O pasăre din aceeași specie a atacat mai mulți parapantiști în Munții Măcinului. Foto: Sebastian Bugariu
O pasăre din aceeași specie a atacat mai mulți parapantiști în Munții Măcinului. Foto: Sebastian Bugariu
02/05/2017
Inamicul natural al parapantiștilor
Laurențiu Manolache
Redactor
Un bărbat se avântă cu parapanta în Munții Măcinului într-o zi cumsecade de primăvară. Găsește curentul ascendent, iar apoi planează ca un vultur. Vede că două păsări de pradă îi acordă atenție. Una se apropie și îi dă ocol.
„Vine, mă studiază, nu pricep ce vrea să facă. Apoi ia înălțime, scoate un țipăt – chiuie – și plonjează în voalură, în partea de deasupra. Se înfige în ea, trage cu ghearele, sfâșie, pleacă și repetă atacul”, așa își descrie Albert Malaxa (46 de ani) experiența trăită acum zece ani.
Peste 20 de atacuri asupra parapantiștilor s-au produs de atunci în zona vârfului Priopcea (409 metri). Malaxa spune că, din câte știe, el este primul pățit.
„Te gândești la integritatea corporală”
Albert Malaxa este instructor de zbor cu parapanta, motoparapanta, motodeltaplanul și cu avionul ultraușor la Aerial Club din Galați. Acum vorbește detașat despre întâmplarea din urmă cu zece ani.
„O astfel de situație îți creează disconfort. Te gândești la integritatea corporală și la aparatul de zbor.”
Pagubele nu sunt tocmai mici.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
„Cea mai mare ruptură a fost de 20 de centimetri x 20 de centimetri. O asemenea ruptură nu îți pune viața în pericol. Dar trebuie să pleci din zonă. Iar apoi trebuie înlocuit tot panoul afectat. O parapantă nouă costă 1.700-1.800 de euro. Noi mai apelăm la serviciile unui atelier din Brașov, unde o reparație costă 100-200 de euro. La producător ar costa mai mult.”
Albert Malaxa, instructor de zbor. Foto: Bogdan Tache
„Zona Priopcea este destul de sălbatică. Ne ducem acolo pentru frumusețea ei. Noi suntem străini de locul acela. Și niciodată nu am încercat să stricăm cuibul.” (Albert Malaxa – parapantist)
„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții
În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.
Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran
325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.
Malaxa subliniază curajul păsării. „Nu-i este frică de ditamai ingineria care zboară. O parapantă are anvergura de 8-10 metri.”
De trei ani, niciun parapantist nu a mai fost atacat. Malaxa crede că „familia și-a mutat cuibul de la Priopcea”.
Goarna cu spray
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Și Cătălin Dragu (49 de ani) este instructor de zbor cu parapanta la Aerial Club. Afirmă că a fost atacat de trei ori, între 2010 și 2012, în perioada aprilie-mai, tot în zona Priopcea. Totuși, a revenit.
„Am încercat goarna cu spray folosită pe stadioane. Am încercat să sperii pasărea și cu aripa parapantei, care se închide cu zgomot. A fost un fel de luptă psihologică, pe care a câștigat-o ea”, glumește Dragu.
Cătălin Dragu, după zbor. Foto: Pagina personală de Facebook
„Atacă cu ghearele – erau trei sfâșieturi la fiecare atac. Cam de 10-15 centimetri lungime fiecare.”
La prima agresiune, Dragu avea o parapantă nouă. „Am preferat să o trimit în Germania, la producător. Reparația a costat aproape 500 de euro.”
Lui i s-a întâmplat să fie atacat și când urca spre vârf, pe jos, cu parapanta în spinare. „Încerca să ne alunge de pe teritoriul său. Venea în picaj și trecea pe la un metru de cap. La Priopcea e un teren stâncos mai abrupt. De acolo pleca”, povestește Cătălin Dragu.
Șorecarul mare
Foto: Dreamstime/Dmytro Pylypenko
„Pe parapantiști i-a atacat șorecarul mare. Buteo rufinus. În România, este cea mai mare specie de șorecar.
Provine din est și este în expansiune la noi în țară, apărând prima dată în Dobrogea”, explică biologul Sebastian Bugariu, membru al Societății Ornitologice Române.
„Cuibărește frecvent și pe stâlpii de înaltă tensiune”, adaugă Bugariu.
Potrivit site-ului Encyclopedia of Life, anvergura maximă a speciei este de 160 de centimetri.
Pentru detalii, biologul recomandă o lucrare publicată în 1987 de un ornitolog bulgar. Acesta povestește și cum, în perioada cuibăritului, un șorecar mare l-a „bombardat” cu o șopârlă verde.
„Șorecarul mare se hrănește cu rozătoare, predominant cu popândăi, dar poate să captureze și șopârle, șerpi, păsări sau chiar alte mamifere.” (Sebastian Bugariu – biolog)
„În perioadele și în teritoriile de cuibărit, adulții prezintă un comportament agresiv față de intruși, inclusiv față de oameni. Încearcă să-i îndepărteze. Comportamentul lor e un indiciu că-și apără teritoriul. Ar fi bine să nu îi stresăm. Ideal ar fi să limităm accesul în zonă până spre vară, când puii deja zboară”, conchide Bugariu.
Puii, motivul comportamentului agresiv al șorecarului mare. Foto: Dreamstime/Dracozlat
*
Despre vietăți au mai apărut:
Cum ajuți un pui căzut din cuib
O poveste cu bufnițe albe ca zăpada
Broasca râioasă pe care prințul a refuzat s-o sărute
Cei șase papagali frumoși au scăpat de îngheț
Înalta societate a bufnițelor din centrul Olteniței
Aventurile imaturului Adonis, probabil cel mai vagabond zăgan din Europa
Dansul flamingilor în Delta Dunării
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this