PRIMA VICTORIE. Înalta Curte redeschide o parte a dosarului de kompromat împotriva Emiliei Șercan. Urmărirea penală împotriva lui Lucian Bode “nu a fost temeinică și completă”

Mona Dîrțu

Știri

29/04/2024

***

Sentința definitivă pronunțată săptămâna trecută de Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește, pe scurt, că în dosarul 2822/P/2022 - în care ministrul de Interne Lucian Bode a fost cercetat de Parchetul General - soluția de clasare pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului „nu este temeinică și legală, întrucât urmărirea penală nu a fost temeinică și completă”. 

Pentru alte două infracțiuni cercetate în același dosar - abuz în serviciu și omisiunea sesizării - soluția clasării a fost considerată corectă. 

În ceea ce privește infracțiunea pentru care s-a decis redeschiderea dosarului - favorizarea făptuitorului - judecătoarea de cameră preliminară Elena Barbu face o demonstrație cuprinzătoare, pe multiple paliere, pentru ceea ce non-juriștii numesc „îngroparea unui dosar”. Aceasta invocă informații factuale la care procurorul de caz a avut acces, dar pe care le-a ignorat, precum și o lungă listă de probe pe care acesta nu le-a administrat.

O scurtă trecere în revistă a cazului: în iulie 2022, la câteva luni după ce o probă pe care a predat-o Poliției a fost publicată pe internet cu scopul compromiterii sale, Emilia Șercan a depus la Parchetul General o plângere penală împotriva lui Lucian Bode, la acea dată ministru de Interne. 

L-a acuzat de implicare în operațiunea de mușamalizare, care a avut loc la 18 februarie 2022, la o zi după ce persoane încă necunoscute din interiorul Poliției Române au divulgat o probă-cheie - o captură de ecran - care a fost publicată, la 40 de minute după ce Emilia Șercan a părăsit secția de poliție, pe site-ul realitateadinmoldova.md, deținut de Cristian Rizea.

Jurnalista a depus la 18 februarie 2022 o plângere penală în care a reclamat divulgarea probei din Poliție. Această infracțiune a fost investigată  în dosarul 421/P/2022 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (PCAB), care a decis să-l claseze la finalul lui octombrie 2023. 

Mușamalizarea operațiunii de kompromat, a arătat Emilia Șercan, s-a produs la 18 februarie 2022, când persoane rămase necunoscute au încărcat pe site-ul patrianoastra.com captura de ecran publicată cu o zi înainte pe realitateadinmoldova.md - antedatând materialul, astfel încât să pară publicat înainte ca ea să furnizeze polițiștilor proba.  

Câteva zile mai târziu, site-ul patrianoastra.com i-a fost prezentat Emiliei Șercan de șeful Poliției Române drept dovadă că subordonații săi - care au circulat pe WhatsApp imaginea în orele premergătoare publicării pe internet - nu au niciun amestec în scurgerea probei. 

După o serie de cercetări derulate în principal în două dosare - dosarul 2822/P/20222, la care se referă sentința de săptămâna trecută; și dosarul 421/P/2022, instrumentat la PCAB și clasat în octombrie 2022 - niciun procuror nu a dezlegat misterul patrianoastra.com, element-cheie în operațiunea de mușamalizare a scurgerii probei.

Niciun procuror nu l-a dezlegat pentru că - după cum a constatat și judecătoarea Elena Barbu - niciun procuror nu a investigat cu adevărat faptele petrecute în ziua de 18 februarie 2022: cine, când, cum și în ce scop a plantat în acea zi, pe un site obscur, proba publicată în ziua precedentă pe site-ul lui Rizea, antedatând-o astfel încât să pară publicată în ziua anterioară.

Procurorul Hondor a clasat, la 1 februarie 2023, dosarul 2822/P/2022, în care administrase doar trei probe. 

Sentința definitivă pronunțată săptămâna trecută de Înalta Curte, deși se referă în primul rând la acest dosar, trasează tabloul de ansamblu al operațiunii de discreditare, la 17 februarie 2022, a colegei noastre - și a mușamalizării acestei operațiuni, care a avut loc începând cu data de 18 februarie 2022.

În continuare, principalele concluzii pe care judecătoarea Elena Barbu le-a formulat după ce a studiat, în detaliu, probele existente dosarele 2822/P/2022 și 421/P/2022:

I. Procurorul nu a cercetat faptele reclamate, ci persoana lui Lucian Bode

Soluția de clasare dată de procurorul Mihai Hondor pentru fapta de favorizare a făptuitorului, „nu este temeinică și legală, întrucât urmărirea penală nu a fost temeinică și completă” - arată, în motivarea sa, judecătoarea Elena Barbu.

Primul și cel mai important argument: „cercetările nu s-au centrat esențialmente pe situația de fapt” reclamată de Emilia Șercan în plângerea penală, „ci s-au orientat pe persoana indicată drept autor al acesteia, alături de alte persoane”.

Procurorul Mihai Hondor „a omis” să investigheze ceea a indicat în ordonanța de începere a urmăririi penale in rem: acuzațiile formulate de Emilia Șercan în plângerea penală. Potrivit acestora, Lucian Bode ar fi organizat, „împreună cu persoane necunoscute”, o operațiune de mușamalizare a divulgării unei probe din dosarul penal instrumentat de angajați ai Poliției Române, o structură aflată la acea dată în subordinea sa. 

Deși nu a cercetat complet și temeinic faptele, procurorul a concluzionat în ordonanța de clasare că „nu se identifică acțiuni ori afirmații” ale lui Lucian Bode „care să constituie acte concrete de ajutorare sau de sprijinire a vreunei persoane, pentru a întârzia sau a împiedica cercetările într-o cauză penală”.

Judecătoarea Elena Barbu notează, de la bun început, că un ministru de Interne îndeplinește o funcție politică și că nu este legal ca acesta „să interfereze cu această activitate judiciară și să o influențeze în vreun fel”. Instituția abilitată să gestioneze situația reclamată de Emilia Șercan este, în primul rând, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), structură aflată în subordinea ministrului.

De cealaltă parte, judecătoarea arată că Emilia Șercan a reclamat fapte menite să o defăimeze și a făcut „supoziții [...] pe care este îndreptățită să le facă în contextul faptelor reclamate”. În plângerea sa, jurnalista a arătat că singurul beneficiar real al mușamalizării operațiunii de kompromat - și, implicit, al decredibilizării sale - a fost ministrul Lucian Bode (care la acea dată avea în subordine IGPR, pe de o parte, iar de cealaltă parte era subordonat atât pe linie de partid cât și de guvern premierului Nicolae Ciucă, despre care jurnalista scrisese în urmă cu exact o lună, în PressOne, că și-a plagiat teza de doctorat).

Concluzie: Procurorul Mihai Hondor, care s-a pensionat începând cu 3 ianuarie 2024, s-a mulțumit să-l audieze pe ministrul Lucian Bode - „persoana indicată” în plângerea penală - fără a cerceta fapta descrisă de Emilia Șercan, „care ar fi putut fi săvârșită de alte persoane, necunoscute”. 

Fapta descrisă se referă la operațiunea de antedatare a materialului publicat pe patrianoastra.com, despre care IGPR susține că ar fi publicat proba înainte ca aceasta să fie predată polițiștilor (o ipoteză care, dacă ar fi adevărată, i-ar exonera polițiștii care au plimbat ilegal proba pe WhatsApp înainte de postarea acesteia pe realitateadinmoldova.md). 

Această faptă nu a fost investigată în niciun fel de procurorul Mihai Hondor.

II. Un probatoriu superficial: întrebări multe, răspunsuri puține

În privința materialului probator, instanța supremă arată că procurorul de caz a administrat doar trei probe pentru a cerceta infracțiunea de favorizare a făptuitorului: (1) a audiat-o pe Emilia Șercan; (2) l-a audiat pe Lucian Bode; (3) a întocmit un proces-verbal în care se consemnează că site-ul patrianoastra.com - elementul central al operațiunii de mușamalizare reclamată de Emilia Șercan - este nefuncțional.

Ce a făcut în schimb procurorul Mihai Hondor, se arată în motivarea sentinței, este că a invocat în ordonanța de clasare probe din alt dosar - nr. 421/P/2022, investigat de PCAB - pe care l-a atașat dosarului pe care-l ancheta. 

Procedura este sever sancționată de instanța supremă: „Simpla referire la probe administrate într-o altă cauză, ale cărei acte de urmărire penale au fost atașate în copii certificate la prezenta cauză, nu constituie un procedeu prevăzut de Codul de procedură penală cu privire la administrarea probatoriului într-o cauză penală [...]”.

Mai mult, procurorul de caz a selectat doar două probe din acel dosar, ignorându-le pe cele care indicau că materialul publicat pe patrianoastra.com a fost antedatat - probe care, implicit, ar fi indicat drept întemeiată suspiciunea unei operațiuni de mușamalizare.

Probe provenite din dosarul 421/P/2022 pe care procurorul Hondor le-a invocat în ordonanța de clasare a dosarului 2822/P/2022:

Judecătoarea Elena Barbu consideră, însă, că procurorul a ajuns la această concluzie „fără a face o analiză asupra conținutului și a calității informațiilor oferite” - și, în plus, fără a lua în considerare probele din dosarul 421/P/2022 (care „conțin indicii despre modificarea datei de publicare a capturii de ecran” pe patrianoastra.com, probe care „ridică unele suspiciuni cu privire la acuratețea verificărilor efectuate de UCAI”).

În motivarea sentinței este subliniat caracterul arbitrar al selecției probelor provenite din dosarul 421/P/2022: judecătoarea arată că procurorul nu a analizat, pe lângă nota de informare întocmită de UCAI la 19 februarie 2022, și nota OSINT întocmită la cererea PCAB de aceeași structură în aprilie 2022, după ce Emilia Șercan a denunțat public implicarea Poliției într-o operațiune de kompromat. 

***

Pe parcursul întregii motivări, judecătoarea Elena Barbu enumeră o serie de acte de urmărire penală pe care procurorul nu le-a făcut înainte de a pronunța soluția de clasare în dosarul 2822/P/2022:

Un singur lucru a făcut, în privința site-ului patrianoastra.com, procurorul de caz: a întocmit, împreună cu un specialist din Parchetul General, un proces-verbal prin care a constatat că pe domeniul patrianoastra.com nu se încarcă niciun conținut, fără însă a face vreun demers pentru a afla cine a înregistrat pe Namecheap.com domeniul de internet.

Spre finalul motivării, judecătoarea Elena Barbu cere Parchetului General să facă „cercetări mai ample și amănunțite, inclusiv în sensul administrării unor probe științifice”, în baza cărora să fie identificat proprietarul site-ului patrianoastra.com, precum și proprietarul cardului de credit cu care a fost cumpărat domeniul și a fost făcută plata serviciilor de web-hosting. Judecătoarea cere, în plus, să fie stabilită modalitatea și data la care captura de ecran și fotografiile personale ale Emiliei Șercan au fost încărcate pe patrianoastra.com, data la care site-ul a fost șters, dar și să fie identificate persoanele care au realizat toate aceste operațiuni.

Concluzie: „Judecătorul de cameră preliminară apreciază că numai în urma efectuării unei urmăriri penale temeinice și complete, în sensul administrării în condițiile legii a unor probe relevante, posibil de obținut și de natură să conducă la verificarea elementelor de fapt”, se poate dispune o soluție legală și temeinică privind fapta de favorizare a făptuitorului.

III. „Caracterul complex, coordonat și organizat” al faptelor reclamate impune reunirea dosarelor 2822/P/2022 și 421/P/2022

Un element crucial în motivarea sentinței ține de constatarea că între cele două dosare există „o legătură indisolubilă” - mai exact „legături factuale și temporale clare” cu privire la faptele care au fost cercetate, în paralel, de două parchete distincte. (Emilia Șercan a cerut în mod repetat reunirea cauzelor și investigarea unitară a faptelor, însă toate cererile sale au fost respinse). 

Instanța supremă formulează, spre finalul motivării, o instrucțiune fără echivoc: procurorii Parchetului General vor relua urmărirea penală împotriva lui Lucian Bode „pornind de la necesitatea reunirii prezentei cauze cu dosarul nr. 421/P/2022”, în condițiile în care există indicii că „la comiterea faptelor au participat două sau mai multe persoane”. (Dosarul 421/P/2022 a fost clasat în octombrie. Contestația împotriva clasării se judecă în prezent la Curtea de Apel București, următorul termen de judecată fiind 20 mai 2024).

Judecătoarea Elena Barbu subliniază și „caracterul complex, coordonat și organizat al presupusei activități infracționale”. Faptele descrise în plângerile penale, notează aceasta, au fost făcute (1) prin intermediul internetului; (2) împotriva aceleiași persoane; și (3) în mod repetat. 

Instanța supremă avertizează de asemenea că ipoteza unei operațiuni de mușamalizare a scurgerii unei probe din interiorul poliției - rămasă până astăzi neinvestigată temeinic și complet - „prezintă o gravitate deosebită pentru statul de drept”, cu atât mai mult cu cât ținta discreditării este un jurnalist de investigație care „în trecut a demascat mai multe cazuri de plagiat în rândul unor ofiţeri de poliţie cu funcţii importante de conducere și  activitatea sa de investigaţie l-a vizat chiar pe Bode Lucian Nicolae”.

Concluzia: Niciunul dintre procurorii care au investigat în perioada 2022-2023 faptele  nu a furnizat probe suficiente din care să reiasă „veridicitatea sau neveridicitatea” a ceea ce susține Emilia Șercan: că Poliția Română a divulgat o probă dintr-un dosar penal - publicată în aceeași zi pe site-ul realitateadinmoldova.md deținut de Cristian Rizea, la acea dată fugar în republica Moldova - și că, pentru a mușamaliza operațiunea de compromitere a unui jurnalist de investigație, persoane rămase necunoscute au încărcat proba pe un alt site și l-au antedatat, „pentru a se crea aparența că primul site care a publicat captura foto este patrianoastra.com și nicidecum realitateadinmoldova.md”.

IV. O chestiune de drepturi 

În motivarea sentinței, instanța constată că, prin faptele comise de autori necunoscuți în zilele de 17-18 februarie 2022, Emiliei Șercan i-au fost în mod „evident” încălcate dreptul la viață privată, dreptul la demnitate și dreptul la propria imagine. Și, în plus, procurorul Mihai Hondor, care a instrumentat dosarul în cauză, i-a încălcat și dreptul la apărare. 

Concret: Hondor l-a audiat la 5 septembrie 2022 pe ministrul Lucian Bode, în dosarul 2822/P/2022, fără însă a o anunța pe Emilia Șercan în ce zi va avea loc audierea - fapt care i-ar fi permis să întocmească o listă de întrebări pe care procurorul să i le adreseze martorului, la acea dată jurnalista neavând un apărător legal desemnat. (De context: audierea ministrului Bode nu a fost înregistrată audio/video, astfel încât nimeni nu poate ști cum s-a derulat aceasta).

Judecătoarea Elena Barbu atacă frontal și categoric - printr-o argumentație extensivă, întinsă pe șapte paragrafe - practica prin care procurorii români împiedică cetățenii să adreseze direct întrebări inculpaților, martorilor sau experților audiați.

Aceasta arată că nu există în România nicio dispoziție legală care să restrângă dreptul unui cetățean - persoană vătămată ori de parte civilă - de a pune întrebări direct inculpaților, martorilor sau experților audiați într-un dosar, adică fără intermedierea unui avocatului desemnat ori cea a procurorului. 

Practica formulării întrebărilor în scris - cu aprobarea și prin intermediul procurorului ori a avocatului desemnat - „echivalează cu restrângerea exercitării dreptului la apărare al persoanei vătămate”, arată judecătoarea Elena Barbu. Prin impunerea acestor condiții - o practică curentă în parchetele românești - procurorii împiedică cetățenii să pună întrebări noi, clarificatoare, în acord cu afirmațiile făcute de persoana audiată. În plus, „un asemenea procedeu îngreunează efectuarea urmăririi penale”: persoana vătămată căreia nu i se permite să pună întrebări direct, în cadrul audierii, va fi nevoită să solicite reaudierea inculpaților, a martorilor și a experților, reaudieri pentru care va formula noi întrebări în scris ș.a.m.d.

Dispoziție finală: „Odată cu reluarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, procurorul va asigura garanțiile procedurale corespunzătoare pentru exercitarea de către persoana vătămată Șercan Emilia a dreptului prevăzut de art. 81 alin. 1 lit. g Cod procedură penală”.