„Vorbim cu pereții”. Cinci medici de familie denunță haosul și birocrația din sănătate

„Și eu sunt un om. Am acasă familie. Uneori, vreau efectiv să se închidă orice dispozitiv electronic din jurul meu și să am zece minute de pauză”, povestește pentru PressOne un medic de familie din Bistrița.  

Alina M. are 47 de ani, un copil de 16 ani, și e doar unul dintre medicii care au criticat ordonanța de urgență publicată acum două zile în Monitorul Oficial, și care prevede că pacienții asimptomatici și cei cu forme ușoare de COVID-19 nu vor mai fi internați în spital, ci vor fi tratați acasă, de medicii de familie. 

Într-un moment critic al epidemiei de Sars-Cov-2, am întrebat câțiva medici de familie care sunt cele mai mari nemulțumiri pe care le au cu privire la felul în care guvernul gestionează situația. 

Am aflat, deloc surprinzător, că cea mai mare presiune pe medicii de familie nu o pune coronavirusul. Ci birocrația. 

Zeci de mii de angajați care sunt testați pozitiv, nu au simptome, dar sună la 112 pentru că doar așa pot urgenta obținerea concediului medical

Raluca Zoițanu, Președintele Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, critică aspru procedura de acordare a concediilor medicale, care nu s-a schimbat aproape deloc de la începutul pandemiei, nici prin această nouă ordonanță, și care pune și mai multă presiune pe un sistem medical și așa încărcat:

„Oricât încercăm să vorbim cu DSP-urile și ministerul, vorbim cu pereții. Problema pacienților care sufocă ambulanțele, numărul 112 cu telefoane, de ce se întâmplă asta? Pentru că oamenii au nevoie de concedii medicale. Și nu beneficiază de concediu medical decât dacă au decizia de la DSP. Iar DSP le spune: «Nu putem să vă dăm decizia decât dacă ați fost evaluați la spital». 

Atunci avem sute, zeci de mii de angajați care sunt testați pozitiv, nu au simptome, dar ei știu că trebuie să pună presiune pe ambulanță să fie duși la spital pentru evaluare doar pentru că au nevoie de o hârtie care să le dea altă hârtie care să le dea mult-doritul concediu medical. 

Noi le-am spus de la început: eliminați tot lanțul ăsta al slăbiciunilor, al hârtiilor, permiteți medicului de familie să îi dea pacientului concediu pur și simplu. 

Sau, cum se întâmplă în Germania sau în Anglia, omul odată înregistrat pe o platformă online cu testul pozitiv, cu toate datele lui, dă un click, își descarcă o hârtie de acolo care ține loc de concediu medical și cu aia se prezintă la serviciu. Și de acolo și angajatorul, pe baza acelei hârtii, își ia concediu medical. 

Dar iată, de aproape 8 luni de zile, CNAS persistă în pătrățica ei, nu vrea să schimbe modul de acordare a concediilor medicale, deși s-a schimbat până acum de vreo 3-4 ori legea, actele normative care reglementează cum se dau concediile medicale – le schimbă pe ici pe colo, dar să rămână tot așa: cu hârtia tipizată, tipărită într-un anumit fel, nu vrea să facă ceva mult mai simplu. Ne împiedicăm de hârtii, în loc să tăiem hârtiile, măcar în pandemie.” 

„Suntem full în fiecare zi”, spune Ș.O., medic rezident în București. Are 29 de ani, lucrează într-un cabinet de medicină de familie, și reclamă supraaglomerarea din cabinete, pe care recenta ordonanță ar urma să o intensifice, pe lângă birocrația necesară pentru a duce la bun sfârșit demersul de monitorizare a pacientului:

„În perioada asta, mai ales că în perioada stării de urgență pacienții cu boli cronice au fost neglijați, e foarte mare aglomerația. Uneori avem mai mulți decât putem duce și îi vedem peste program. Acest OUG încarcă și mai mult activitatea unui medic de familie. Și sunt foarte multe acte de făcut. Noi suntem oricum îngropați în hârtii ca medici de familie, este ceva incredibil, de nedescris. Să mai faci și treaba asta, în condițiile în care suntem supraaglomerați, este peste puterile noastre.” 

Alina M., 47 de ani, e medic de familie în Bistrița. Din martie încoace, se întâmplă să aibă și câte zece convorbiri cu pacienți într-o oră. 

„Pe lângă acele zece convorbiri eu mai am și trei pacienți în ora aceea, care au venit fizic. Și nu obligatoriu o problemă de sănătate. Bilete de trimitere la analize, hârtii administrative, adeverințe, certificate medicale. Eu trebuie să contabilizez cumva acele zece convorbiri telefonice și apoi să stau să am grijă să îi introduc pe fiecare în calculator. Am toate listele posibile și imposibile pe telefon, poze cu toate rețetele, pe whatsapp, pe mailuri.” 

„Pacientul își pune degetul pe limbă și caută cardul de sănătate în portmoneu”

Emiliana Costiug, vicepreședintele Asociației Medicilor de Familie Cluj reclamă și revenirea obligativității cardului de sănătate la consultațiile la cabinet sau la domiciliu. 

„O mare porcărie, iertați-mi expresia. Când am avut 200 de cazuri pe zi, atunci cardul nu era necesar. Am înțeles că ei vor să aibă un control al costurilor din sistem. Dar acel card trebuie folosit prin contact fizic, că nu avem cum altfel. Pacientul își pune degetul pe limbă și caută printre nenumăratele carduri pe care le are în portmoneu, pentru că, să recunoaștem, nici educația medicală a noastră, a tuturor, nu-i foarte ridicată. Nu-și dau seama, e un gest reflex, pur și simplu își umezesc degetul și apoi își scot cardul din portmoneu. Apoi ni-l dau nouă sau și-l introduc dânșii în cititorul de card, ca următorul pacient să-l introducă în același cititor și la modul acesta să se poată transmite o eventuală infecție. Pe de altă parte, cardul acesta înseamnă prezență fizică în cabinet, risc mai mare de transmitere.

Iar sistemul informatic nu funcționează cu cardul. Stăm minute în șir să așteptăm să se valideze serviciul și rețeta. Un sistem informatic care și așa merge greu, dacă îi mai introduci o greutate în plus cum credeți că va merge? Tot printr-o ordonanță de urgență s-au reintrodus cardurile. I-am avertizat: vedeți că sistemul nu funcționează și va crea aglomerări la cabinete și nu ne dorim asta.” 

„Sănătatea publică fost efectiv neglijată în ultimii 30 de ani în această țară și acum se vede”

„Înțeleg că au vrut să mai ușureze presiunea de pe spitale și DSP-uri”, recunoaște Ș.O, medic rezident din București. „Dar au pus presiune pe un sistem de medicină de familie care e oricum subfinanțat și la pământ. Dacă ar vrea să facă lucrurile mai bine, ar trebui să scoată mai multe posturi pentru rezidenți, că rezidenți sunt, dar e foarte greu să te angajezi, de epidemiologie, de sănătate publică. Sănătatea publică fost efectiv neglijată în ultimii 30 de ani în această țară și acum se vede. 

Eu, ca medic de familie, trebuie să fac prevenție cu pacienții mei, că românii nu vor să-și facă analize, se duc la medic doar dacă-i doare ceva. Un medic de familie are 15 minute la dispoziție cu fiecare pacient. Este o alergătură continuă. Iar pacienții cronici au fost neglijați, așa că presiunea pe medicii de familie a crescut oricum, pentru că ei nu mai au acces la rândul lor la consulturi de specialitate.” 

„Noi suntem un soi de struțo-cămilă”, adaugă Alina T. din Bistrița. „Atunci când statului îi convine ești privat, când nu, ești de stat, suntem un fel de privat cu banii statului. Acum nu are niciun rost să facem vreo filosofie din faptul că suntem subfinanțați, că subfinanțați am fost de când ne știm.

Dar faptul că acum autoritățile vin și-mi aruncă 100 de lei praf în ochi este nu jignitor, mai mult decât jignitor. Mai ales că până acum făceam monitorizarea asta gratis. Am avut până acum 55 de pacienți pozitivi cu Covid-19. Și dacă mi-ar da banii din urmă, ar fi 5000 de lei. Păi eu mi-am cumpărat echipament cu 2600, numai combinezoanele, fără măști, fără botoși, fără vizieră. Munca mea e cuantificată de cineva care probabil nu e medic. Nu e corect”, spune ea. 

„Pacienții nu sunt cartofi pe care îi pui într-o cămară”

T. B. are 60 de ani și e medic de 36 de ani într-un oraș cu 20 de mii de locuitori. Se declară norocoasă: are doar 1000 de pacienți. Dar critică, prin prisma experienței profesionale îndelungate, subfinanțarea cronică ce a adus medicina de familie în punctul în care e aleasă din ce în ce mai puțini medici, care trebuie să facă față la din ce în ce mai mulți pacienți:

„Sunt colegi care au 3500, chiar peste 4000 de pacienți. Iar această ordonanță nu aduce absolut nimic în plus. Noi vorbim oricum cu pacienții. Faptul că stă acasă cu Covid-19 – că nu te duci tu peste el, doar îl suni de dimineață, domnu’ Vasilescu, vă simțiți bine? Respirați bine? V-ați luat Nurofenul sau Panadolul? 

Pe noi ne-a încurcat în schimb asta cu concediile medicale, că dăm la concedii medicale de 14 zile, de scriu la concedii medicale de mă satur. Foarte multă birocrație. 

Nu e atâta vorbitul, că suntem obișnuiți să vorbim, să întrebi omul cum e, cât sunt scriptele care trebuie făcute. Și dacă nu te mai descurci cu el, îi spui să sune la 112. Nimeni nu-ți cere să mergi la domiciliu, că nici n-ai cum să faci asta. Tot salvarea vine să-l ia de acasă. Că și așa suntem puțini, dacă se mai și îmbolnăvesc 100, ce facem. Și dacă vrei să știi părerea mea, mai bine stă acasă decât să stea pe hol la spital. Că pe hol la spital nu-l vede nimeni.

La numărul ăsta îți e greu să faci față și la cei care îți intră pe ușă, d-apăi să-ți mai sune alții. Și nu ai ce face. S-au închis multe spitale, medicii s-au reprofilat sau au plecat, e bubă veche. Și toate au plecat de la subfinanțare. Pentru că peste un sistem de-ăsta subfinanțat și obosit a venit pandemia. Nu s-a întâmplat nimic în plus. Acum încerci să te descurci cum poți.

Nimeni n-a întrebat niciodată medicii cum se simt. Și nici n-au încercat să îi stimuleze în niciun fel. E același sistem, împovărat și de o pandemie. Ar trebui să fie un doctor la 1500 de oameni, nu la 2500, sau și mai mulți. Că nu sunt cartofi pe care îi pui într-o cămară. Sunt niște oameni cu probleme, cu suferințe. Sistemul e subdimensionat din punct de vedere al medicilor și supradimensionat din punct de vedere al pacienților. Asta e realitatea.”

„Ei ce cred am făcut de la începutul pandemiei, am dormit în cabinete?”

Însă dincolo de birocrație, proceduri complicate și subfinanțare, cea mai mare critică pe care medicii de familie o aduc autorităților este lipsa dialogului și a transparenței decizionale. 

Raluca Zoițanu, Președintele Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, se declară revoltată de modul în care a ales guvernul să implice medicii de familie: fără a discuta cu ei și în termeni de „obligat” și „penalizat”, care apar în recenta ordonanță de urgență.

„De la începutul pandemiei nu a existat foarte mult dialog. Noi ne-am îngrijit pacienții cum am putut, fie că aveau, fie că nu aveau Covid-19. Acum două săptămâni am auzit la televizor împreună cu toată lumea pe domnul premier, spunând că discută cu domnul ministru cum să ne implice și cum să ne recompenseze. 

Ne-a revoltat partea cu implicatul, pentru că noi ce-am făcut de la începutul pandemiei, n-am fost implicați? Ei cred că noi am dormit în cabinete și am dat teleconsultații de acasă și tot greul a fost pe spital și pe ambulanță?

Partea cu recompensarea ne-a bucurat, așteptam să fim invitați să discutăm, să vedem în ce fel vom fi recompensați. Ne-am trezit cu ordonanța publicată în MO. N-a fost niciun fel de consultare, niciun fel de transparență decizională. 

Acum ne consultăm cu avocații să vedem dacă e cazul să îi acționăm în instanță. Înțelegem că e și o problemă de legalitate a ordonanței de urgență, acolo scrie că medicul, cabinetul care are deja contract cu CAS pentru restul serviciilor va fi obligat să încheie și acest contract special pentru monitorizare. Ori codul civil spune clar: contractul este voința părților. Nicio parte nu poate fi obligată să încheie acel contract. 

Cuvântul de ordine este revoltă. Colegii se simt umiliți, desconsiderați, bătaia de joc a autorităților.” 

Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/2020 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 a fost aprobată joi și publicată în acest sfârșit de săptămână în Monitorul Oficial, dar nu produce deocamdată efecte, pentru că nu are încă norme de aplicare. Acestea ar urma să stabilească și ce înțelege guvernul prin „servicii de monitorizare”. 

Unii medici se tem că ar putea fi trimiși să consulte pacienții la domiciliu, însă această variantă ar ridica un cu totul alt set de probleme logistice, în special cu privire la transportul și protecția medicilor. 

Textul ordonanței poate fi consultat aici.