Șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, a plagiat aproape toată teza sa de doctorat

Emilia Şercan

Senior Editor

Judecătorul Lucian Netejoru, inspector-șef al Inspecției Judiciare, a plagiat aproape tot conținutul tezei sale de doctorat în Ordine Publică și Siguranță Națională, pe care a susținut-o în 2010 la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București.

Doar de trei cărți a fost nevoie pentru încropirea lucrării care i-a adus lui Netejoru titlul de doctor, lucrare intitulată „Particularități manageriale în cooperarea polițienească internațională pentru prevenirea spălării banilor”.

Cel puțin 140 din totalul de 294 de pagini ale tezei sunt reproduse din volume semnate de chestorul Costică Voicu, fost șef al Poliției Române și fost rector al Academiei de Poliție.

De altfel, Voicu a fost unul dintre referenții din comisia de susținere care i-a acordat titlul lui Netejoru, însă el nu a observat că doctorandul a plagiat masiv din cărțile sale.

Coordonatoarea tezei de doctorat, profesor universitar Ștefania Georgeta Ungureanu, avea să fie condamnată pe fond la închisoare cu suspendare, pentru că a înșelat Academia de Poliție, precum și nouă doctoranzi ai acestei instituții.

Lucian Netejoru ne-a transmis, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Inspecției Judiciare, că nu dorește să comenteze cu privire la acest subiect.

Mandatul lui Netejoru, prelungit la intervenția lui Liviu Dragnea

Inspecția Judiciară este instituția care:

Sunt deja câțiva ani de când Inspecția Judiciară lasă senzația că este un jucător politic în chestiuni care țin de bucătăria sistemului de justiție.

Cea mai recentă acțiune care a ridicat semne de întrebare a avut loc la mijlocul lunii septembrie, când Inspecția Judiciară a descins la Secția Parchetelor Militare de la Parchetul General, pentru a verifica dosarul privind violențele jandarmilor la protestul din 10 august.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Acțiunea de control s-a produs cu câteva ore înainte ca Liviu Dragnea să fie audiat de procurorii militari în acest dosar.

Inspector-șef al Inspecției Judiciare este judecătorul Lucian Netejoru, care ocupă această funcție de la 1 septembrie 2015. Mandatul i-a expirat la 1 septembrie 2018, dar el a rămas, totuși, la conducerea instituției, ca interimar.

Păstrarea sa în funcție ca interimar s-a făcut la cererea expresă a președintelui PSD, Liviu Dragnea.

Potrivit legii, Netejoru are dreptul la încă un mandat de trei ani, pe care îl poate obține doar în urma unui nou concurs.

Acest concurs, însă, nu poate fi organizat pentru moment. Din cauza unor divergențe legate de raporturile de subordonare față de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), regulamentul de funcționare al Inspecției Judiciare a fost suspendat printr-o decizie a Curții de Apel București.

Așa s-a ajuns la ideea ca prelungirea mandatului lui Lucian Netejoru să se facă prin Ordonanță de Guvern.

Însă înainte de emiterea acestei Ordonanțe, s-a petrecut un moment semnificativ: pe 23 august 2018, Liviu Dragnea a depus o sesizare la Inspecția Judiciară, prin intermediul avocatei sale.

Dragnea solicită ca toate cele trei dosare penale ale sale − atât cele în care a fost condamnat, cât și cel aflat în fază de cercetare la DNA − să fie verificate pentru a se constata dacă protocolul încheiat între SRI și Parchetul General a fost folosit pentru anchetarea sa, potrivit Centrului de Investigații Media.

Doar Inspecția Judiciară sau o instanță poate constata dacă un dosar a fost instrumentat legal sau nu. Liviu Dragnea a ales, deci, să se adreseze Inspecției Judiciare, și nu unei instanțe de judecată.

La 1 septembrie 2018, mandatul lui Lucian Netejoru a expirat.

Două zile mai târziu, pe 3 septembrie 2018, Liviu Dragnea își declara public nemulțumirea față de faptul că mandatul de șef al lui Netejoru, dar și cel al adjunctului său, Gheorghe Stan, nu fuseseră prelungite.

Șeful PSD a cerut imperativ ca ministrul Justiției, Tudorel Toader, să promoveze o Ordonanță de Urgență în acest sens.

Ca atare, după alte două zile, pe 5 septembrie 2018, Guvernul a emis Ordonanța de Urgență prin care mandatele lui Lucian Netejoru și al lui Gheorghe Stan au fost prelungite, în ciuda opoziției exprimate de Forumul Judecătorilor.

Surse din zona justiției susțin că Lucian Netejoru a fost și încă este susținut de procurorul Oana Schmidt-Hăineală, fost vicepreședinte al CSM, în prezent șefa Corpului de Control al Ministerului Justiției.

După intervenția lui Liviu Dragnea pentru prelungirea mandatului său ca interimar, Netejoru pare că și-a găsit un sprijin mult mai puternic.

Comisia de susținere a tezei

Lucian Netejoru și-a susținut public teza de doctorat în 2010. Coordonator i-a fost Ștefania Georgeta Ungureanu, pe atunci profesor universitar la Academia de Poliție.

În 2016, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au deschis un dosar de urmărire penală împotriva lui Ungureanu, cu 21 de capete de acuzare: 9 infracțiuni de înșelăciune, 5 infracțiuni de uz de fals, 6 infracțiuni de participație improprie la abuz în serviciu și o infracțiune de abuz în serviciu.

Ancheta a vizat calitatea Ștefaniei Ungureanu (foto) de conducător de doctorat la Academia de Poliție. Ulterior, în rechizitoriul prin care a fost trimisă în judecată, procurorii au susținut că, profitând de poziția sa, ea solicitase și primise de la nouă doctoranzi sume între 1.000 și 15.000 de lei.

Sumele reprezentau taxe de înmatriculare sau de studiu. Cei nouă îi dăduseră banii Ștefaniei Ungureanu, însă ea nu îi virase mai departe Școlii Doctorale a Academiei de Poliție: anchetatorii au descoperit acte de plată false depuse în dosarele doctoranzilor.

În urma unor procese de mediere, unele acuzații au fost retrase. Cu toate acestea, Judecătoria Sectorului 1 a condamnat-o în 2016 pe Ștefania Georgeta Ungureanu la închisoare cu suspendare.

Profesorul Țuțu Pișleag (în picioare), fotografiat la susținerea tezei de doctorat a lui Liviu Pop. Foto: Emilia Șercan

Președintele comisiei de susținere a tezei lui Lucian Netejoru a fost profesorul universitar Țuțu Pișleag, cel care i-a fost coordonator de doctorat lui Liviu Marian Pop, fost ministru al Educației.

După cum vă amintiți, comisia de susținere a decis să nu-i acorde lui Pop titlul de doctor, din cauză că teza sa conținea elemente de plagiat.

Pișleag a fost referent și în comisia de susținere a tezei lui Florian Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI, dar și în cea a lui Dumitru Dumbravă, fost director al Direcției Juridice din SRI.

A mai recenzat și teza de doctorat a fostului premier Mihai Tudose, pe cea a fostului primar Neculai Onțanu și pe cea a judecătoarei Florica Diaconescu, căreia i-a fost retras titlul prin decizie definitivă a CNATDCU.

Referenții care au aprobat acordarea titlului de doctor lui Lucian Netejoru au fost Costică Voicu, fost șef al Poliției Române, Nicolae Jidovu, fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, devoalat ca fost colaborator al Securității, și Viorel Buța, fost prorector al Universității Naționale de Apărare „Carol I” și membru în controversata Academie de Științe ale Securității Naționale (ASSN), înființată de Gabriel Oprea împreună cu George Maior.

La chestorul Costică Voicu vom reveni, pentru că Lucian Netejoru a copiat din lucrările acestuia aproape jumătate din teza sa de doctorat.

Cine este Lucian Netejoru

CV-ul oficial al lui Lucian Netejoru de pe site-ul Inspecției Judiciare conține foarte puține informații. De exemplu, data nașterii nu este menționată.

În document se spune că el a absolvit în 1994 Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București, iar în 1996 a devenit judecător.

A fost apoi judecător la Judecătoria Giurgiu (1996-2004) și la Tribunalul Giurgiu (2004-2013), pe care l-a și condus în calitate de președinte.

La 1 ianuarie 2014 a devenit inspector la Inspecția Judiciară, iar un an și jumătate mai târziu, a ajuns în fruntea instituției.

Lucian Netejoru este mason, apartenență care a fost confirmată printr-o anchetă penală instrumentată de DNA și printr-o decizie a Curții de Apel București.

Judecătoarea Camelia Bogdan, exclusă în acest moment din magistratură în urma unor acțiuni disciplinare inițiate de Inspecția Judiciară, este cea care a reclamat la DNA că Lucian Netejoru nu menționase în declarația de interese faptul că este membru în Marea Lojă Națională a României.

DNA a clasat acest dosar pe motiv că „fapta s-a prescris”. Adică, Netejoru era mason, dar nu a mai putut fi tras la răspundere, deoarece intervenise prescripția faptei.

El a contestat această decizie, încercând să convingă instanța că „fapta nu există”, însă cererea i-a fost respinsă.

Camelia Bogdan este judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu la închisoare cu executare. Prima ei excludere din magistratură a venit în urma unei reclamații depuse de FACIAS, asociație înființată de Dan Voiculescu.

Ancheta disciplinară făcută în prima fază de Inspecția Judiciară nu confirma acuzațiile FACIAS, însă Lucian Netejoru a infirmat decizia inspectorului care anchetase cauza. În baza semnăturii sale, cazul a fost trimis la secția de judecători a CSM, care a votat excluderea Cameliei Bogdan din magistratură.

Judecătoarea a câștigat procesul intentat CSM la Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost reprimită în rândul magistraților, însă a fost exclusă din nou la începutul acestui an.

Plagiatul

Toate documentele semnate de Lucian Netejoru în calitate de inspector-șef al Inspecției Judiciare poartă mențiunea „judecător dr.” înaintea numelui.

Titlul de doctor − pe care Netejoru îl folosește, deci, cu mândrie − a fost obținut însă printr-un plagiat masiv. Aproape întreaga lucrare este copiată, iar sursele pot fi identificate cu mare ușurință.

Absolvent al unei facultăți de drept, Lucian Netejoru a preferat să obțină titlul de doctor în Ordine Publică și Siguranță Națională, în ciuda faptului că Academia de Poliție are și o școală doctorală în drept.

Am studiat teza sa de doctorat la biblioteca Academiei de Poliție. De data aceasta nu veți vedea însă pagini subliniate cu roșu, ca în articolele anterioare despre teze plagiate, și asta pentru că fotografierea nu mi-a fost permisă.

Dovezile care demonstrează plagiatul au fost adunate studiind lucrarea pagină cu pagină.

Trei cărți. De atât a fost nevoie pentru a se încropi o teză de doctorat în Ordine Publică și Siguranță Națională. Am zis „pentru a se încropi”, și nu „pentru a-și încropi”, deoarece nu există certitudinea că teza lui Lucian Netejoru a fost realizată de el însuși, și nu de altcineva.

Spun asta pentru că am regăsit porțiuni din lucrarea sa, identice, în teza de doctorat a Alinei Bica, fost procuror-șef al DIICOT, dar și în cea a Oanei-Cristina Lixandru, psiholog în cadrul Ministerului de Interne.

Să fi plagiat toți trei din aceleași surse sau altcineva, executantul care le-a încropit tezele, a fost leneș și s-a folosit de același „material documentar”?

Dovezile

Primele evidențe de plagiat le-am descoperit în chiar primul capitol al tezei, intitulat „Fenomenul de spălare a banilor în contextul globalizării criminalității”.

Conținutul de la pagina 17 la pagina 22 este copiat din articolul „Uniunea Europeană în contextul globalizării politice”, scris de lectorul Gheorghe Teodor Arat, de la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, și publicat în 2008 în volumul unei conferințe științifice.

Plagiat este și întreg capitolul III din teză, intitulat „Analiza infracțiunilor conexe infracțiunii de spălarea banilor”. Este vorba despre 75 de pagini, de la pagina 46 la pagina 121 din teză.

Sursa acestui capitol este volumul „Dreptul penal al afacerilor” (ediția a VI-a), semnat de Costică Voicu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlățeanu, și apărut la editura C.H. Beck în anul 2008 (de la pagina 162 la pagina 209).

Prima ediție a acestui volum a apărut în 2002 și îi avea ca autori pe Costică Voicu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar și Florin Sandu.

De ce este important acest amănunt? Pentru că mai multe părți din carte ridică suspiciuni de încălcare a eticii academice, de această dată de autoplagiat. Adică Costică Voicu și-a plagiat mai multe lucrări proprii.

Fost comandant al Poliției Române, Costică Voicu a fost unul dintre referenții care au recenzat teza lui Lucian Netejoru și care au decis să-i acorde titlul de doctor.

El nu a identificat plagiatul din teză, ba, mai mult, nu a descoperit că doctorandul, pe atunci președinte al Tribunalului Giurgiu, plagiase masiv chiar din cărțile sale.

De unde certitudinea că acea porțiune copiată de Netejoru dintr-un volum cu mai mulți autori îi aparține tocmai lui Costică Voicu?

Pentru că secțiuni din volumul colectiv „Dreptul penal al afacerilor” se regăsesc în cartea „Spălarea banilor murdari”, semnată de Costică Voicu și publicată în 1999 la Editura Sylvi din București.

Aceasta nu este singura situație care ridică suspiciunea de autoplagiat în cazul lui Costică Voicu.

Conținutul de la pagina 105 și până la pagina 112 din teza lui Lucian Netejoru se regăsește și în cartea „Globalizarea și criminalitatea financiar-bancară” − curs pentru masterat, coordonat de Costică Voicu, Adriana Voicu și Ștefania-Georgeta Ungureanu, apărut la editura Universul Juridic în 2005 (de la pagina 23 la pagina 28).

Această carte, semnată de Voicu împreună cu soția lui și cu coordonatoarea tezei lui Netejoru, a fost împachetată din unele scrieri anterioare ale chestorului, inclusiv din edițiile I și a II-a ale volumului „Dreptul penal al afacerilor”.

Practica republicării unor capitole sau chiar a unor cărți întregi în volume nou-nouțe, dar sub un alt nume, este una curentă în științele juridice. Acest lucru nu a fost criticat și condamnat de breasla academică, ci a fost susținut și chiar încurajat prin tăcere.

Costică Voicu nu a răspuns la telefon, însă în trecut, când am descoperit alți doctoranzi care au copiat din cărțile semnate de el, a declarat că este bucuros când se întâmplă asta.

Inclusiv notele de subsol din întreg Capitolul III al tezei lui Netejoru sunt copiate din cartea „Dreptul penal al afacerilor”.

Intertitlurile din cartea lui Voicu, Boroi și a celorlalți autori sunt și ele copiate în teza actualului șef al Inspecției Judiciare.

La intertitlul „Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale” este pusă o notă de subsol (nota 85) care face trimitere la „International Transfer Pricing: A survey of Cross-Border Transactions (CIMA Research)” – Elliot Clive R. Emmanuel, Editura CIMA Publishing, p. 33, care nu doar că nu se regăsește în volumul de unde se plagiază, dar nici nu corespunde realității.

Costică Voicu, autor plagiat recurent

Capitolul IV al tezei lui Netejoru cuprinde alte secțiuni copiate în bloc.

Subcapitolul IV.2, intitulat „Personalitatea infractorului specializat în operațiuni de spălare a banilor” (de la pagina 128 la 140), este copiat din articolul cu același titlu scris de conferențiarul Nicolae Ghinea, de la Academia de Poliție, și apărut în 2009 în volumul Colecția de articole AIT (publicat de la pagina 65 la pagina 71).

Acest articol științific a fost copiat cu tot cu notele de subsol din textul original.

O parte din lucrarea „Personalitatea infractorului specializat în operațiuni de spălare a banilor” este copiată ad litteram și în teza de doctorat a fostei șefe a DIICOT, Alina Bica (de la pagina 265 la 270), având inclusiv același titlu.

Dar și o altă bucată din teza de doctorat a Lucian Netejoru se regăsește în formă identică în teza Alinei Bica.

Este vorba despre subcapitolul IV.3, intitulat „Dimensiunea statistică a spălării banilor în România”, care se regăsește parțial în teza Alinei Bica cu același titlu (de la pagina 270 la pagina 276).

În acest Capitol IV mai sunt și alte părți copiate. De la pagina 163 la pagina 166, conținutul este plagiat din articolul „Spălarea banilor. Elemente constitutive. Lege penală mai favorabilă”, publicat în 2008 pe site-ul de specialitate Euroavocatura.ro.

Textul reprezintă o sintetizare a Deciziei nr. 1386 din 11 martie 2004 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

În acest capitol sunt și alte elemente care indică, fără nicio îndoială, plagiatul. Într-una dintre fraze scrie: „Așa cum am prezentat în capitolele anterioare, ONPCSB este unitatea de informații financiare din România, care funcționează în baza legii speciale 656/2002″.

Dar nicăieri în textul anterior nu se vorbește despre ONPCSB, care este acronimul Oficiului Național pentru Combaterea Spălării Banilor.

Întreg Capitolul V din teza de doctorat a lui Lucian Netejoru (de la pagina 167 la 211), intitulat „Psihologia fraudatorului financiar”, este copia fidelă a unui capitol dintr-o carte apărută în 2008. Este vorba despre secțiunea „Elemente de psihologie a infractorului și victimei criminalității economico-financiare”, semnată de Costică Voicu.

Acest text a apărut în volumul „Ascultarea persoanelor în cadrul anchetei judiciare”, semnat de Gabriel Ion Olteanu, Costică Voicu, Costică Păun, Constantin Letea și Elena Lazar, publicat la Editura AIT Laboratories, 2008, București (de la pagina 180 până la pagina 202).

Textul de la paginile 178 și 179 din teza lui Netejoru se regăsește parțial sub aceeași formă și la paginile 130-131 ale lucrării sale, fiind copiat tot din Costică Voicu. Este vorba despre pasajele în care este menționat Vincenzo Ruggiero, directorul Centrului pentru Cercetare Criminologică de la Middlesex University (Londra).

Costică Voicu.

Această bizară situație arată nu doar că Lucian Netejoru nu a observat și nu a eliminat repetiția. Este o nouă evidență de autoplagiat a lui Costică Voicu.

Un alt capitol copiat în bloc din aceeași sursă este Capitolul VI, care e și ultimul al tezei, intitulat „Cooperarea polițienească internațională din perspectiva prevenirii spălării banilor” (de la pagina 212 la pagina 271).

Cele 59 de pagini sunt plagiate din „Managementul afacerilor interne în Uniunea Europeană”, text din cartea „Cooperarea polițienească internațională în România”, scrisă de Mihai-Gheorghe Stoica și Constantin-Cristian Cătuți, apărută în 2006 la Editura Paper Print Invest, București.

Misterul notelor de subsol îngroșate

Notele de subsol din teza lui Lucian Netejoru merită o atenție separată. Multe dintre ele sunt copiate exact așa cum apar ele în lucrările originale. La fel de multe sunt note inventate, care nu corespund surselor indicate.

Astfel de note de subsol puse „din burtă” sunt 31, 33, 34, 52, 58, 60, 65, 67, 69, 70, 73, 74, 76, 77, 78, 86 sau 87.

În cazul notelor de subsol este o mare diferență de font și mărime. Unele sunt scrise cu corp 12, altele cu un corp de text mult mai mic, cel mai probabil 9.

O altă observație importantă: în capitolele 3, 4 și 5, numele autorilor din notele de subsol care nu corespund citărilor este scris cu bold. Doar numele, nu și titlul lucrării, anul, editura sau locul apariției.

Restul notelor de subsol, care sunt copiate din sursele originale, au numele autorilor neîngroșat, acestea fiind scrise cu litere normale.

Acest lucru este valabil și în cazul autorilor străini adăugați „din burtă”. Un astfel de exemplu este David Rethkopf, Superclass, care apare citat în nota 90 de la pagina 113 din teza lui Lucian Netejoru.

Nici măcar bibliografia tezei nu respectă standardele de calitate cerute unei astfel de lucrări științifice. Astfel, cărțile nu sunt trecute în ordine alfabetică, ci efectiv la întâmplare.

Dar nu e numai asta. Numele lui Alvin Toffler este scris Alvon Foffler.

Lipsa de grijă pentru formă este mai mult decât grăitoare. Mulți dintre autorii citați în notele de subsol nu sunt trecuți în bibliografie; un astfel de exemplu este generalul Ion Pitulescu, care apare în nota de subsol 35, dar nu este menționat în bibliografie.

Dincolo de plagiatul evident din teza lui Lucian Netejoru, toate celelalte neglijențe arată că, la Academia de Poliție, pe nimeni nu a interesat nici măcar păstrarea aparențelor.

Obținerea titlului de doctor era o certitudine, atâta timp cât ajungeai să fii doctorand. Atâta timp cât intrai și făceai parte din rețea. Rețeaua doctorilor în securitate națională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€