Economia mondială merge cu motoarele subturate. Cum își va reveni?

Primul val al pandemiei provocate de noul coronavirus pare să fi trecut, cel puțin în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Economiile de pe aceste continente s-au redeschis parțial sau chiar total, însă efectele recesiunii abia încep să se vadă și drumul către o recuperare totală nu va fi ușor și nici rapid.

Toată lumea speră la o recesiune în “V”, adică o scădere economică abruptă, urmată de o creștere robustă în următoarele trimestre ale anului 2020 și începtului anului 2021. Primele date care vin însă din Asia ne arată că încrederea consumatorilor a fost serios afectată la începutul pandemiei și acum se dovedește greu de recâștigat.

Economia chineză, prima lovită o carantină strictă, s-a redeschis aproape complet, cu unele restricții rămânând în sectorul turistic și în cel aeronautic. Fabricile produc la capacitate maximă, magazinele sunt deschise, la fel și restaurantele. Ce lipsește însă este apetitul consumatorului chinez pentru a-și achiziționa cel mai nou telefon, cea mai nouă mașină și de a-și petrece timpul liber în oraș, cu prietenii.

China are deja cea mai numeroasă clasă de mijloc din lume, care în ultimele două decenii a crescut spectaculos și a ajuns să reprezinte o piață de desfacere enormă pentru produsele premium și de lux din SUA și Europa și, în același timp, să susțină o dezvoltare fără precedent a sectorului serviciilor din această țară.

Acum, chinezii din clasa de mijloc și-au schimbat obiceiurile de consum și preferă, în ciuda relaxării aproape totale a măsurilor de carantină, să petreacă mult mai puțin timp la mall sau într-un restaurant.

Recent, autoritățile locale din capitala Beijing s-au văzut în fața unui nou val de infectări. Populația din oraș a fost obligată să renunțe la călătoriile neesențiale către alte zone ale țării. Sute de zboruri au fost anulate, activitatea școlilor suspendată și în toate zonele rezidențiale s-a trecut la verificarea strictă a localnicilor.

Avertismentul chinez trebuie luat în seamă de orice guvern care a trecut printr-o experiență similară de închidere totală sau parțială a economiei și care acum s-ar putea confrunta cu un nou val de îmbolnăviri. Încrederea consumatorilor se câștigă greu și se pierde ușor.

Cifrele avansate recent de Banca Mondială – o recesiune globală și o scădere a PIB-ului mondial cu 5,2% în acest an – spune totul despre cât de repede ne putem aștepta la o revenire completă. Șocul rapid și masiv a provocat cea mai mare prăbușire economică din ultimii 150 de ani spune tot Banca Mondială, iar acest lucru va împinge între 70 și 100 de milioane de oameni în sărăcie extremă.

Revenire incompletă

Dorința consumatorilor de a reveni la obiceiurile de dinainte de pandemie va determina modul în care economia își va reveni. The Economist atrăgea atenția, într-un articol publicat la finele lunii aprilie, că revenirea ar putea să nu fie una completă, cel puțin pe termen scurt, adică în următorii 2-3 ani.

Astfel, activitatea economică își va reveni la 90% din capacitate, iar viața fiecăruia dintre noi s-ar putea să pară aproape normală. Însă “aproape” nu înseamnă complet. Diferența de 10% se traduce prin milioane de slujbe pierdute și vieți distruse, în special în sectoarele economice ce au nevoie de salariați cu un nivel mai redus de calificare, adică fix acei oameni care sunt oricum mai vulnerabili.

Conform statisticilor, americanii care câștigă mai puțin de 20.000 de dolari pe an sunt de două ori mai expuși riscului de a-și pierde slujba din cauza COVID-19 decât cineva care câștigă peste 80.000 de dolari.

Această economie ce funcționează sub potențial nu este doar apanajul țărilor care au trecut prin măsuri de carantină severe, ci îi va afecta pe toți. Chiar și Suedia, care a evitat să impună măsuri dure, ci a mers mai mult pe recomandări, se vede prinsă în hora recesiunii. Consumatorii suedezi și-au redus cheltuielile pe servicii precum activități recreative și călătorii cu 70%, față de 80% în Danemarca vecină, care a adoptat carantina strictă ca metodă de luptă împotriva pandemiei.

De altfel, previziunile Comisiei Europene arată că economia suedeză se va contracta în acest an cu un procent mai mare decât cea a României, spre exemplu.

Soluții riscante

O soluție ar putea fi introducerea venitului universal garantat, pe care Spania a anunțat că îl va pune în aplicare. Coaliția de partide aflată la putere în Spania, anticipând o revenire mai lentă a economiei, a aprobat în luna mai un venit minim garantat de 462 euro pe lună, pentru cei mai săraci dintre locuitori.

Schema de ajutor guvernamental îi vizează pe cei care au vârste cuprinse între 23 și 65 de ani, ce dețin active cu o valoare mai mică de 16.614 euro, excluzând locuința. Astfel, aproximativ 2,3 milioane de oameni ar fi eligibili, spune vicepremierul spaniol, Pablo Iglesias. Venitul minim garantat va creşte dacă o familie numără mai mulți membri, până la o sumă totală de 1.015 euro pe lună.

Autoritățile centrale spaniole promit că prin acest program sumele alocate pentru combaterea sărăciei vor crește de la 0,1% din PIB la 0,4% din PIB, aproape de media țărilor OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică).

Șomajul, principala barieră

Pentru o revenire economică cât mai aproape de nivelul de dinaintea impunerii măsurilor dure de carantină este nevoie ca șomajul să ajungă iarăși la un nivel redus. Aceasta este o precondiție esențială pentru revenirea încrederii consumatorilor.

Cea mai mare economie a lumii, SUA, se confruntă cu un val de șomeri fără precedent după Marea Criză din anii ’30 ai secolului trecut. Șomajul în Statele Unite a crescut în doar o lună cu peste 10 puncte procentuale, ajungând de la 4,4% în martie 2020, la 14,7% în aprilie.

Datele publicate pentru luna mai arătau inițial mult mai optimist decât estimările analiștilor, care preconizau o creștere a șomajului la un procent de 20%. Datele oficiale publicate de Biroul pentru Muncă și Statistică american au arătat că economia americană a creat 2,5 milioane de slujbe în ciuda pandemiei, șomajul scăzând în mai la 13,3%, departe de cele mai nefaste previziuni. De aici încep însă controversele.

Biroul pentru Muncă și Statistică nu i-a luat în considerare și pe angajații aflați în concediu fără plată atunci când a calculat rata șomajului. Acești angajați nu au fost concediați, păstrându-și beneficii precum asigurarea medicală, care în SUA este legată de calitatea de angajat, și nici nu sunt eligibili pentru a primi ajutor de șomaj în mod normal.

Congresul american a extins însă categoriile ce sunt eligibile pentru a primi ajutoare de șomaj pe perioada pandemiei și astfel au fost incluși și salariații aflați în concediu fără plată. Dacă milioanele de angajați aflați în concediu fără plată și care acum primesc inclusiv ajutor de șomaj ar fi fost luați în considerare la stabilirea ratei șomajului, aceasta ar fi urcat în luna mai la 16,6%, în loc de 13,3% cât a fost raportat în mod oficial.

Argumentul pentru a-i include în statisticile privind rata șomajului ține și de faptul că nu vor mai avea pur și simplu locuri de muncă la care să se întoarcă odată ce toate restricțiile vor fi ridicate, sute de mii de afaceri intrând în faliment în ultimele luni.

Comparația cu Marea Criză din anii ’30 este mai mult decât potrivită în acest context. Șomajul în SUA a atins un nivel record de 24,9% în 1933 și a rămas la peste 20% până în 1936. Faimosul New Deal al lui Franklin D. Roosevelt, denumire sub care au fost reunite măsurile economice și legislative menite să relanseze economia americană și să o așeze pe baze noi, mult mai solide, fusese lansat cu doi ani mai devreme, în 1934.

Dacă ne uităm mai atent la indicatorii economici din perioada respectivă vedem că șomajul a scăzut sub 10% abia în 1941 și a revenit la un nivel comparabil cu cel de dinainte e criză un an mai târziu, când America intrase în război și industria producea la nivel maxim pentru front. Tot ce putem spera acum este că politicienii americani vor găsi o cale mult mai rapidă de a reduce șomajul și care să nu implice și un război mondial.

Situația din România

La mai bine de o lună de la încheierea stării de urgență, moment care a venit cu o serie de relaxări ale restricțiilor, vedem o nouă creștere a numărului de infectări. Avem în fiecare zi câteva sute de noi cazuri și învățăm să trăim cu virusul. O nouă înăsprire a restricțiilor este greu de crezut că se mai poate realiza, având în vedere efectele economice.

Revenirea economică va depinde în mare parte de fondurile care vor fi puse la dispoziție de către Uniunea Europeană. Dimensiunea acestora și mai ales ritmul în care vor putea fi accesați banii sunt încă în discuție. Sunt luate în calcul măsuri ample, care țin atât de marile proiecte de infrastructură, cât și de pomparea de bani în economie, inclusiv în firmele mici și mijlocii.

Totuși, un lucru este clar: deși terasele și magazinele s-au redeschis, apetitul pentru consum al românilor se lasă încă așteptat. De asemenea, anumite companii se confruntă cu focare de infecție cu noul coronavirus, ceea ce le afectează temporar activitatea.

Vom avea primele cifre exacte abia la începutul lui iulie, dar dacă și România va intra în „economia de 90%”, ne așteaptă timpuri nu tocmai plăcute, similare anilor 2009-2011. Este esențial ca tot programul de susținere guvernamentală a economiei să fie implementat rapid, cu focus pe recăpătarea încrederii în rândul populației.

Până atunci, cei care vor reuși să își adapteze stilul de viață și să păstreze distanțarea socială, să poarte mască și să respecte o igienă strictă au cele mai multe șanse să nu aglomereze spitalele, restul vor participa la experimentul numit “imunitate de grup”.