndrumarea profesorului coordonator. 

Emilia Șercan: Bun, ce înseamnă „rigorile momentului”? Ce înțelegeți dumneavoastră prin „rigorile momentului”? Spuneau „rigorile momentului” că nu trebuie să citați?

R. M.: Doamna Șercan, eu apreciez că am respectat toate exigențele și, repet, am făcut sub coordonarea domnului profesor îndrumător. Dacă aveți elemente, semne de întrebare, absolut dumneavoastră puteți să faceți orice fel de demers jurnalistic pe care-l apreciați oportun. Puteți să solicitați clarificările care se pot realiza de către organele în drept. Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun.

E. Ș.: Ați spus că ați făcut teza sub coordonarea profesorului Dogaru. Mie mi-ați lăsat impresia că puneți cumva responsabilitatea...

R. M.: Nu, Doamne ferește! Deci nu, nu puneți cuvintele mele... M-ați întrebat în ce context am elaborat-o. Am avut un coordonator, este firesc, un profesor coordonator. Teza aceasta a trecut prin evaluările făcute la nivel de minister, cunoașteți foarte bine care este circuitul. Nu a existat niciun fel de semn de întrebare, nu mi-a fost semnalat niciun fel de dubiu. N-aș fi avut niciun fel de motiv să nu citez pe cineva. Eu nu am avut o carieră universitară, o catedră universitară, nu am căutat niciodată acest lucru... 

E. Ș.: În privința verificărilor pe care le-am făcut, am găsit inclusiv 25 de pagini consecutive preluate dintr-un singur autor. Evident, fără citare, fără ca acea lucrare să fie măcar inclusă în bibliografia finală a lucrării, fără să fie menționat pe undeva în teză. 

R. M.: Încă o dată, doamna Șercan, nu pot să vă spun decât această chestiune: am elaborat teza în condițiile timpului, sub coordonarea unui profesor. A trecut prin evaluările făcute la Minister, prin comisia de acolo. Nu mi s-a semnalat absolut niciun fel de inadvertență. În consecință, repet, eu nu sunt un om care în viață să se fi bazat pe un beneficiu obținut în mod necinstit. Am fost avocat 30 de ani, am muncit în activitatea mea. Vă repet, cariera universitară n-a fost pentru mine o țintă, o miză. Nu am o catedră universitară, așa încât nu am de apărat ceva anume...

E. Ș.: Dar dumneavoastră ce credeți că ar trebui să se întâmple în privința situațiilor în care există teze de doctorat plagiate în România? Sunteți totuși Ministrul Justiției. Adică Justiția în sine înseamnă echitate și înseamnă corectitudine la nivel, ca principiu.

R.M.: Echitate, corectitudine înseamnă întreaga societate. Repet, dacă este să se stabilească ceva, trebuie s-o stabilească organele în drept. Nici eu, nici dumneavoastră, nici altcineva. Dacă aveți suspiciuni, se poate verifica de către autorități și stabili dacă a fost sau nu a fost ceva în neregulă. Asta pot să vă spun.

Rol cheie în numirea șefilor de parchete

Anul de mandat al lui Radu Marinescu în funcția de ministru coincide cu o prăbușire palpabilă a încrederii cetățenilor în sistemul judiciar - care a culminat, în decembrie 2025, cu un val de furie publică coagulat în jurul dezvăluirilor din documentarul Recorder „Justiție capturată”. 

Documentarul semnat de Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, care au expus publicului larg unele dintre mecanismele invizibile prin care sistemul judiciar îi face scăpați pe marii corupți, a depășit 5 milioane de vizualizări doar pe YouTube. Asta înseamnă peste un sfert din populația țării.

Valul de achitări și eliberări din detenție ale unor persoane acuzate de încălcări vădite ale legii a consacrat, la nivel public, ideea că dacă ești bogat și conectat politic justiția presupus „independentă” te poate face scăpat printr-o multitudine de pârghii obscure și mecanisme complicate, greu accesibile înțelegerii cuiva din exteriorul sistemului. Un cuvânt care nu era parte din vocabularul comun, „impunitate”, a început să circule în conversația publică. 

În acest context, în care doar 24% dintre români mai au încredere multă și foarte multă în sistemul judiciar - potrivit unui sondaj CURS din decembrie 2025 - ministrul Radu Marinescu are misiunea de a selecta viitorii șefi ai celor mai importante parchete din țară: Parchetul General, DNA și DIICOT. 

Marinescu a declanșat de altfel, săptămâna trecută, procedura de numire a șefilor pentru marile parchete. Propunerile sale vor fi trimise mai întâi Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), al cărui aviz este consultativ, iar numirile propriu-zise urmează să le facă președintele Nicușor Dan. 

G4Media și Digi 24 relatează, citând surse proprii, că funcțiile de procurori șefi, alături de cele pentru conducerea SRI și SIE, urmează să fie negociate de președintele Nicușor Dan cu reprezentanții PSD. Nu e clar, în momentul de față, dacă negocierile vor include și restul partidelor din actuala coaliție de guvernare. 

Numirile anterioare, propuse în 2023 de fostul ministru al Justiției Cătălin Predoiu (PNL) și validate de fostul președinte Klaus Iohannis, au contribuit - toate - la prăbușirea încrederii în sistemul judiciar. 

Fosta șefă a DIICOT, Giorgiana Hosu, aflată de la începutul mandatului într-un evident conflict de interese, a sfârșit prin a demisiona după ce soțul său a fost condamnat; șeful Parchetului General, Alex Florența, are un întreg portofoliu de dosare clasate în care au fost implicați decidenți politici, dosare redeschise, ulterior, prin sentințe definitive; iar șeful DNA, Marius Voineag, personaj central în documentarul Recorder, a devenit cel mai contestat șef al DNA din istoria instituției. 

Marinescu, membru al Executivului, s-a remarcat prin declarații ambigue în cel mai bun caz. În chestiunea reformei pensiilor speciale a magistraților, lansată de Guvernul Bolojan - din care Marinescu face parte - acesta a transmis mesaje publice aliniate mai degrabă cu ale magistraților care se opun reformei și cu cele ale PSD, partidul din care face parte. 

În privința boicotului fățiș al celor patru judecători CCR propuși de PSD - care au împiedicat Curtea Constituțională să se pronunțe, în zilele de 28 și 29 decembrie, pe constituționalitatea legii care reforma pensiile magistraților - Marinescu a declarat că gestul acestora e „puțin paradoxal”. 

Singura justificare a „paradoxului” dată de Marinescu, pentru acest boicot constituțional fără precedent în istoria recentă: cei patru judecători care, prin absența lor, au împiedicat formarea cvorumului, nu au de fapt nicio obligaţie de loialitate faţă de PSD, partidul care i-a nominalizat, deși au fost numiți pe baza unui „algoritm politic”.

Editor: Mona Dîrțu