Conferința de Securitate de la München. Imperiul Răului contraatacă: Putin a prins gustul războiului și complotează cu America lui Trump împotriva Europei

Mihnea Lazăr

Continuarea războiului din Ucraina rămâne singura certitudine a acestor zile. Europa este cufundată într-un mix de furie și exasperare după ce noua Americă a lui Trump și-a ridicat puțin masca de pe chip pentru a-i face cu ochiul, peste gard, lui Putin.

În minunata lume nouă promisă de administrația Musk-Trump, recent-încheiata conferință de securitate de la München a venit ca un duș rece pentru europeni.

Cu ce rămânem, după München? Cu multă exasperare, furie, perplexități și veșnicele speranțe sâcâitoare.

Trompetele lui Trump anunță sfârșitul NATO – sau cel puțin încheierea unei Alianțe cu America pe post de jandarm din oficiu al Europei

America dă semne că nu mai are nevoie de Europa și semnalizează deja distanțarea strategică față de noi, cei rămași din Vechea Lume.

Iar SUA au lovit Europa folosind România – și alegerile sale prezidențiale anulate – pe post de măciucă.

„În decembrie România a anulat rezultatele alegerilor prezidențiale pe baza suspiciunilor șubrede ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor săi de pe continent. După cum am înțeles, argumentul a fost că dezinformarea rusă a infectat alegerile din România (...) Dar dacă democrația voastră poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală din partea unei țări străine, atunci, pentru început, putem spune că ea nu a fost foarte puternică.”

Aeronave F-16 ale Fortelor Aeriene Romane si Fortelor Aeriene Turce desfasoara un exercitiu demonstrativ de politie aeriana intarita. Pilotii romani si turci aplica procedurile NATO. miercuri, 6 martie 2024. Inquam Photos / Eduard Vanatoru

Ce nu ți s-a spus despre USAID, Soros și banii către presa aservită

Cele câteva zeci de mii de euro date de organizații precum USAID nu pot ține piept, în mod realist, zecilor de milioane de euro date de politicieni pentru a controla și manipula după voia lor societatea civilă din România. Dar le pot ajuta să învețe să stea pe propriile picioare.

De ce am ajuns cu toții să fim învrăjbiți deși credem, de fapt, în aceleași lucruri. Cum vor să ne fure democrația în timp ce ne promit libertate

Sunt oare susținătorii suveraniștilor care pretind că sunt conservatori singurii capabili de dublugândire? Sunt oare singurii care trec liniștiți peste faptul că ceea ce fac oamenii pe care îi susțin contravine, de fapt, preceptelor de libertate a gândirii și expresiei, de respect al drepturilor omului și de respect al propriului popor?

La viteza și haosul cu care se anunță mai nou deciziile la Casa Albă, nu știm dacă vorbim deja despre începutul sfârșitului sau măcar de sfârșitul începutului divorțului între cele două continente – ca să parafrazăm o expresie celebră rostită de Churchill, un om de stat cu care Donald Trump îi place de altfel să se tot compare.

Pentru securitatea europeană, parafarea unei astfel de despărțiri va afecta grav NATO. Mai ales în condițiile în care minionii lui Trump încep deja să sondeze terenul și să lanseze apropouri legate de plecarea militarilor americani din Europa: actualul șef al Pentagonului a aruncat deja și un număr în acest sens: 20.000 de soldați.

Ghici care vor fi cele mai afectate țări NATO de o răcire a relațiilor dintre SUA și aliații săi europeni: Portugalia? Italia? Franța? Sau mai degrabă statele aflate pe așa-numitul Flanc Estic (în traducere: zona de „frontieră” a Alianței care are șanse să devină o Primă Linie de Apărare în caz în care Știm-Noi-Cine se trezește să pornească un război de „întregire” a unui vechi imperiu).

Până acum, NATO avea un singur „flanc”, cel Estic, situat la granița sau proximitatea fostului Imperiu al Răului, pe care Rusia lui Putin încearcă acum să-l reconfigureaze prin atingerea vechilor sale granițe ideologice.

Odată cu noua administrație Trump, NATO se îndreaptă acum spre consolidarea celuilalt flanc – inexistent până acum – Flancul Vestic, situat în proximitatea Noii Americi. Ca să-l parafrazăm din nou pe Churchill: o Cortină de Fier e pe cale să se lase între cele două continente. O perspectivă care i-ar conveni de minune lui Putin.

În Ucraina trebuie să fie pace, dar nu una după chipul și asemănarea lui Trump și Putin

Înainte ca hoardele lui Putin să năvălească dincolo de această frontieră, Kremlinul are nevoie de o „pace” în Ucraina. Pacea devine astfel un instrument esențial în politica războiului de agresiune. Unde am mai văzut asta? Tot la München, acum aproape o sută de ani.

În plus, Trump a preluat din zbor retorica lui Putin: brusc, de la Casa Albă se sugerează că Zelenski nu prea mai e un președinte legitim și că în Ucraina trebuie să aibă loc alegeri democratice (mandatul de președinte al lui Zelenski a expirat de anul trecut dar, din cauza impunerii legii marțiale imediat după declanșarea invaziei ruse din februarie 2022, nu au mai fost organizate alegeri, nici prezidențiale, nici parlamentare).

Astfel de declarații nu fac decât să-i dea apă la moară lui Putin, care a declarat deschis în repetate rânduri că nu poate negocia cu Zelenski, deoarece nu-l consideră pe acesta un președinte „legitim.”

Zelenski e astfel pus cu spatele la zid și pleacă deja cu un mare handicap în cazul unor eventuale negocieri de pace pe bune: nu e considerat „legitim” nici de ruși, nici de americani. SUA nu au dat niciun semn că vor continua livrările de arme (Ucraina continuă încă să beneficieze de ajutoare aprobate în prealabil de fosta administrație Biden), iar armata ucraineană are o hemoragie masivă de oameni (morți, răniți dar și în jur de 20 de mii de dezertori „confirmați” oficial, oameni care efectiv nu vor să mai lupte).

Ucraina e acum în pericol să încheie un acord de pace în condiții total nefavorabile (și care ar duce aproape sigur și la înlocuirea lui Zelenski și a actualei administrații, în caz de alegeri): fără orizont de aderare în NATO, fără eliberarea teritoriilor deja ocupate de ruși (Crimeea – „un obiectiv nerealist”, conform Washingtonului, căreia i se adaugă răni încă vii precum Mariupol, Donbas și teritorii din Herson și Zaporojie), dar și fără garanții de securitate clare (SUA semnalizează că Europa ar trebui să preia această sarcină).

O astfel de „pace” nu face decât să-i dea răgaz lui Putin să-și lingă rănile. Acum, Rusia a prins gustul sângelui.

În era Trump 2.0, lumea nu va fi nici unipolară, nici bipolară, nici multipolară. Va fi complet haotică

Documentul oficial al Conferinței de pace de la Munchen ne pune în fața unei realități îngrijorătoare pe care trebuie să o admitem: victoria lui Trump și revenirea sa la Casa Albă pune capăt politicii post-Război Rece a SUA bazată pe strategia promovării principiilor liberale și ale drepturilor omului care să servească intereselor Statelor Unite.

Optimiștii vor vedea în continuare „oportunități” de dezvoltare, în vreme ce pesimiștii văd „multipolarizarea” drept un factor de instabilitate, care crește riscul de a provoca și mai multă „dezordine mondială.”

ID 107065813 | Trump Putin © Andrius Aleksandravicius | Dreamstime.com

Ne îndreptăm, așadar, mai degrabă spre o lume a „conflictului” care prevalează cooperării benefice internaționale. Iar administrația Trump ne-a arătat deja, după doar două luni de la preluarea mandatului, că singurul limbaj pe care îl înțelege și pe care îl articulează este cel al conflictului: conflict cu Mexic, Canada, Europa, China, Rusia, Ucraina.

Pentru trinomul Trump-Vance-Musk și noua elită a giganților high tech strânsă în jurul Casei Albe, vechea ordine internațională e doar „bad business”.

Pentru Uniunea Europeană, care încă întruchipează vechea „ordine liberală”, viitorul arată sumbru în „noua ordine mondială”: țările europene se confruntă deja cu un reviriment al partidelor neonaziste și neofasciste și cu un război – în Ucraina – dus de o Federație Rusă care pare să-și fi regăsit vechea sa cadență agresivă. De altfel, Rusia lui Putin este țara care depune în prezent – pe față - cele mai mari eforturi pentru dărâmarea „vechii ordini”. Și o face prin cel mai primitiv mod: recurgerea la războiul de agresiune.

Rusia se află acum într-o situație militară foarte proastă. Paradoxul: De ce iese Rusia întărită militar dacă va fi pace în Ucraina

Ucraina are nevoie de pace, deoarece a ajuns la fundul sacului: o economie la pământ și un dezastru demografic ale cărui proporții nimeni nu are curajul să le calculeze până la capăt.

Are Rusia nevoie de pace acum? Da, dacă Putin consideră o pace în Ucraina drept un „obiectiv de etapă”. Să nu ne amăgim: Putin nu a semnalat nicăieri că e dispus să renunțe la obiectivele trasate încă din primele zile ale declanșării „operației speciale militare” din Ucraina: „denazificare” (adică decapitare – la propriu și la figurat) - a actualei conduceri politice și militare a Kievului, subordonarea completă a clasei politice, instalarea unui regim-marionetă după modelul Belarusului, desființarea armatei ucrainene, ocuparea Kievului și „întregirea” Rusiei prin alipirea celor patru regiuni pe care nici acum, după trei ani de război, armata rusă nu a reușit să le ocupe integral: Donețk, Luhansk, Zaprorojie și Herson.

Când vezi obiectivele „finale” și le compari cu situația actuală a liniei frontului, îți vine să crezi că nici lui Putin nu i-ar conveni o astfel de „pace”. Dintre toate obiectivele sale, au fost atinse doar două-trei, mari și late: cucerirea Mariupolului și crearea unui „cordon sanitar” între Crimeea și Donbas, precum și cucerirea Luhanskului (deși, tehnic, 99% din această regiune e ocupată, restul de 1% fiind în continuare „controlată” de armata ucraineană, judecând după felul în care se conturează în prezent linia frontului).

De prin luna ianuarie, însă, atacurile rusești au slăbit însă în intensitate, după avansurile rapide și cuceririle record din toamna lui 2024 care, la un moment dat, au provocat îngrijorări legate de un posibil colaps al armatei ucrainene.

Frontul ucrainean nu s-a prăbușit însă, iar scăderea vizbilă a presiunii ruse nu are legătură cu actualele tatonări pe axa Washington-Moscova legate de negocieri de pace. Nu, Putin nu a devenit brusc mai empatic și nu a ordonat vreo slăbire a ritmului doar pentru a arăta că e dispus la concesii.

Urmări ale unui atac combinat, rachete și drone, în Ucraina. foto: 301959131 © Nicktys | Dreamstime.com

Slăbirea intensității atacurilor are legătură cu mult mai pragmatica realitate a războiului: de ceva vreme apar tot mai multe semnale care prezintă un adevăr greu de de digerat și pe care propaganda rusă tot încearcă să-l camufleze: pur și simplu armata rusă și-a cam pierdut sufulul și a ajuns cu stocurile de blindate aproape golite – semn că marea majoritate a vechilor tancuri și transportoare din perioada sovietică ori au fost „canibalizate” pentru piese de schimb ori deja trimise pe front pentru completarea pierderilor.

Dacă ne referim doar la producția de blindate – indispensabile în acțiunile ofensive menite a „rupe” linia frontului, Rusia a pierdut până acum mai multe blindate decât poate produce industria sa de apărare.

De exemplu, în Federația Rusă există două mari fabrici de tancuri – Uralvagonzavod (regiunea Urali) și Omsktransmaș (în Siberia).

Anul trecut, conform informațiilor furnizate chiar de Moscova, pe porțile Uralvagonzavod au ieșit un număr de 60-80 de tancuri moderne T-90M și 200 de tancuri T-72 „recondiționate” la standarde T-90. Un total de 280 de tancuri.

În cazul Omsktransmaș, aici liniile de producție sunt folosite doar pentru recondiționarea vechilor tancuri sovietice T-62 (cele scoase din depozitele care încep să se golească) și aducerea lor la standarde moderne (revizie capitală, blindaj suplimentar, optică și instrumente de conducere a focului similare tancurilor „moderne”).

Conform serviciilor militare de informații ucrainene, rușii au reușit să recondiționeze 450 de tancuri T-62 în perioada februarie 2022- februarie 2024: un ritm de 225 de tancuri pe an. Dacă adunăm cifrele de producție ale celor două fabrici, rezultă o capacitate industrială de a „scoate” pe porțile celor două fabrici 505 de tancuri pe an - 80 noi și 425 variante sovietice modernizate.

Până în prezent, Rusia a pierdut în Ucraina peste 3.700 de tancuri, din care peste 2.600 complet distruse. Cifrele sunt colosale și pierderile depășesc deja totalul de tancuri din întregul arsenal activ al armatei ruse de dinainte de invazie.

Iar rapoartele armatei ucrainene confirmă, cu cifre, scăderea intensității atacurilor armatei ruse. Rapoarte care prezintă, în același timp, niște date teribil de alarmante: Rusia e pe picior de război, e singura țară din lume care „produce” sau „modernizează” tancuri într-un asemenea ritm (peste 500 de tancuri/an, de bine de rău) și doar războiul din Ucraina o împiedică să-și completeze stocurile.

De asemenea, tot ucrainenii au precizat că, zilele trecute, rușii au lansat în doar 24 de ore, un număr de peste 3.000 de drone kamikaze asupra pozițiilor ucrainene.

Vorbim de 3.000 de drone kamikaze „consumate” într-o singură zi. O zi de pace înseamnă practic un „stoc” de 3.000 de astfel de drone. Trei zile –10.000. O lună – 100.000. Un an – peste un milion.

Un an de pace înseamnă astfel o armată rusă „proaspătă”, gata să arunce sute de noi tancuri și milioane de drone, pe loc, în următoarea sa ofensivă asupra următoarei ținte vizate.

Chiar Zelenski a lansat recent un semnal de alarmă: Rusia pregătește deja în jur de 15 noi divizii pe care e gata să le arunce în luptă, indiferent că va fi vorba de Ucraina (în caz că războiul va continua până atunci) sau altă țară europeană.

Comparativ, 15 divizii însumează în jur de 150.000 de oameni, de două ori mai mult decât efectivele totale ale armatei române, de pildă.

Pericolul e cât se poate de străveziu: războiul din Ucraina a trezit un monstru care are acum nevoie de pace pentru a-și reface stocurile cu o industrie care deja produce la o capacitate pe care nicio altă țară nu o egalează în prezent.

Singurul lucru care ține Rusia la respect e acum armata ucraineană – și ea cvasiepuizată și tot mai măcinată de scandaluri de corupție și dezertări. Singurul lucru care-l ține pe Putin la respect e chiar războiul din Ucraina, pe care toată lumea dorește – pe bună dreptate - să-l oprească.

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€