Analiză. Cât de pregătită e astăzi România dacă Rusia decide să ne atace

Mihnea Lazăr

Să facem un exercițiu de imaginație și să încercăm să ne înfruntăm una din marile noastre spaime istorice: Cum ar fi dacă ne-ar ataca acum rușii? Pe ce forțe s-ar putea baza România, de una singură, excluzând sprijinul NATO, în cazul în care ne-ar călca Federația Rusă pragul?

Prin iarna anului trecut, când situația de pe frontul ucrainean devenea critică, experții Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) au realizat o simulare care pleca de la cel mai negru scenariu posibil – cel al prăbușirii militare a Ucrainei.

Potrivit estimărilor experților militari, pe lângă armatele de ocupație prezente pe teritoriul Ucrainei, Rusia ar putea desfășura cel puțin trei armate, compuse din 6 divizii mecanizate, la granițele cu România, Polonia, Slovacia și Ungaria.

Să ne cunoaștem inamicul: Ce armate ruse ar putea amenința direct România

În acest caz, România ar fi direct amenințată de cel puțin două armate ruse: mai precis, Armata 25 rusă, care s-ar situa probabil la granița de nord a României, respectiv Armata 18 rusă, care ar amenința direct zona Dobrogei.

Armata 25 rusă are în compunere o divizie și o brigadă – ambele de manevră, care mai au atașate regimente de sprijin, o brigadă de tancuri, două brigăzi de artilerie etc. Armata 25 face parte din Districtul „Centru” al armatei Federației Ruse.

De asemenea, Armata 18 rusă face parte din Districtul Militar „Sud” al Federației Ruse și are în compunere Corpul 40 Armată și Corpul 22 Armată, cu cartierul general la Simferopol/Crimeea. În compunerea acestei armate mai intră cel puțin o brigadă de artilerie. 

Numărul exact de militari dintr-o „armată” rusă reprezintă o enigmă. În primăvară, ucrainenii estimau că Armata 25, de pildă, ar fi numărat la acea vreme în jur de 17.000 de oameni, după pierderile grele suferite în regiunea Luhansk.

Sursele militare deschise indică, de asemenea, că pe hârtie o armata rusă, compusă din cel puțin două divizii, ar putea avea efective totale estimate undeva între 24.000-50.000 de militari (în condițiile în care o singură divizie de infanterie motorizată rusă are, la rândul ei, în jur de 12.000 – 24.000 de soldați).

Important: nu știm câte „batalioane de carne”, alcătuite din foști deținuți sau militari acuzați de insubordonare ori dezertori ar putea fi atașate acestor mai unități: este deja binecunoscută tactica rușilor folosită împotriva armatei ucrainene de a folosi trupe de sacrificiu care funcționează efectiv ca un „airbag” pentru unitățile regulate proprii. Despre asta PressOne a scris AICI. 

În prezent se estimează că 70% din pierderile armatei ruse în Ucraina provin din rândurile acestor unități disciplinare.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

7 lucruri bune care s-au întâmplat (totuși) în 2024

Se încheie un an ca o cursă cu obstacole. A fost o competiție inechitabilă, cu reguli schimbate în timpul jocului, în care fiecare din noi a concurat împotriva propriei frici, a propriilor neajunsuri și prejudecăți.

Cum arată pe hârtie armata română

Strategia militară a României ne arată că, în caz de război, greul pică pe Forțele Terestre: acestea dispun de doar 8 brigăzi de manevră (o brigadă are circa 5.000 de militari, deci vorbim în total de aproximativ 40.000 de militari, cu totul). Brigăzile de manevră sunt, practic, unități combatante care pot fi trimise direct în luptă și care pot „manevra” în apărare ori atac.

Structura forțelor militare române se prezintă în felul următor:

Forțe terestre: 8 brigăzi de manevră, 2 brigăzi de sprijin de luptă, o brigadă de cercetare, supraveghere și recunoaștere și 3 baze de „sprijin logistic”.

Forțele aeriene: 5 baze aeriene, o brigadă de apărare antiaeriană, o brigadă de cercetare, supraveghere și recunoaștere, un grup aerian destinat operațiilor speciale și o brigadă de sprijin logistic.

Forțele navale: O brigadă de cercetare, supraveghere maritimă și război electronic, o bază de sprijin logistic. Acestora li se adaugă, evident flota maritimă și cea fluvială.

Forțele pentru operațiuni speciale (FOS): 2 batalioane de operații speciale, un batalion „comando”, un divizion forțe navale de operații speciale și un batalion de sprijin.

Acestora li se adaugă structuri medicale, o brigadă de informații militare, în subordinea Statului Major, unități de comunicații, de logistică și de apărare cibernetică.

După ce tragem linie, vorbim de aproximativ 16 brigăzi (10 de la forțele Terestre, două aeriene, una navală, una de informații militare, plus cel 3-4 batalioane de operațiuni speciale – echivalentul aproximativ al unei brigăzi).

În plus, conform Cartei Albe a Apărării, pe timp de război, armata română trebuie ca, „în situația în care acțiunile de luptă se prelungesc, să fie în măsură să genereze și să pregătească cel puțin încă o divizie de forțe terestre”. O divizie are în jur de 10.000 de militari.

Teoretic, România va putea astfel opune rușilor, de una singură, cel mult 70.000 de militari gata de luptă. Cu ei defilăm. Cu ce îi echipăm?

Ce tehnică de luptă am opune noi rușilor

Strategia militară a României, adoptată în 2021, e deja depășită de realitățile războiului din Ucraina, unde vedem cât de mult a evoluat folosirea dronelor pe câmpul de luptă.

La acest capitol, MApN ne anunță că abia în aceste zile vor avea loc primele „zboruri de instrucție” cu primele drone Bayraktar dintr-un total de 18 care vor intra în dotarea armatei.

La finalul lui 2022, armata anunța că va achiziționa și 21 de drone Watchkeeper israeliene.

În privința dronelor de buzunar, șeful Direcției pentru armamente din MApN, Teodor Incicaș spunea în 2023 că România a realizat „un prim produs și urmează să-l dezvoltăm pe al doilea.” 

Pe partea de drone kamikaze am avut un „anunț de intenție” publicat de MapN în 2022 și o licitație anulată în același an. De atunci, nimic.

Un raport al Royal Institute for Strategic Studies (RUSI) din Londra notează că ucrainenii pierd nu mai puțin de 10.000 de drone pe lună (300/zi) în războiul cu Federația Rusă.

© EPA-EFE/HANNIBAL HANSCHKE | Soldați ucraineni lansează o dronă în prima linie în regiunea Herson, Ucraina, 7 noiembrie 2022.

În plus, armata rusă are în prezent la nivel de companie cel puțin o subunitate de drone (un regiment motorizat rusesc poate avea în compunere chiar și 15 companii).

În ceea ce privește restul achizițiilor, vom cumpăra 54 de tancuri Abrams americane – chiar dacă primele modele sunt așteptate abia în 2026. Până atunci, încă defilăm cu niște tancuri din perioada lui Brejnev, câteva zeci de tancuri de pe vremea lui Ceaușescu modernizate în anii 1990.

De asemenea, România va mai primi 54 de tunuri moderne autopropulsate sud-coreene – prima livrare fiind așteptată în 2027.

Alte programe încă în faza de „pending” includ achiziția de blindate ușoare, noi arme de asalt, modernizarea sistemelor de comunicații sau noua „mașină de luptă a infanteriei” (în prezent, defilăm cu „Jderul”, o struțo-cămilă compusă din carcasa unui blindat sovietic din anii ‘60 peste care s-a montat o turelă israeliană prevăzută cu un tun elvețian Oerlikon de 25 mm și rachete antitanc (tot israeliene) de ultimă generație.

România mai dispune de o escadrilă și jumătate (26 de aparate în acest moment) de F-16, decente, două baterii de Patriot moderne operaționale, câteva zeci de lansatoare HIMARS, câteva mii de rachete antitanc performante (Spike), prea puține (spre deloc) sisteme antiaeriene cu rază scurtă și medie, cantități microscopice de drone și o forță navală extrem de impotentă, raportată la provocările și tehnologiile militare ale secolului XXI.

E drept, pe partea navală, așteptăm noile rachete antinavă americano-norvegiene NSM, după ce anul trecut Pentagonul a atribuit firmei producătoare Raytheon un contract pentru fabricarea acestor rachete. Despre drone navale, nu avem niciun semnal.

Cum ar trebui să arate o apărare antiaeriană de manual împotriva unui adversar ca Rusia

Revenind la Patriot, aceeași experiență a războiului din Ucraina ne-a arătat cât de crucial e să ai o apărare antiaeriană. Una stratificată, dispusă pe mai multe inele de apărare, în care sistemele se protejează și se completează reciproc.

În linii mari, ai nevoie de apărare antiaeriană/rachetă cu rază foarte lungă, lungă, medie și apropiată.

România dispune de celebrul scut de la Deveselu. Știm cu toții că e made în USA și e integrat în apărarea antibalistică NATO. Dar, de dragul demonstrației, să-l punem în ograda noastră. Acest scut e dedicat interceptării rachetelor balistice nucleare cu rază medie și „intermediară”. Americanii lucrează la realizarea de interceptori capabili să lovească inclusiv rachetele cu rază lungă (deși, dacă vorbim despre „ținta” Europa, rușii pot folosi doar rachete cu rază medie și intermediară, nu e nevoie să lanseze ogive din Murmansk).

Un „etaj mai jos” în apărarea antiaeriană/antirachetă vine Patriot care e, efectiv, un sistem cu rază lungă de acțiune. Noi avem în prezent două astfel de baterii operaționale, care pot intercepta și avioane banale dar și rachete de croazieră, ba chiar rachete hipersonice Kinjal, după cum susțin ucrainenii că au reușit să doboare cu propriile Patrioturi.

România și-a dorit 7 sisteme Patriot. Două sunt operaționale, alte două urmează să intre și ele curând în dotare, iar alte trei în „pending”. România a anunțat că va dona o astfel de baterie Ucrainei, dar momentan nu se știe care anume (una din cele care urmează să fie operaționalizate și care deja sunt în țară sau una din cele trei care urmează a fi livrate?).

Dar sistemul Patriot rămâne vulnerabil în fața roiurilor de drone. Are nevoie de propriii săi „bodyguarzi”. Aici intră în joc sistemele antiaeriene cu rază medie și scurtă.

La acest capitol, lucrurile trenează din 2017, de când România și-a propus să cumpere 16 sisteme cu rază medie pentru forțele aeriene și alte 16 sisteme/baterii cu rază scurtă pentru forțele terestre. Până în prezent, nu s-au concretizat decât câteva firimituri: anul acesta au fost achiziționate, doar 54 de lansatoare portabile (care pot fi trase de pe umăr) din Coreea de Sud.

Complementar, așa cum s-a văzut cu ocazia atacului cu sute de rachete și drone lansate de Iran asupra Israelului în primăvară, apărarea antirachetă/antiaeriană poate fi completată de propriile avioane de luptă, care să intercepteze, cu propriile rachete, dronele sau chiar rachetele de croazieră inamice. 

Astfel, poți face apărare antirachetă cu F-16.

Pilot francez, exercițiu NATO în România

La acest capitol dispunem de o escadrilă completă de F-16 (17 aparate), plus alte 9 recent furnizate de Norvegia (dintr-un total de 32). Nu știm însă câți piloți români sunt în prezent calificați pentru astfel de misiuni – standardul NATO e de 140 de ore de zbor/an, iar MapN refuză să spună câți dintre piloții de F-16 români îndeplinesc acest barem minim, care trebuie menținut an de an, astfel încât piloții să nu-și piardă „reflexele operaționale”.

Alt element important în formarea unei „bule” de apărare antiaeriană îl reprezintă sistemele antiaeriene ale navelor de luptă – un capitol peste care putem trece repede întrucât nicio navă din dotarea Forțelor Navele române nu e momentan capabilă de așa ceva. Celebrele fregate britanice achiziționate acum 20 de ani încă nu dispun de un sistem antiaerian/antirachetă modern și au ca „armament” doar niște tunuri și mitraliere.

În ceea ce privește apărarea antiaeriană cu rază scurtă, mai punem la socoteală cele câteva zeci de „Gheparzi” (de la „Gepard”, tunuri antiaeriene cu tragere rapidă montate pe șasiu de tanc și prevăzute cu radar propriu), folosite inclusiv de ucraineni, care susțin că au doborât cu ele inclusiv o rachetă de croazieră.

Din surse publice, mai avem circa 70 de tunuri Oerlikon fixe (același model ca cel instalat pe Gepard), care pot fi și ele folosite ca „point defense”, pentru apărarea antiaeriană cu rază scurtă.

Războiul antiaerian modern presupune dotarea acestor tunuri cu radare performante („Gheparzii” românești au tehnologie din anii ‘70) și cu proiectile AHEAD (dirijate direct de radar, nu mai e nevoie ca ostașul să țintească ochiometric ținta care vine spre el cu sute – dacă nu mii – de kilometri pe oră).

Într-o lume ideală vorbim despre un sistem antiaerian integrat gândit chiar și pe 6 straturi de apărare. Momentan, bifăm, cu indulgență, doar două (dacă punem la socoteală Deveselu și cele 2/7 sisteme Patriot). 

Per total, nu stăm nici bine, nici rău. Sau, deocamdată, e încă rău, înainte de a ne fi bine.

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€