Cum rămân de izbeliște familiile medicilor morți de Covid-19 din cauza unei legi care de cinci luni n-are norme de aplicare

„Îmi este foarte greu să vorbesc. E singura fată pe care am avut-o. A fost o profesionistă. Toată lumea știe. Avea douăzeci și ceva de ani în Spitalul de Boli Infecțioase”.

Rodica Hriscu are 66 de ani. În mai 2020, a trebuit să-și îngroape fiica, pe Lenuța Buta, de 46 de ani, asistentă la Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” din Botoşani, după ce aceasta a murit de Covid-19.

Acum, la mai bine de cinci luni de la întâmplare, bunica se află în situația de a-și întreține nepotul, pe Rareș, care e în anul I de facultate în Iași, cu doar 700 de lei pe lună, cât a decis Casa Județeană de Pensii că trebuie să primească acesta, ca fiu al femeii decedate. 

Asta deși de mai bine de cinci luni există o lege care stipulează că urmașii personalului medical decedat în urma complicațiilor medicale cauzate de infectarea cu coronavirusul beneficiază de dreptul la o pensie de urmaș, egală cu 75% din salariul de bază al personalului medical la data decesului, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau la 26 de ani, dacă trebuie să își termine studiile universitare.

Teoretic, în cazul lui Rareș, 3700 de lei. Practic, conform deciziei Casei de Pensii, 700 de lei. Mai puțin de un salariu minim pe economie. 

„Boală obișnuită”

„În loc de toată documentația pe care am dus-o eu și am prezentat-o și o am la dosar, cu Covid și Sars-CoV-2 – ea fiind în activitate la serviciu, nefiind o persoană bolnavă, era sănătoasă – mi-au trecut pe decizie boală obișnuită. Vă spun sincer că mă întorc cu fața în jos și-mi vine să mor. Să văd boală obișnuită! Nu știu în ce context au putut să scrie așa ceva. Cu toată hârțogăraia în față. Obișnuită, cum? Adică am căzut și-am murit?”, se întreabă retoric Rodica Hriscu.

Fiica ei, asistenta medicală Lenuța Buta, de 45 de ani, a murit pe 23 mai într-un spital din Iași. 

Pentru mulți dintre români ar fi rămas doar „decesul 1178”, dacă moartea ei n-ar fi adus în prim-plan un vid legislativ: deși decedată din cauza unor complicații produse de virusul Sars-CoV-2, ultimele două teste care i s-au făcut în timp ce era internată în spital au ieșit negative, unul dintre ele chiar după ce murise. 

Ceea ce a însemnat că nu mai putea fi, oficial, numărată în rândul morților de Covid-19. 

Ulterior, situația a fost remediată: după ce ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a cerut “reevaluarea” cazului asistentei din Botoșani, femeia a fost reintrodusă pe lista celor decedați din cauza COVID-19. 

Numai că acest detaliu, așa cum spune preşedintele Sindicatului “Solidaritatea sanitară” Botoșani, Daniel Bulboacă, într-un interviu pentru PressOne, a fost doar: 

„o victorie de etapă, cu ghilimelele de rigoare, pentru că s-a făcut dreptate familiei, ea având un băiat care putea beneficia, în felul ăsta, de pensie de urmaș, conform legii 56/2020, și de restul drepturilor de acolo din lege.” 

În momentul în care Rodica Hriscu, mama asistentei decedate, s-a dus să depună documentele  la Casa Județeană de Pensii, pentru stabilirea pensiei de urmaș, a constatat că pensia a fost stabilită în baza legii 263/2010 (legea privind sistemul de pensii publice, n. red.), din cauză că încă nu au fost elaborate normele de aplicare ale legii 56/2020 – cea care stabilește pensia de urmaș după personalul medical decedat de COVID-19.

Nici în ziua de astăzi, la cinci luni de la promulgarea acesteia, nu sunt elaborate. 

Iar fără norme de aplicare, legea nu poate fi implementată.

„Deci din toți colegii din țară care au decedat și au copii minori în situația respectivă, niciunul nu beneficiază de pensie de urmaș în baza legii 56/2020”, spune Daniel Bulboacă. 

De la începutul pandemiei și până acum 6.167 angajați din sistemul sanitar au fost infectați cu coronavirus, iar 35 dintre aceștia au murit. 

Iar legea 56/2020 nu reglementează doar drepturile urmașilor personalului medical ucis de COVID-19, ci și drepturile celor care sunt încă vii și care participă la acțiuni medicale împotriva COVID-19, mai precis sporurile speciale ale acestora. 

„Ministerul Muncii tergiversează lucrurile. Intenționează să facă totuși niște norme de aplicare a legii, doar că nu-s ei lămuriți cum își dau seama dacă salariatul respectiv a fost îmbolnăvit în activitate sau în timpul liber, o nebunie de genul ăsta”, spune Daniel Bulboacă.  

O lege făcută pe genunchi

Problema pensiilor de urmaș a apărut pe agenda unei întâlniri care a avut loc pe 9 octombrie între Ministrul Muncii, Violeta Alexandru și reprezentanții Federației „Solidaritatea Sanitară”. 

Însă ministrul consideră că în forma actuală legea nu poate fi aplicată, deoarece nu prevede din ce fond vor fi plătite drepturile în discuție, nu precizează exact ce se întâmplă în situația în care sunt mai mulți urmași, și expune la abuzuri, cum ar fi în cazul personalului care nu s-a infectat cu SARS-CoV-2 în timpul participării la acțiuni medicale. 

Drept urmare, Ministerul a solicitat Parlamentului modificarea legii. 

Pe de altă parte, paradoxal, textul legii precizează cu multă claritate, de exemplu, cum poate fi sărbătorită ziua de 11 Martie, „instituită ca Ziua personalului medical”, de către autorități și instituții publice, sub ochiul atent al Ministerul Sănătății, care „coordonează tematic activitățile dedicate Zilei personalului medical” și cu sprijinul Societăților Române de Radiodifuziune și de Televiziune, „care pot include în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători”.

„Se poate întâmpla oricui, oricând”

„Nu mai vreau nimic de la nimeni. Numai să aibă copilul dreptul lui. Pentru asta mă lupt. Au fost nedreptățiți toți copiii din țara asta cu care s-a întâmplat așa. Când vezi om sănătos să se întâmple asta la muncă, e tragic, vă spun sincer”, spune Rodica. Deși acum e pensionară, a fost la rândul ei asistentă în spital 41 de ani. 

“Asistentă la patul bolnavului, la spitalul de boli infecțioase, unde lucra și fata.”

Lenuța era divorțată de soț, dar nu primea pensie alimentară, pentru că decisese să meargă la buna înțelegere cu soțul, nu prin tribunal. 

„Bineînțeles, ajutorul n-a mai fost”, povestește Rodica. „N-are nimic. Tata, dacă vrea să-i dea ceva sau nu. Și deci din banii ăștia, 700 de lei, și cât pot eu, ca bunica, să mai pot să-i dau un bănuț.”

Băiatul Lenuței a dat bacalaureatul ca câteva săptămâni după ce mama lui a murit. A luat bacalaureatul cu 9.60 și a intrat la buget. Acum stă la un cămin studențesc din Iași.

„E foarte greu. Și sufletește e greu, și financiar e greu pentru copil. Nu știu ce să mai fac, cum să mai procedez. Nu mai știu. 

Eu vreau să spun că virusul există, să aibă măsuri de protecție, de prevenire. Foarte greu să ajungi în spital și personalul medical lucrează foarte greu. Sunt expuși și ei la foarte multă boală. Dacă fata mea n-a avut comorbidități și i s-a întâmplat, d-apăi persoanele care au boli cronice, bătrânii care au alte boli. Se poate întâmpla oricui, oricând.”  

Până la momentul redactării acestui material, Ministerul Muncii nu a avut nicio reacție la solicitarea PressOne pentru clarificări.