Zoster și răspândaci

Avea grupul Divertis un scheci pe vremuri despre zvoneri și răspândaci, asta dacă cei mai tineri dintre noi au crezut că premierul Orban a inventat cumva un cuvânt atunci când i-a numit pe adolescenți „răspândaci”. Mă rog, s-ar putea ca adolescenții să nu știe nici cine a fost grupul Divertis, dar asta e altă poveste.

La doar câteva zile după ce a numit piața Obor „o zonă Zoster”, premierul Orban pare a fi pe val. Acel val care-l va prinde ușor sub el și-l va trimite la fund, cât să înece acolo speranțele de guvernare ale PNL-ului. Pentru că se știe că românii iartă orice, numai aroganța nu. Dacă va continua așa, cu tot felul de apelative rostite la nervi și exasperare, efectul va fi complet invers celui scontat.

Da, adolescenții și petrecerile lor sunt una dintre cauzele principale identificate de către medici a răspândirii virusului la cei bătrâni și vulnerabili, principala categorie din care se numără morții de Covid-19. Da, piețele de la noi arată ca niște extinse zone de infecție, fără a fi respectate niște minime reguli de igienă. Da, ăia 30% dintre români care ignoră orice regulă – aceiași care se bagă în față la magazin, care aruncă mizerie pe stradă, care te agresează pe șosea și care fac viața din țara asta mult mai grea decât ar trebui să fie, sunt responsabili de explozia de infecții care a pus deja pe butuci sistemul medical.

Dar rostul tău ca premier (și ca stat) nu este să-i iei la rost pe cetățeni, ca un pater familias plictisit și ușor machit, ci să găsești soluțiile pentru a-i aduce pe toți aceștia la un numitor comun. Dacă nu pricepi asta la final de 2020, să nu te aștepți să mai ai vreo carieră politică în 2021 – lucru valabil nu doar pentru premier, ci pentru toți politicienii și reprezentanții statului.

Decizia închiderii piețelor a arătat cât se poate de clar diferența dintre vechiul mod de a face politică și noul val, care deja a început să intre-n pâine. În timp ce Guvernul s-a limitat la a decide închiderea în bloc a piețelor cu activitate la interior, noii primari s-au mobilizat imediat și au descins în piețele vizate să vadă cu ochii lor care e situația de fapt.

Au găsit mizerie, zona Zoster? Da, de prea multe ori, da. Au găsit răspândaci care nu purtau mască și nu respectau minime reguli de distanțare fizică? Da, iarăși de prea multe ori da. Dar s-au dus acolo nu să dea amenzi, nu să arate cu degetul, ci să asculte. Și au ascultat, s-au uitat împrejur și au găsit soluții. Imediat, așa cum este în stare orice om cât de cât întreg la minte, cu o minimă abilitate de manager.

Primarii din sectorul 2 și 6 (USRPLUS, respectiv PNL), precum și primarul Timișoarei și alții au mutat deja piețele din spații închise în spații deschise, sau au luat măsuri rapide de reconfigurare a spațiilor de vânzare, astfel încât zonele care erau până ieri un focar de boală să poată fi igienizate și să asigure un flux aerisit de clienți.

Modelul a fost preluat rapid și de alți primari, astfel încât fermierii să aibă unde să-și desfacă produsele până se găsesc soluții concrete de reamenajare a tuturor piețelor cu spații interioare – că doar n-or vinde legume afară și-n decembrie.

Trei elemente definitorii despart acești noi politicieni de vechea politică: dispoziția de a asculta, capacitatea de a lua decizii rapid și capacitatea de a le implementa la fel de rapid.

Dacă România va deveni „o țară ca afară”, o va face doar după ce vor începe și la noi să funcționeze comunitățile. Ca acest lucru să se întâmple, e esențial ca primarii să înceapă să-și asculte cetățenii. Aceștia nu vor avea întotdeauna dreptate, după cum spunea și arhitectul orașului Singapore într-un interviu pentru PressOne, dar este aberant să iei decizii înainte să-i asculți pe oameni.

Faptul că primarii s-au dus să discute cu oamenii este ceva absolut normal în Vest, dar încă o pasăre rară în România. Ceva elementar, fundamental, ceva atât de banal precum o discuție concretă la fața locului poate schimba complet modul în care funcționează administrația publică.

Apoi capacitatea de a lua decizii. Nu ai nevoie de audituri, nu ai nevoie de studii complicate, de comitete și comiții pentru a ști cum să intervii punctual într-o astfel de situație. Și asta e valabil nu doar pentru piețe, ci și pentru proiectele de infrastructură aflate în execuție, acolo unde niște decizii greșite (ca să nu le spun altfel) duc la adevărate catastrofe (vezi pasajul de la Doamna Ghica din București sau circulația din zona pasajului Mogoșoaia).

De multe ori vorbim de decizii extrem de simple precum mutarea pieței în parcare, folosirea gheretelor de la târgurile de Crăciun pentru vânzarea de legume, mărirea unei bretele de acces cu 2 metri sau oprirea la timp a unui proiect aberant și refacerea lui cu proiectanți capabili.

În fine, capacitatea de a executa rapid – de multe ori este împiedicată de legile și normele actuale, gândite să umfle un stat cu mii și zeci de mii de funcționari. Asta agravează uluitor probleme care pot fi rezolvate foarte simplu.

Știați, de exemplu, că cea mai mare parte a muncii ambulanțierilor și a personalului de la ambulanță este de natură birocratică? Știu domnii Orban și Tătaru și Arafat că poate și 80% din timpul dedicat testelor de Covid-19 este petrecut printând tone de hârtie pentru formulare în triplu exemplar care sunt apoi capsate și completate de mână cu datele personale ale celor testați, centralizate apoi tot de mână într-un registru, care apoi este copiat la tastatură într-un registru în Excel (da, ați citit bine, baze de date în Excel)? Zeci, sute de mii de pagini A4 completate de mână zilnic?

Știu cumva domniile lor că s-a inventat OCR-ul care-ți transferă automat datele personale într-un format electronic și că s-au inventat tabletele care pot reduce cu 95% timpul dedicat completării de mână a zeci de mii de formulare în fiecare zi, prin niște simple bife într-un soft care trimite datele direct într-un registru online pe care-l poate consulta apoi orice altă instituție publică?

Atât medicii de familie, cât și ambulanțierii și mare parte din personalul medical cu care am stat de vorbă se plâng nu de faptul că sunt obligați să se ocupe de pacienți care-i pot îmbolnăvi și pe ei, cât de uriașa și inutila birocrație cu care trebuie să se lupte zilnic. Imensa mașinărie pusă în mișcare pentru a lupta contra Covidului se îneacă în hârtii, multe dintre ele trimise din mână-n mână, apropo. Statul n-a găsit soluții de debirocratizare nici măcar pentru medicii care mor la datorie, darămite pentru vii!

Situația e dramatică și a dus la epuizare personalul menționat, dar se pare că guvernanții sunt OK cu asta, pentru că nu se anunță niciun efort de schimbare a lucrurilor. Cât de greu e să cumperi câteva mii de tablete și să implementezi un nenorocit de soft de centralizare a datelor într-o bază de date? Dacă nu-s în stare, atunci să dea un telefon societății civile, s-ar putea ca în mai puțin de o lună să aibă soluția de-a gata.

Înainte să ne mai certe ca pe niște copii neascultători, domnul prim-ministru ar trebui să priceapă că România nu se poate reforma până când statul însuși nu-și schimbă modul în care-și privește cetățenii – ca pe niște parteneri, nu ca pe niște indivizi buni de jumulit și de pus la colț când e cazul. Văd că unii politicieni din partidul dumisale au început să priceapă deja acest lucru.

Poate că e cazul ca acești răspândaci să transmită acest medicament și la zona Zoster din capul statului.