Voicu Bojan

Anul s-a finalizat cu o surpriză minunată. Via Transilvanica a câștigat premiul cel mare, al publicului, în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu 2023. Mai exact, 27.000 de cetățeni din România și de peste tot din lume au votat calea drept cel mai bun proiect de patrimoniu în cadrul premiilor europene Europa Nostra 2023.

În 24 decembrie 1969, lui El Lider Maximo alias Comandantul suprem Fidel Castro Ruz nu-i stătea deloc capul la pruncușorul din iesle încălzit de respirația vitelor, la cozonaci și la colinde de Crăciun, fiindcă pe el îl frământau problemele arzătoare ale națiunii, cum ar fi reforma agrară sau drumul de pământ roșiatic aproape impracticabil ce lega mica localitate Viñales de Laguna de Piedra, un sătuc uitat undeva în nord-vestul Cubei, în provincia Pinar del Rio.

Florin nu mai vede de peste 10 ani. Alături de fratele său mai tânăr Dumitru, de nepotul lor Horea și de bunul lui prieten Daniel, având la rândul său o severă deficiență de vedere, au plecat de la Putna cale de 175 de kilometri, pentru a testa cea mai dificilă parte a Via Transilvanica, zona unde Obcinele Bucovinei scot sufletul din om. Le-a plăcut mult și se gândesc să o continue cândva exact de unde au lăsat-o, respectiv din Mureșenii Bârgăului.

Nu știu cum și prin ce metamorfoză sinistră, conform statisticilor publicate de Mexico Daily în iunie 2023, Tijuana a fost declarată capitala mondială a crimei, cu o rată de 138 de omoruri la o sută de mii de locuitori.

Când dai peste niște barbers meseriași, fie ei fete sau băieți, care pot fi niște interlocutori deschiși la minte și dispuși la conversații, înțelegi mai bine de ce un astfel de fenomen a prins foarte bine la bărbații sofisticați ai momentului. Chiar dacă nu sunt neapărat bărboși.

Lumea satului așa cum o știam suferă metamorfoze brutale. Vrajba a pătruns în familii sau printre vecinii care erau cândva prieteni. La orizont începe să se arate o nouă alcătuire. Nici măcar ieșitul A Munte nu mai seamănă cu ce era în urmă cu doar 10 ani.

Bunăstarea cubanezilor se află și azi într-un service permanent, la fel ca rablele de Buick și Chevy, care merg înainte scârțâind din toate bucșele și rotulele. În ciuda sorții nedrepte, cubanezii se încăpățânează să se bucure în fiecare zi de orice pică, fiindcă fericirea poate fi mereu la îndemână atunci când oamenii sunt de treabă, clima e plăcută, muzica sublimă, plajele aproape, iar țigările de foi și romul ieftin se află pe toate gardurile.

Florin Codoba este azi un tezaur folcloric remarcabil. Nu vorbește mult, nu teoretizează și fie că predă ore online, ține cursuri la tabere de vară cum ar fi cea din Răscruci organizate de Fundația Kallós sau chiar în Michigan, US, folosește aceeași metodă după care a învățat el însuși această artă de la tatăl și unchiul său începând de la vârsta de doar trei ani.

Cum ar veni, un Ivan cel Groaznic devine cu vremea mai puțin groaznic. Istoria are talentul de a ridiculiza criminalii, de a parodia până și tragediile. În Moscova am regăsit acest fapt parcă mai pregnant decât oriunde altundeva. Iar amintirea aceasta mă urmărește.

Praf de Mumie împotriva ciumei și holerei? Sau Bezoar ca antidot pentru otravă? Elixirul Dragostei și alte afrodiziace create după rețete misterioase? Praf de spălat pe dinți? Pe toate le poți găsi la Muzeul Farmaciei, din casa Hintz, Cluj-Napoca

Iernile lungi trebuie combătute cu voie bună, mâncăruri pe cinste și planuri legate de proiecte concrete de voluntariat. Și o vorbărie colorată despre toate subiectele posibile. Azi are loc o șezătoare dedicată primăverii. Se fac mărțișoare, se croșetează inele și floricele, dar mai ales, se fac planuri de viitor și se visează la soare, grădinărit și iarbă verde.

În orice tren am urca, fiecare dintre noi purtăm, pe lângă bagaje, același vis nemărturisit: cel al ajungerii la destinație. Sau, poate, al întoarcerii acasă. Fiindcă, în absența acestui dor secret, fiecare călătorie de pe lumea aceasta n-ar fi altceva decât un marș funebru.

Avem în față două trupe legendare, cu povești complexe, în contexte istorice cât se poate de diferite. Pe ambele le ascult cu intermitențe, de câteva decenii. Știu, sună teribil fraza asta. Aproape jenant. Iată de ce, poate, ar trebui să mă opresc aici, dar mă tem că nu pot. Sincer, ce ar putea avea de împărţit două trupe care au prea puțin în comun, în afară de cuvântul rock, în care încape aproape orice?

Constantin Gozman (Ghizi pentru prieteni) face parte din specia oamenilor neobișnuiți, care te inspiră. Emană calm, energie și bunătate. La el am băut o cafea grozavă. Prima cafea cu lapte praf de măgăriță.

Orice patriotism inflamat peste măsură riscă să se radicalizeze și să devină altceva, adică naționalism. Cum am descoperit la tematica acelei cabane din munți. Naționalismul se prezintă ca un patriotism de fațadă, unul contaminat, arțăgos, vitriolant, discriminatoriu. Este adesea un instrument de propagandă folosit de către niște indivizi cărora, în realitate, le pasă mult prea puțin de semenii lor.